Contestaţie act. Sanctiune disciplinara. Inlocuirea sanctiunii de catre Consiliul de Disciplina. Comportamentul neadecvat în relaţiile cu colegii şi perturbarea activităţii şcolare. Termen. Recurs

Tematică: Contestatie act

Recurentul a fost sancţionat, în mod corect, de către Liceul pentru deficienţi de vedere B, cu reducerea salariului de bază cu 15% pe 6 luni, în baza dispoziţiile art. 116 lit. c) din Legea nr. 128/1997, reţinându-se ca abatere disciplinară comportamentul neadecvat în relaţiile cu colegii şi perturbarea activităţii şcolare, precum şi depăşirea sarcinilor de serviciu prin inoportunarea educatoarei B. F.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Reclamantul U.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean B şi Liceul pentru deficienţi de vedere B, anularea hotărârii nr. 1/18.07.2007 a Colegiului de disciplină.

În motivarea cererii se arată că fapta pentru care a fost sancţionat nu există şi că nu i-au fost prezentate probele în baza cărora s-a dispus sancţionarea. Mai arată reclamantul că, în realitate, este vorba de o răzbunare a directorului unităţii şi că nu a agresat verbal sau fizic nicio colegă.

Intimatul J.B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că fapta a fost săvârşită de reclamant, iar sancţiunea „avertismentului” este proporţională cu fapta.

În baza probelor cu înscrisuri şi martori, Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 960/17.10.2007 a respins contestaţia că neîntemeiată, cu motivarea, în esenţă, că hotărârea Colegiului de disciplină este legală şi temeinică, dată în baza probelor administrate şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

A mai reţinut tribunalul că reclamantul a avut o altercaţie cu educatoarea B.F., adresându-i cuvinte jignitoare şi îmbrâncind-o, neexistând probe care să ateste o altă situaţie de fapt.

Împotriva acestei sentinţa a declarat recurs reclamantul, criticând-o că netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului se arată că fapta pentru care a fost sancţionat este mai veche de 6 luni, astfel că s-a prescris dreptul angajatorului de a aplica o sancţiune.

Mai susţine recurentul că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu corespund adevărului şi că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că a mai fost sancţionat disciplinar.

Se arată, de asemenea, că nu a avut posibilitatea de a contesta procesul-verbal de contravenţie utilizat ca probă la dosar şi că, în mod nelegal, pârâtul Liceul pentru deficienţi de vedere B nu a trimis niciun reprezentant în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

Intimatul pârât J.B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat şi menţinerea că legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele de recurs, Curtea va constata că recursul este nefondat.

Recurentul a fost sancţionat, prin decizia 21/15.05.2007 de către Liceul pentru deficienţi de vedere B, cu reducerea salariului de bază cu 15% pe 6 luni, în baza dispoziţiile art. 116 lit. c) din Legea nr. 128/1997, reţinându-se ca abatere disciplinară comportamentul neadecvat în relaţiile cu colegii şi perturbarea activităţii şcolare, precum şi depăşirea sarcinilor de serviciu prin inoportunarea educatoarei B. F., la 27.04.2007.

Această decizie de sancţionare a fost contestată de către recurent la Colegiul de disciplină al J.B, care, prin Hotărârea nr. 1/8.07.2007 a admis în parte contestaţia şi a înlocuit sancţiunea cu diminuarea salariului de bază cu sancţiunea cu avertisment.

Prin urmare, angajatorul a respectat termenele prevăzute de art. 268 alin. (1) Codul Muncii.

Instanţa de fond, în mod corect a dat eficienţă declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, deoarece aceste declaraţii se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, din perioada cercetării disciplinare şi prin care se probează săvârşirea abaterii disciplinare de către recurent.

De asemenea, corect a reţinut instanţa că recurentul mai fusese sancţionat, chiar dacă decizia de sancţionare emisă de unitatea şcolară a fost anulată de Colegiul de disciplină pe considerente de formă, iar nu de fond.

Procesul verbal de contravenţie depus de recurentul-reclamant, în recurs, nu face decât să confirme constatările comisiei de disciplină, contestarea, eventuală, a acestui proces-verbal, făcând obiectul unui alt tip de cauză, fără legătură cu prezentul dosar.

În ce priveşte pârâtul Liceul pentru deficienţi de vedere B, formularea întâmpinării şi reprezentarea în instanţă reprezintă drepturi procesuale ale acestei părţi, drepturi pe care le poate exercita sau nu, potrivit voinţei proprii, fără a putea constitui un motiv de critică a hotărârii de fond, formulat de reclamant.

Pentru considerentele expuse, Curtea, vizând dispoziţiile art. 304, 3041 şi 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner