Concurs. Promovare. Achitarea diferenţelor salariale. Renegocierea salariului.

Tematică: Alte cereri

1. Deşi starea de fapt reţinută de către prima instanţă este în acord cu probatoriile administrate – odată cu promovarea concursului, reclamantul a fost numit pe postul de registrator III, la această dată nu se renegociază salariul reclamantului, deşi se modifică funcţia şi fişa postului, fiind menţinut vechiul salariu, apreciindu-se că reclamantul îşi însuşeşte punctul de vede al angajatorului odată cu semnarea actului adiţional la contractul de muncă, soluţia adoptată asupra cererii de acordare a diferenţei de drepturi salariale este netemeinică fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor ce vizează salarizarea, precum şi executarea contractului individual de muncă, art. 37 şi urm. Codul Muncii, precum şi art. 154 şi urm. Codul Muncii. Aflându-ne în faţa unui prejudiciu, precum şi în prezenţa unor drepturi băneşti, instanţa urmează a-l obliga şi pe angajator şi la plata sumei rezultate din reactualizarea drepturilor salariale potrivit art. 269 Codul Muncii, raportat la art. 998 şi urm. C. civ. 2. În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O pentru considerentele arătate mai sus, se constată că acesta este nefondat. Inclusiv soluţia adoptată de către prima instanţă asupra obligării angajatorului la renegocierea salariului, având în vedere că prin acţiunea introductivă şi prin cererile formulate ulterior reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor în acest sens, a fost dată în respectarea principiului disponibilităţii, ceea ce face ca motivul invocat de către pârât sub acest aspect să fie nefondat. 3. Potrivit normelor ce guvernează materia salarizării se constată că drepturile salariale reprezintă drepturi ale salariaţilor, reglementate prin norme imperative a căror respectare este obligatorie pentru angajator şi angajat. Fiind un element esenţial al contractului de muncă, salariul trebuie prevăzut în mod expres, acordat în condiţiile legii, astfel cum este stabilit de contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă, fără a se putea dispune unilateral de către angajator asupra restrângerii sau neacordării unui drept, în mod legal.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 2540 din 24 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Tribunalul Olt – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – prin sentinţa nr. 920 din 27.09.2007, pronunţată în dosarul nr. (...) , a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară cu sediul în B. A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul E.D.J. împotriva pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O şi a obligat pârâta să respecte dispoziţiile art. 47 din contractul colectiv de muncă/2005 în sensul renegocierii salariului începând cu 8.05.2006, acordarea diferenţelor salariale începând cu această dată, actualizate la data executării şi înscrierea acestora în carnetul de muncă. A respins capetele de cerere privind acordarea daunelor morale şi sancţionarea persoanelor vinovate de aceste nereguli, ca neîntemeiate. A obligat pârâta la 525 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, în calitate de registrator gradul IV principal în cadrul pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O, a participat la concursul din data de 17.04.2006 pentru postul vacant de registrator III, pe care l-a promovat.
Prin Ordinul ANCPI nr. 255/08.05.2006 reclamantul a fost numit pe post.
De asemenea, s-a reţinut că în vederea emiterii acestui ordin s-a procedat la negocierea clauzelor contractului individual de muncă, încheindu-se în acest sens actul adiţional nr. 6 din 8.05.2006 care a prevăzut modificarea felului muncii, funcţia şi fişa postului.
În ceea ce priveşte salarizarea, s-a constatat că în luna martie 2006 s-a procedat la negocierea salariului reclamantului, salariu care s-a stabilit conform punctului 19 din contractul colectiv de muncă, acesta încadrându-se la valoarea de 1.100 lei, la care s-au adăugat sporul de vechime de 10%, indemnizaţia de dispozitiv pe anul 2006 şi salariul de merit pe acest an.
Acest cuantum al salariului a fost menţinut şi odată cu schimbarea funcţiei pe perioada mai 2006-martie 2007, deşi grila de salarizare prevede pentru acest post un indice minim de 750 lei şi unul maximal de 3.000 lei, conform Anexei I la contractul colectiv de muncă pe anul 2005.
Conform contractului colectiv de muncă, drepturile şi obligaţiile privind raporturile de muncă între angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, iar potrivit art. 102 din acest act, salariul de încadrare se stabileşte în raport cu calificarea, importanţa, complexitatea şi volumul lucrărilor ce revin fişei postului, cu pregătirea sa profesională.
Faţă de aceste prevederi, se apreciază că prin promovarea concursului şi numirea pe postul de registrator III, respectiv o funcţie superioară, pârâta avea obligaţia să procedeze la negocierea salariului, dată fiind modificarea funcţiei şi fişei postului.
Având în vedere că dispoziţiile art. 47 din contractul colectiv de muncă prevăd că negocierea salariilor se face anual sau ori de câte ori se impune în funcţie de volumul de activitate, performanţele profesionale evaluate şi fondurile bugetului de venit şi cheltuieli aprobat, instanţa apreciază că pârâta Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O, în calitate de angajator este obligată să respecte aceste dispoziţii şi care urmare să renegocieze salariul reclamantului începând cu data de 8.05.2006, precum şi la acordarea diferenţelor salariale ce vor rezulta din salariul iniţial şi cel renegociat, actualizate precum şi la înscrierea acestora în carnetul de muncă.
În condiţiile în care calitatea de angajator o are Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară O iar obiectul cauzei îl constituie plata drepturilor salariale, a fost admisă lipsa calităţii procesuale a Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B. De asemenea, a fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale în condiţiile în care nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit de către reclamant.


Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs părţile, reclamantul şi parata Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O.

Recursul reclamantului vizează netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe, determinat de o greşită apreciere a probatoriilor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Probele cauzei au probat existenţa prejudiciului, expertiza contabilă efectuată stabilind cuantumul salariului ce i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru postul ocupat prin concurs, şi la această sumă trebuia obligat angajatorul şi nu cum greşit a reţinut prima instanţă că nu se pot stabilii diferenţele de salarii neacordate.
Recursul pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O vizează netemenicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe în condiţiile în care angajatorul a fost obligat la negocierea salariului reclamantului începând cu data 8.05.2006, deşi acest lucru nu s-a solicitat.
Pe de altă parte, se susţine de către acelaşi recurent că renegocierea salariilor se face anual în funcţie de volumul de activitate, performanţele evaluate şi bugetul de venituri şi cheltuieli, aceste dispoziţii fiind respectate de către angajator atunci când, odată cu reîncadrarea reclamantului în funcţia de registrator grad III, funcţie ocupată prin concurs, angajatorul a menţinut aceleaşi cote de salarii.
Mai mult decât atât, salariul acordat reclamantului se încadrează în grilele prevăzute de lege pentru funcţia de registrator gradul III, operate la nivelul agenţiei.
S-a formulat întâmpinare de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, arătându-se că este neîntemeiat recursul promovat, mai mult începând cu data de 3.09.2007 s-a procedat la renegocierea salariului reclamantului.
Instanţa a dispus efectuarea unei adrese către pârâţi pentru comunicarea nivelului salariilor pentru angajaţii P. Judeţene de Cadastru în funcţia de registrator gradul III, corespunzător perioadei analizate în vederea comparării grilelor aplicate acestora. Adresele înaintate instanţei de către ANCPI au evidenţiat limitele minime şi maxime de salarizare pentru funcţia de registrator gradul III, aşa cum erau menţionate în contractele colective de muncă depuse la dosar. De asemenea, au fost înaintate copii ale ştatelor de personal la nivelul ţării, a P. de Cadastru.


Analizând motivele de recurs invocate, hotărârea instanţei de fond, precum şi probele administrate cu ocazia soluţionării recursului,

instanţa urmează a constata că recursul formulat de reclamant este întemeiat, astfel încât urmează a-l admite în temeiul, art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 C. proc. civ., va modifica sentinţa instanţei de fond în sensul că va dispune obligarea pârâtului Oficiul de Cadstru şi Publicitate Imobiliară O la achitarea către reclamant a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru perioada 8.05.2006-2.09.2007, calculate pentru un salariu de încadrare de 1950 lei şi drepturile salariale achitate efectiv, diferenţe nete ce urmează a fi achitate în valoare reactualizată la momentul plăţii, în raport de data fiecărei scadenţe lunare.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Deşi starea de fapt reţinută de către prima instanţă este în acord cu probatoriile administrate – odată cu promovarea concursului, reclamantul a fost numit pe postul de registrator III, la această dată nu se renegociază salariul reclamantului, deşi se modifică funcţia şi fişa postului, fiind menţinut vechiul salariu, apreciindu-se că reclamantul îşi însuşeşte punctul de vede al angajatorului odată cu semnarea actului adiţional la contractul de muncă, actul nr. 6 din 8.05.2006 – soluţia adoptată asupra cererii de acordare a diferenţei de drepturi salariale este netemeinică fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor ce vizează salarizarea, precum şi executarea contractului individual de muncă, art. 37 şi urm. Codul Muncii, precum şi art. 154 şi urm. Codul Muncii.
Potrivit normelor ce guvernează materia salarizării se constată că drepturile salariale reprezintă drepturi ale salariaţilor, reglementate prin norme imperative a căror respectare este obligatorie pentru angajator şi angajat.
Fiind un element esenţial al contractului de muncă, salariul trebuie prevăzut în mod expres, acordat în condiţiile legii, astfel cum este stabilit de contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă, fără a se putea dispune unilateral de către angajator asupra restrângerii sau neacordării unui drept, în mod legal.
Or, odată cu reîncadrarea reclamantului în funcţia ocupată prin concurs, funcţie ce determină modificarea atribuţiilor de serviciu şi a clauzelor contractuale, fişa postului modificându-se în acest sens, aşa cum rezultă din menţiunile contractului colectiv de muncă, precum şi din menţiunile regulamentelor de ordine interioară aprobate prin ordine ANCPI, respectiv Ordinul 1020/2005, angajatorul era obligat să stabilească grila de salarizare în conformitate cu noua funcţie ocupată de către reclamant.
Din menţiunile actului adiţional la contractul individual de muncă reiese că actul adiţional nu menţionează salariul printre elementele raportului de muncă. Or, aşa cum am arătat dispoziţiile privind plata drepturilor salariale nu se prezumă, cum nu se poate concluziona prin interpretare că semnând actul adiţional ce nu include clauza salarizării, părţile au convenit, au negociat asupra salarizării, fie ea chiar salarizarea aplicată anterior.
Actul adiţional urma să cuprindă cu necesitate acordul părţilor privind limita grilei de salarizare convenite, această menţiune trebuia să rezulte în mod expres şi nu pe cale de interpretare, cum susţine angajatorul.
Aceasta este încălcarea adusă drepturilor cuvenite angajatului prin nerealizarea renegocierii, angajatul nu a beneficiat de o sumă de bani corespunzătoare acesteia, prin urmare angajatorul urmează a fi obligat la plata drepturilor salariale rezultat al renegocierii.
În ceea ce priveşte limitele în care se va stabili prejudiciul suferit de către reclamant ca urmare a faptei angajatorului de a nu renegocia salariul în condiţiile legii, instanţa în raport de adresele comunicate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, de contractele colective de muncă şi actele adiţionale aferente perioadei analizate, precum şi faţă de ştatele de plată la nivel naţional cuprinzând veniturile obţinute de salariaţi ce ocupă funcţii similare reclamantului, apreciază că valoarea salariului de încadrare de 1950 lei, aplicată pentru perioada 8.05.2006-2.09.2007 corespunde în mod echitabil despăgubirii materiale a reclamantului.
Se are în vedere totodată că prin actul adiţional încheiat la 10.10.2007, reclamantului i-a fost renegociat salariul de încadrare, stabilindu-se la nivelul sumei de 1950 lei, în respectarea principiilor renegocierii salariilor prevăzute de contractul colectiv de muncă, aspect ce a fost avut în vedere spre comparaţie.
Aflându-ne în faţa unui prejudiciu, precum şi în prezenţa unor drepturi băneşti, instanţa urmează a-l obliga şi pe angajator şi la plata sumei rezultate din reactualizarea drepturilor salariale potrivit art. 269 Codul Muncii, raportat la art. 998 şi urm. C. civ.
În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară O pentru considerentele arătate mai sus, se constată că acesta este nefondat.
Inclusiv soluţia adoptată de către prima instanţă asupra obligării angajatorului la renegocierea salariului, având în vedere că prin acţiunea introductivă şi prin cererile formulate ulterior reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor în acest sens, a fost dată în respectarea principiului disponibilităţii, ceea ce face ca motivul invocat de către pârât sub acest aspect să fie nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner