Contestaţie act. Anulare fişa de evaluare a performanţelor profesionale. Sarcina probei. Obligatia indeplinirea procedurii prealabile. Recurs

Tematică: Contestatie act

1. Deşi în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul Muncii, în condiţiile în care recurenţii au susţinut că intimata nu a contestat evaluarea, aceasta trebuia să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că a urmat această procedură, ceea ce nu s-a realizat. 2. Art. 109 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. 3. Reclamanta nu a respectat condiţia extrinsecă a cererii de chemare judecată instituită de art. 19 din H.G. nr. 749/1998. Această procedură, în care soluţionarea contestaţiilor introduse de persoanele interesate este atribuită organului ierarhic superior celui care a emis actul, este obligatorie deoarece nu întruneşte elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie-caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenta, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective. În consecinţă, procedura prealabilă nu este o jurisdicţie specială administrativă, facultativă conform art. 21 alin. (4) din Constituţie. 4. În cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prima instanţă aplicând greşit dispoziţiile legale menţionate anterior.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1277/R din 6 iunie 2008, www.jurisprudenta.org )

Prin sentinţa civilă nr. 103 din data de 28.01.2008 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială a completului specializat de litigii de muncă şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta J.E., în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M şi intervenientul Oficiul pentru Studii E. şi B.M, iar în consecinţă a fost anulată fişa de evaluare a performanţelor profesionale înregistrată sub nr. 285/11.V.2007 întocmită de Ţ.E. – director executiv D.A.D.R. M – şi s-a respins capătul de cerere privind daunele morale, astfel pârâta fiind obligată să plătească reclamantei 2.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Oficiile de studii pedologice şi agrochimice teritoriale sunt organizate şi funcţionează în conformitate cu prevederile H.G. nr. 477/1990 şi 362/2002. Potrivit art. 3 din Regulamentul-cadru, aprobat prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 223/2002, ele sunt organe tehnice de specialitate şi funcţionează că instituţii de stat de interes public, cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor generale pentru agricultură, respectiv că un serviciu public deconcentrat.

Din adresa comunicată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative [fila 24 din dosarul (...)] prima instanţă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată, funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică şi care desfăşoară activităţile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, prevăzute de art. 2 alin. (3) din actul normativ anterior menţionat.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (3) şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Drept urmare s-a apreciat că au calitatea de funcţionari publici, în sensul Legii nr. 188/1999, republicată, persoanele care au desfăşurat activităţile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică şi care au fost numite în funcţiile publice stabilite şi avizate potrivit art. 107 din actul normativ anterior menţionat.

Articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că Agenţia naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, pe baza datelor transmise de autorităţile şi instituţiile publice, iar reclamanta J.E. nu apare în evidenţele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici că deţinând calitatea de funcţionar public.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că angajaţii O.S.P.A. nu sunt funcţionari publici, astfel că litigiul din prezenta cauză, generat de raportul de muncă al reclamantei, potrivit dispoziţiilor art. 281, raportat la art. 284 Codul Muncii şi art. 2 (1) lit. b)¹ C. proc. civ. este de competenţa completului specializat de litigii de munca.

Cererea de intervenţie formulată de O.S.P.A., astfel cum a fost motivată şi susţinută, este o cerere de intervenţie reglementată de art. 49 alin. (3) C. proc. civ., respectiv o intervenţie în interesul pârâtei, făcută cu intenţia de a sprijini apărarea acesteia şi de a furniza instanţei probe utile soluţionării cauzei, considerente faţă de care prima instanţă a apreciat că nu există niciun motiv de inadmisibilitate a cererii de intervenţie.

Procedând la examinarea fondului cauzei, s-au reţinut următoarele aspecte:

Prin fişa de evaluare 285/1.V.2007, pentru perioada evaluată 1.I.2006-30.X.2006, perioadă în care reclamanta a deţinut funcţia de director O.S.P.A. M, s-a stabilit un punctaj total de 2,68 ceea ce reprezintă un calificativ de „satisfăcător”.

Fişa de evaluare a fost înregistrată la D.A.D.R. M sub nr. 1964/11.V.2007, iar la O.S.P.A. M sub nr. 285/11.V.2007. Fişa de evaluare a fost semnată de ing. E. U.-director executiv la D.A.D.R. M, la rubrica „şef de compartiment”.

Fişa de evaluare a fost întocmită în conformitate cu Normele metodologice de evaluare a performanţelor profesionale, stabilite prin H.G. nr. 749/23.X.1998, act normativ aplicabil şi reclamantei, care aşa cum s-a reţinut deja, nu a avut calitatea de funcţionar public.

Art. 16 lit. d) din anexa 1 la Metodologie la care a făcut trimitere reclamanta atunci când a susţinut că H.G. nr. 749/1998 nu i-a fost aplicabilă, vizează doar stabilirea momentului evaluării pentru cei numiţi în funcţie de conducere şi nu inaplicabilitatea hotărârii pentru cei care au deţinut funcţii de conducere.

Tribunalul a apreciat că fişa de evaluare a reclamantei nu a fost însă completă.

Potrivit art. 18 alin. (4) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 749/1998 „calificativele corespunzătoare fiecărui criteriu vor fi acordate de către:

- conducătorul compartimentului

- angajatul (autoevaluare)

- personalul cu atribuţii de evaluare din compartimentul de gestiune a resurselor umane sau persoanele desemnate de conducătorul instituţiei publice”.

În fişa de evaluare 285/11.V.2007, nu a apărut evaluarea conducătorului compartimentului.

Perioada evaluată a fost cea în care reclamanta a deţinut funcţia de director, conducătorul compartimentului era directorul D.A.D.R.

Pornind de la acest aspect, s-a reţinut întemeiată critica reclamantei şi sub aspectul că fişa de evaluare nu a fost semnată de directorul D.A.D.R., ci de directorul executiv al acestuia.

În lipsa unei evaluări din partea şefului direct al reclamantei punctajul stabilit nu a putut fi reţinut că fiind cel corect şi în consecinţă nu a fost corect nici calificativul acordat, urmând să fie admisă acţiunea şi a fi dispusă anularea fişei de evaluare.

În privinţa daunelor morale, prin prisma Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 40/2007, publicată în M.O. nr. 763/12.XI.2007, s-a apreciat că, acestea au putut fi pretinse în condiţiile art. 998 şi 999 Cod civil, numai în cadrul, răspunderii civile delictuale Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizând admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (1) Codul Muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariaţi în cadrul litigiilor de muncă a rezolvat problema practicii neunitare privind acordarea daunelor morale, tribunalul a ţinut cont de poziţia exprimată de Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M şi intervenientul Oficiul de Studii E. şi B.M.

Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M a solicitat prin recursul declarat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii că nefondată. În memoriul de recurs s-a invocat inadmisibilitatea acţiunii raportat la faptul că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 749/1998 de contestare a evaluării la şeful ierarhic superior al directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M.

Al doilea motiv de recurs se referă la acordarea de către prima instanţă mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) întrucât deşi reclamanta a susţinut că nu are calitatea de funcţionar public, şi-a întemeiat acţiunea numai pe calitatea de funcţionar public, iar instanţa i-a acordat acesteia mai mult decât a cerut.

Recurenta a mai invocat nelegalitatea sentinţei în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. întrucât contrar celor reţinute de prima instanţă, directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală este conducătorul acesteia. S-a mai precizat că Oficiile de Studii E. şi B. sunt instituţii finanţate de din surse extrabugetare şi funcţionează în subordinea Direcţiilor pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, iar personalul acestora nu are calitatea de funcţionar public.

S-a mai învederat că evaluarea recurentei s-a realizat cu respectarea procedurii prevăzute de H.G. nr. 749/1998.

Intervenientul Oficiul de Studii E. şi B.M. a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

În memoriul de recurs s-a arătat că întrucât Oficiul de Studii E. şi B.M este subordonat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M, evaluarea directorului oficiului trebuie făcută de directorul executiv al direcţiei, în organigrama acestei instituţii nefigurând niciun post de director.

S-a mai invocat că reclamanta nu a contestat evaluarea aşa cum prevede art. 19 din H.G. nr. 749/1998 şi că acest act normativ nu prevede posibilitatea contestării în instanţă a fişei de evaluare.

Intimata prin întâmpinarea a solicitat respingerea recursurilor declarate, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:

Întrucât recurenţii au invocat motive similare, acestea nu vor fi analizate separat.

În mod corect prima instanţă a reţinut că reclamanta nu are calitate de funcţionar public conform Legii nr. 188/1999 întrucât nu a fost numită într-o funcţie publică stabilită şi avizată conform art. 107 din acelaşi act normativ. În consecinţă, în mod corect s-au stabilit atât compunerea completului care a soluţionat cauza în primă instanţă (respectiv complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă), cât şi dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv H.G. nr. 749/1998 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite.

Primul motiv de recurs invocat de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală M, respectiv penultimul motiv al Oficiului de Studii E. şi B. M este întemeiat.

Conform art. 19 din H.G. nr. 749/1998 fiecare angajat are dreptul să conteste evaluarea şi, respectiv, punctajul total rezultat, iar contestaţia se depune la compartimentul de gestiune a resurselor umane, în termen de 5 zile de la comunicare, şi se soluţionează în prezenta părţilor de către conducătorul imediat superior persoanei care a decis asupra evaluării finale contestate, în termen de 10 zile.

Deşi intimata-reclamantă a susţinut că a îndeplinit procedura de contestare a evaluării prevăzută de dispoziţiile legale menţionate anterior, nu a dovedit acest aspect. Deşi în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul Muncii, în condiţiile în care recurenţii au susţinut că intimata nu a contestat evaluarea, aceasta trebuia să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că a urmat această procedură, ceea ce nu s-a realizat.

Art. 109 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Drept urmare, Curtea reţine că reclamanta nu a respectat condiţia extrinsecă a cererii de chemare judecată instituită de art. 19 din H.G. nr. 749/1998. Această procedură, în care soluţionarea contestaţiilor introduse de persoanele interesate este atribuită organului ierarhic superior celui care a emis actul este obligatorie deoarece nu întruneşte elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie-caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenta, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective. În consecinţă, procedura prealabilă nu este o jurisdicţie specială administrativă, facultativă conform art. 21 alin. (4) din Constituţie.

În consecinţă, Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prima instanţă aplicând greşit dispoziţiile legale menţionate anterior. De asemenea, întrucât acest motiv de recurs care se referă la contestarea evaluării prevalează faţă de cele relative la modul cum s-a realizat evaluarea, acestea nu vor mai fi analizate.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de parata D.A.D.R. M şi de intervenientul accesoriu O.S.P.A. împotriva sentinţei civile nr. 103 din 28.I.2008 a Tribunalului M a r a m u r e ş pronunţată în dosar nr. (...) care va fi modificată în parte, în sensul că se va respinge în întregime acţiunea reclamantei J. E. împotriva pârâtei D.A.D.R. M şi, în consecinţă se va admite cererea de intervenţie accesorie a O.S.P.A.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. se va obliga reclamanta, ca parte căzută în pretenţii, să plătească intervenientului accesoriu O.S.P.A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă (onorariu de avocat fila 108 dosar fond), respectiv 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat fila 26).
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner