Contestaţie în anulare. Incidenţa dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ.

Tematică: Alte cereri

1. Deşi instanţa de recurs s-a limitat în motivare asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, doar pe dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. c) Codul Muncii, considerând că în mod greşit nu s-a promovat acţiunea în termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, a respins pe fond acţiunea, deşi fondul cauzei nu a fost abordat. 2. Aspectul semnalat reprezintă o eroare materială ce priveşte o chestiune de procedură, constatându-se o contradicţie evidentă în sensul că deşi s-a motivat pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prin decizia contestată au fost admise recursurile declarate de pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice A, împotriva sentinţei civile nr. 212/04.03.2008 pronunţată de Tribunalul Arad, modificându-se în tot sentinţa civilă în sensul respingerii acţiunii ca nefondată. O asemenea eroare fiind evidenţiată în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, Curtea va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ., cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare astfel formulată de contestatori, şi a anulării deciziei civile pronunţată de Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Timişoara şi a rejudecării recursului.
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia Litigii de Muncă, Decizia civilă nr. 3243 din 4 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Contestatorii G.B., J.D., J.F. şi P.M., judecători la Tribunalul Arad au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1394/10.06.2008 a Curţii de Apel Timişoara pentru cazul prevăzut la art. 318 C. proc. civ.
În motivare, au arătat în esenţă că prin decizia contestată, Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de Curtea de Conturi a României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 212/04.03.2008 pronunţată de Tribunalul A r a d respingându-le acţiunea ca nefondată, dezlegarea dată recursului fiind rezultatul unei greşeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., existând contradictorialitate flagrantă între dispozitivul şi considerentele deciziei în sensul că deşi prin dispozitiv se arată că se respinge acţiunea pe fond, din considerente se deduce că acţiunea a fost respinsă pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, şi că fondul nu a fost abordat.
În consecinţă, au solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea recursurilor şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 212/4.03.2008 a Tribunalului Arad.


Contestaţia în anulare astfel formulată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia „contestaţia în anulare se poate exercita numai împotriva hotărârilor instanţei de recurs şi împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în ultimă instanţă, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale”.
Prin noţiunea de „greşeală materială” legiuitorul are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele judecării recursului şi care au determinat esenţial soluţia instanţei.
Deci, potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. „eroare materială” are în vedere greşeli de fapt involuntare, şi nu pretinse greşeli de judecată.
Verificând decizia atacată raportat la susţinerile contestatorilor, Curtea constată că acestea se confirmă. Astfel, obiectul acţiunii pe fondul judecăţii, l-a constituit sporul de vechime în muncă al reclamanţilor, pe perioada 1.04.2000-30.06.2000.
Deşi instanţa de recurs s-a limitat în motivare asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, doar pe dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. c) Codul Muncii, considerând că în mod greşit nu s-a promovat acţiunea în termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, a respins pe fond acţiunea, deşi fondul cauzei nu a fost abordat.
Aspectul semnalat reprezintă o eroare materială ce priveşte o chestiune de procedură, constatându-se o contradicţie evidentă în sensul că deşi s-a motivat pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prin decizia contestată au fost admise recursurile declarate de pârâţii Curtea de Conturi a României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice A, împotriva sentinţei civile nr. 212/04.03.2008 pronunţată de Tribunalul Arad, modificându-se în tot sentinţa civilă în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
O asemenea eroare fiind evidenţiată în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, Curtea va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 318 teza I C. proc. civ., cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare astfel formulată de contestatori, şi a anulării deciziei civile nr. 1394/10.06.2008 pronunţată de Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Timişoara şi a rejudecării recursului.
Cauza urmează a fi trimisă spre soluţionarea recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie B, în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner