Contestaţie act. Raspundere patrimoniala. Gestionar. Paznic. Obligatii. Recurs

Tematică: Contestatie act

1. Sunt suficiente elemente care demonstrează încălcarea atribuţiilor de serviciu, îndeplinirea lor defectuoasă iar apărările invocate nu au forţa de a înlătura vinovăţia contestatorilor. Se va reţine, prin urmare, că sunt întrunite elementele răspunderii materiale reglementate de dispoziţiile art. 102 şi urm. din Legea nr. 10/1972 şi că au fost respectate limitele răspunderii prevăzute de art. 105 alin. (2) din lege la emiterea deciziei de imputare. 2. Nu pot fi reţinute apărări precum aceea că salariata era ocupată şi cu gestiunea celeilalte mori, din moment ce accesul în Moara H. nu era permis în absenţa acesteia, fapt rezultat din mărturisirea părţii şi din celelalte răspunsuri la interogatoriu. 3. Contestatorul D.B. a încălcat şi o altă obligaţie de serviciu deschizând uşa de acces în moară în lipsa gestionarei şi neanunţând şefii despre aceasta. Un aspect omis a fi avut din vedere este acela că bunurile sustrase erau greu de transportat, presupuneau prezenţa mai multor persoane, chiar mijloace de transport, zgomot şi spaţiu. Or, se putea că toate acestea să nu fie observate numai dacă paza fixă sau cea mobilă nu era asigurată corespunzător.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 148/CM din 25 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2001, pe rolul Judecătoriei Piteşti, contestatoarea J.N. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 221/11.01.2001, emisă de intimata S.C.„T.”S.A. Piteşti, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei prin care i s-a imputat suma de 28.876.767 ROL, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că după numirea că şef de moară aceasta a fost închisă în luna august 1999. Contestatoarea a fost transferată la serviciul producţie la Moara Republica, în str. (...). La plecarea sa de la vechiul loc de muncă a rămas numitul M.J., care primea grâul şi îl livra la Moara Republica.

De la trecerea în conservare, Moara din H. a avut asigurată pază fixă şi pază mobilă. În luna mai 2000 au fost efectuate restructurări, astfel că a fost desfiinţată paza fixă de la Moara H., dar contestatoarea nu a fost anunţată, însă în data de 03.04.2000 a constatat lipsa unor bunuri de inventar, respectiv un telefon şi o vitrină.

Prin referatul nr. 2063/03.04.2000, contestatoarea a adus la cunoştinţa conducerii lipsa bunurilor de inventar, conducerea dispunând efectuarea unei anchete.

La data de 26.10.2000 s-a constatat lipsa de la Moara H. a mai multor obiecte de inventar, respectiv cabluri electrice, panouri electrice care nu se puteau fura decât prin întreruperea curentului electric de la sect.III.

Arată contestatoarea că după comiterea ultimului furt a mers împreună cu organele de poliţie la un centru de colectare, care se afla chiar în secţia de specialităţi, unde au fost găsite bare din aluminiu şi alte obiecte pentru energia electrică care aparţineau N. din H.

În data de 27.10.2000 contestatoarea, însoţită de un poliţist de la Secţia nr. 4, au găsit aparatul de sudură demontat, iar după ce a găsit o a doua uşă deschisă, a solicitat intimatei, prin referatul nr. 5702/02.11.2000, reintroducerea pazei fixe.

La data de 12.10.2000, susţine contestatoarea, Moara din H. a fost asigurată cu sârme pe interior şi nu putea fi deschisă prin forţare din exterior, deci trebuia să se ajungă în interior pentru a tăia sârmele respective.

Se mai arată de contestatoare că ceea ce s-a furat de la Moara H. reprezintă volum şi greutate foarte mare, respectiv: bare din aluminiu de aproximativ 200 m., în greutate de 400 kg., contactoare de diferite tipuri – 275 E., conductori de diferite tipuri, aproximativ 7000 m., suporturi siguranţă – 48, relee.

În finalul contestaţiei se susţine de contestatoare că E.D., şef pază, a urmărit să o acuze pentru a-şi acoperi neglijenţele în serviciu, întrucât se face vinovat de neasigurarea corectă a pazei fixe şi mobile, cu atât mai mult cu cât este cel care a desfiinţat paza fixă.

La data de 22.02.2001, Judecătoria Piteşti a dispus conexarea dosarului nr. 2227/2001 la dosarul nr. 2226/2001. Obiectul dosarului conexat îl constituie contestaţiile formulate de numiţii N. (...), U.M., T.E., D.B., O. (...), E.N., E.E., U.H. şi N.O. împotriva aceleiaşi decizii de imputaţie, nr. 221/11.01.2001.

Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 2009/03.05.2006, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 490/CM din 7 septembrie 2007, Tribunalul Argeş a admis contestaţiile şi a anulat decizia nr. 221/11.01.2001 emisă de către intimată.

Totodată, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată faţă de contestatoarea J.N. în cuantum de 200 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Prin decizia nr. 221/11.01.2001 a fost imputată contestatorilor suma de 180.788.688 lei ROL, reprezentând lipsa în gestiunea N.H.

La baza deciziei de imputare au stat raportul nr. 6330/07.12.2000, lista de inventar – fără număr şi hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 25/19.12.2000. În decizie s-a menţionat că J. N., gestionara mijloacelor fixe a N.H., nu şi-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, în sensul că nu a asigurat şi verificat de câte ori a fost la moară toate intrările.

De asemenea, personalul care a asigurat paza fixă şi mobilă ce a funcţionat la moară în perioada sustragerii nu a respectat sarcinile de serviciu primite, în sensul că nu a prevenit producerea de fapte care să aducă prejudicii societăţii pârâte.

Temeiul juridic al deciziei de imputaţie a fost Legea nr. 22/1968, Legea nr. 18/1996, precum şi sarcinile de serviciu.

S-a reţinut că în nota explicativă dată de contestatoarea J.N., se arată că după aproximativ o lună de la numirea în funcţia de şef moară, moara din H. a trecut în conservare şi a fost transferată la serviciul producţie la Moara S., conform deciziei nr. 64/31.01.2000. La plecarea contestatoarei din Moara H. a rămas numitul M.J., care primea grâul şi-l livra la Moara Republica, iar paza N. era asigurată de paznici.

După efectuarea de restructurări la Moara H., şeful de pază a desfiinţat paza fixă, fără a informa Consiliul de administraţie, iar contestatoarea a efectuat transferul către Moara Republica a pieselor, materialelor, obiectelor de laborator şi utilajelor mai uşoare care puteau fi cărate în braţe, dar a lăsat în moară obiectele grele şi foarte grele.

La data de 12.10.2000, contestatoarea a găsit uşa de lângă grupul social legată cu sârmă pe interior şi în urma verificărilor, a constatat că nu lipsea niciun obiect de inventar. Cu acel prilej, uşile N. au fost reverificate, uşa de la grupul social a fost asigurată, întocmindu-se procesul-verbal de constatare nr. 5237/12.10.2000.

Furtul de obiecte de inventar a fost sesizat de contestatoare în data de 26.10.2000, prin referatul nr. 5567/26.10.2000, iar în data de 27.10.2000, contestatoarea a verificat Moara H. împreună cu numitul E., găsind în data de 02.11.2000 uşa deschisă, respectiv uşa de la etajul I, scara de incendiu care avea lipsă lacătul de interior, ocazie cu care s-au furat obiecte de inventar de greutate foarte mare.

În răspunsul la interogatoriul administrat din oficiu contestatoarei, aceasta a arătat că nu avea obligaţia să fie prezentă la Moara H. după închiderea acesteia ori de câte ori se depozita ori se scotea H. din moară, întrucât îşi desfăşura activitatea efectiv la Moara Republica, dar după fiecare depozitare de H. sau preluare de bunuri de la o moară la alta, care se efectua în prezenţa unui angajat de la Moara Republica, respectiv tehnologul V.J., a asigurat moara din H. cu lacăte şi sigiliu aplicate la uşi.

Prin procesul-verbal nr. 5762/03.11.2000, membrii comisiei au procedat la inventarierea mijloacelor fixe din cadrul N. de H.H., constatând lipsurile descrise în decizia de imputare, respectiv: descompletat U. de comandă al ascensorului de persoane, descompletat bateria de condensatori, lipsă butoane şi chei comandă, descompletat U. electric de distribuţie forţă şi U. de comandă utilaje şi automatizare.

Contestatorii N. (...), U.M., T.E., D.B., O. (...) aveau încadrarea de pompieri, iar atribuţiile lor au fost extinse cu paza mobilă la intimată.

Ceilalţi contestatori, E.N., E.E., U.H. şi N.O. erau încadraţi paznici la atelierul III, pază fixă iar atribuţiile lor erau de supraveghere a incintei unităţii.

Contestatoarea N.F. avea că atribuţii supravegherea postului în perimetrul de 30 m., fără a părăsi postul şi verificarea autovehiculelor la intrare şi ieşire, controlul şi verificarea personalului salariat, or nu avea cum să supravegheze Moara, care se afla la o distanţă de 300-400 de metri.

Martorul O.J. a declarat că atât magazionerii, cât şi contestatoarea J. aveau chei de la moară, existând 2 rânduri de chei. În moară intrau atât magazionerii, cât şi electricienii şi silozarii.

Singura activitate după închiderea N. din H. era de depozitare a grâului.

Martorul E.D., fost şef de pază la fosta S.C.„T.”S.A., a declarat că Moara H. a fost închisă în luna august 1999 şi în calitate de şef de pază a emis un referat către conducerea intimatei cu nr. 5550/04.04.1999, prin care solicita a se instala grătare de protecţie la toate geamurile N., la uşi şi montarea de lacăte. Acel referat a fost pus în aplicare de conducere.

În luna iunie 2000, conducerea societăţii a dispus desfiinţarea pazei, respectiv de la postul de pază, poarta N. şi postul de pază de pe timpul nopţii.

Tot martorul a mai susţinut că un singur paznic a rămas la poarta centrală a platformei H., care se afla la distanţă de 500 m. faţă de moară, precum şi un paznic de noapte pe toată platforma H..

Din luna octombrie 2000, din Moara de la H. s-a scos H. care a fost transportat la Moara Republica, transport efectuat în prezenţa contestatoarei.

În data de 26.10.2000, contestatoarea l-a anunţat pe martor că din Moara H. se fură utilaje, ea fiind anunţată de un şofer ce transporta H., V. N.

În calitate de şef pază, martorul a anunţat secţia de poliţie nr. 4.

Împreună cu contestatoarea şi alţi membrii ai comisiei constituite, s-au deplasat în prezenţa agenţilor de poliţie la un punct de colectare fier vechi aflat în apropierea N. şi au găsit bucăţi de materiale din instalaţia electrică furată.

În luna iunie 2000, conducerea intimatei a desfiinţat paza de la Moara H., rămânând doar pompierii care efectuau paza pe toată platforma H..

Martorul a apreciat că doar electricienii puteau sustrage anumite utilaje din moară, de vreme ce moara H. a fost pusă sub tensiune în 25.08.2000 până în 27.10.2000 şi de fiecare dată când se lua H. din Moara H., electricienii au avut acces în incinta N..

Şi acest martor a confirmat că au existat 2 rânduri de chei de la intrarea în moară, un rând de chei se afla la contestatoare, iar celălalt la portarul de la poarta centralei.

S-a arătat în considerentele hotărârii că din probele administrate a rezultat, pe de o parte, sistemul de organizare defectuos al intimatei, legat de măsurile ce trebuiau luate cu ocazia închiderii N. din H., legat de neefectuarea la timp a inventarierilor periodice (nu a depus decât listele de inventar din 03.11.2002), de mutarea contestatoarei J. la altă moară, respectiv Moara Republica, de desfiinţarea pazei fixe, dar pe de altă parte, de caracterul incert al prejudiciului.

Contestatorii N. (...), U.M., T.E., D.B., O. (...), E.N., E.E. şi U.H. erau angajaţi că pompieri, iar N.O. – controlor poartă.

Intimata a susţinut că toţi reclamanţii aveau atribuţii privind paza mobilă în societate, dar nu au depus fişele de post ale lor, pe motiv că nu le mai deţine.

Instanţa a constatat că nu se poate reţine prezumţia de culpă a contestatorilor, această prezumţie a fost răsturnată, fiind dovedită existenţa altor cauze care au determinat producerea prejudiciului. În aceste condiţii, nu se poate angaja răspunderea materială în conformitate cu dispoziţiile art. 102 şi urm. din vechiul Cod al muncii.

De asemenea, conform dispoziţiilor Codului Muncii, răspunderea materială a persoanelor încadrate operează numai în cazul în care sunt întrunite cumulativ cele 5 condiţii, iar în cadrul răspunderii materiale, vinovăţia persoanei încadrate în muncă trebuie să fie dovedită de unitatea păgubită.

În speţă, deşi contestatorii erau salariaţii intimatei, aceasta nu a administrat probe din care să rezulte vinovăţia contestatorilor în producerea acestei pagube, nedepunând fişele de post ale acestora şi nici acte privind modul de calcul al prejudiciului.

În lipsa acestor probe şi faţă de dispoziţiile Codului Muncii, potrivit cărora, în litigiile de muncă sarcina probaţiunii revine unităţii, instanţa a respins contestaţia.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, intimata S.C.„E. E.”S.A. Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Potrivit referatului nr. 5550/04.09.1999 şi adresei nr. 4527/28.08.2000 contestatoarea J.N., şefa de moară şi gestionarul unităţii, avea obligaţia de a sigila toate uşile şi ferestrele N., de a ţine permanent încuiată camera U.ui electric general şi de a nu permite accesul în această cameră altor persoane.

Contestatoarea nu a respectat această obligaţie, a permis accesul în moară în lipsa ei, a încredinţat cheile de la uşa de acces în moară altor persoane străine de gestiune, conform declaraţiei martorului O., favorizând furturile din moară. În acest sens sunt şi răspunsurile la interogatoriu ale celorlalţi contestatori.

În ziua de 12.10.2000 şefa de moară J.N. a fost chemată urgent de către cei care au deschis Moara H. deoarece aceştia au constatat că în interior, la magazia 2, în camera U.ui electric general şi la grupul social a umblat cineva, lacătul de pe uşa interioară a grupului social lipsind.

Deşi a constatat că din moară lipseau unele bunuri, şefa de moară nu a asigurat uşa grupului social decât cu o sârmă, nu a luat niciun fel de măsuri suplimentare pentru asigurarea N. împotriva efracţiei, nici nu a informat conducerea unităţii despre acest incident.

Iar din data de 12.10.2000 până în 26.10.2000 nu a mai verificat moara în interior.

Pe data de 26.10.2000, la care s-au ridicat ultimele cantităţi de H., s-a constatat că moara fusese vandalizată, uşa de la grupul social fiind deschisă iar din camera U.ui electric general şi de la celelalte etaje lipsind bunuri evaluate apoi la suma de 328.706. 705 ROL.

Cum accesul în moară nu era posibil decât concomitent, pentru şefa N. sau, în lipsa ei, pentru cei trimişi cu cheile şi unul dintre paznici, s-a ajuns la concluzia că furtul s-a produs datorită neglijenţei şi neîndeplinirii sarcinilor de serviciu de către şefa N. şi personalul care asigura paza în acea perioadă.

E. de rond, care asigurau paza mobilă, aveau obligaţia de a verifica uşile de acces în moară iar E. de la poartă, care aveau cheia de la unul dintre cele două lacăte ale N., deşi au văzut că intrarea în moară se făcea în absenţa şefei de moară şi că aceasta încredinţa cheile şi altor persoane, nu au sesizat conducerii societăţii aceste situaţii.

De asemenea, au predat cheia de la uşa de acces a N. fără a însoţi efectiv pe cei care intrau în moară şi nu au sesizat conducerii faptul că la începutul lunii octombrie 2000 contestatoarea J. împreună cu martorul O.J. şi cu electricianul E.D. au intrat în moară, în afara orelor de program.

Instanţa nu a observat că la dosarul cauzei există listele de inventariere ale mijloacelor fixe din 30.06.1999 şi din 30.09.2000 dovedind efectuarea inventarierii anuale obligatorie.

Greşit s-a reţinut că prejudiciul nu este cert sub aspectul existenţei şi întinderii sale, la dosar aflându-se procesul-verbal de inventariere nr. 5762/06.11.2000 şi lista de inventar cu materialele şi piesele găsite lipsă la moară, în finalul căreia, după aplicarea uzurii de 45%, s-a evaluat paguba la 180 788 688 ROL.

Pentru aceleaşi argumente, recurenta consideră hotărârea instanţei de fond nemotivată.

Un ultim motiv de recurs este acela potrivit căruia sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Prezumţia de culpă a contestatorilor nu a fost înlăturată prin probele administrate în cauză. Iar vinovăţia, oricât ar fi de uşoară, atrage răspunderea materială.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 22/1969 modificată gestionarul este considerat în culpă.

În cazul răspunderii materiale nu este admisă o culpă comună a gestionarului şi a unităţii, cu atât mai mult cu cât gestionarul nu şi-a respectat obligaţiile prevăzute de art. 8, art. 9 şi art. 16 din I. nr. 2230/1969, modificată.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 304 1 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă contestatoarea J.N. a avut calitatea de gestionar la Moara H. Ceilalţi contestatori erau încadraţi, o parte că pompieri, iar cealaltă parte că paznici la atelierul III din cadrul N.H. N. O. era angajata recurentei-intimate la aceeaşi moară, pe postul de controlor poartă.

Ceea ce nu reţine instanţa, deşi iniţial face referire la aceste atribuţii, este faptul că aceşti contestatori aveau atribuţii de asigura paza fixă sau mobilă a incintei N. H. Deşi nu au fost depuse la dosar fişele lor de post, atribuţiile enunţate mai sus au rezultat din chiar mărturisirea contestatorilor şi din declaraţiile de martori.

Decizia de imputare contestată a avut la bază raportul de constatare a prejudiciului şi a împrejurărilor care au dus la producerea acestuia, raport înregistrat la unitate sub nr. 6330/07.12.2000.

În raport se vorbeşte despre un prim incident în care s-a constatat că au avut loc sustrageri din unitate, cel din ziua de 12.10.2000.

Conform raportului, în ziua de 12.10.2000 se ridica H. de la Moara H.. Salariaţii S.G şi E.J. au observat că s-a umblat în moară şi au cerut şoferului V.N., care a plecat cu prima maşină încărcată cu H., să anunţe pe şefa N., J.N., să vină la moară că să ia măsurile corespunzătoare pentru că s-au produs furturi.

Aceasta din urmă a venit la moară, a observat o grămadă de şuruburi în camera U.ui electric general şi lipsa lacătului de la uşa grupului social, deşi uşa era descuiată.

Raportul a fost întocmit pe baza declaraţiilor salariaţilor J.N., E.J., M.G., O.J. etc. şi este confirmat de răspunsurile la interogatoriu ale celorlalţi contestatori şi de declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, O.J. şi E.D.

Potrivit celor reţinute la judecata fondului, în ziua de 12.10.2000 s-a constatat că s-a pătruns neautorizat în interiorul N..

Aşa cum recunoaşte contestatoarea J.N., accesul în camera U.ui electric general s-a făcut din interior, fără a fi forţate uşile de la exterior, H. de la ferestre.

Singura măsură luată de către şefa N.J.N. în ziua de12.10.2000, când a fost anunţată de şofer despre spargerea N. şi a sosit la faţa locului a fost aceea de a fi legat cu o sârmă pe interior uşa de la grupul social.

Deşi prezentă în acea zi la închiderea N., a permis magazionerului şi silozarului să închidă uşa sorbului pe exterior, ceea ce nu s-a mai întâmplat până atunci. E. au fost nevoiţi să încuie lacătul lor peste acest lacăt.

A urmat acestui incident cel din ziua de 26.10.2000, în care s-a constatat că au fost sustrase mai multe obiecte de inventar din moară.

S-a observat atunci lipsa mai multor bunuri din camera U.ui electric general, de la celelalte etaje ale N. şi, înainte de toate acestea, uşa de la grupul social descuiată. H. de la uşi exterioare, ferestre, guri transportoare erau intacte.

Conform notelor explicative întărite de răspunsurile la interogatoriu, uşa de la grupul social a rămas legată doar cu o sârmă din ziua de 12.10.2000 până în ziua de 26.10.2000.

Ulterior celui de-al doilea incident şi sesizării acestuia către conducerea unităţii, bunurile N. au fost inventariate în data de 03.11.2000. Au fost găsite lipsă mijloacele fixe menţionate în lista anexă a procesului-verbal de inventariere nr. 5762/06.11.2000-filele 92 şi 93 din dosar, semnat şi de către contestatoarea J. N..

Potrivit acestor înscrisuri şi apărărilor contestatoarei, este vorba despre obiecte voluminoase, greu de transportat. Iar valoarea bunurilor sustrase, stabilită prin aplicarea unui procent de uzură de 45%, nu a fost contestată de părţile interesate.

Rezultă din probele aflate la dosar că, prin măsurile întreprinse încă din ziua de 12.10.2000, gestionara J.N. nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 8 şi 9 din I. nr. 2230/1969 privind gestionarea bunurilor agenţilor economici. Aceasta nu a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a preveni sustragerea din moară a bunurilor ulterior datei de 12.10.2000 şi nu a anunţat conducerea unităţii că există acest pericol.

Constatând personal deschiderea neautorizată şi lăsarea fără lacăt a unei uşi de la grupul social şi camera U.ui electric general, ţinute încuiate până atunci, nu a asigurat această uşă decât cu o sârmă şi nu şi-a anunţat şefii despre cele constatate.

Mai mult, deşi era obligată, în ziua de 12.10.2000 nu a fost prezentă la deschiderea N. de către silozar, magazioner şi portar.

Nu pot fi reţinute apărări precum aceea că salariata era ocupată şi cu gestiunea celeilalte mori, din moment ce accesul în Moara H. nu era permis în absenţa acesteia, fapt rezultat din mărturisirea părţii şi din celelalte răspunsuri la interogatoriu.

E. încă din ziua de 12.10.2000 că desfacerea uşii grupului social s-a făcut de către persoane care au avut accesul în moară, gestionara J.N. nu a solicitat şefilor luarea măsurilor necesare pentru că accesul să se facă şi să dureze numai în prezenţa sa, pentru că uşa camerei U.ui electric să fie asigurată contra efracţiei.

A mai rezultat din probele administrate că ceilalţi contestatori au avut cunoştinţă chiar în acea zi sau mai târziu despre incidentul din 12.10.2000, dar nu au sesizat conducerea societăţii pentru limitarea accesului în moară şi pentru verificarea asigurării clădirii contra efracţiei. Se vorbea printre paznici despre un eventual furt şi despre lacătul aplicat greşit pe uşa sorbului, dar nu s-a întreprins nimic de natură a preîntâmpina sustragerea.

Contestatorul D.B. a încălcat şi o altă obligaţie de serviciu deschizând uşa de acces în moară în lipsa gestionarei şi neanunţând şefii despre aceasta.

Un aspect omis a fi avut din vedere este acela că bunurile sustrase erau greu de transportat, presupuneau prezenţa mai multor persoane, chiar mijloace de transport, zgomot şi spaţiu. Or, se putea că toate acestea să nu fie observate numai dacă paza fixă sau cea mobilă nu era asigurată corespunzător.

Sunt suficiente elemente care demonstrează încălcarea atribuţiilor de serviciu, îndeplinirea lor defectuoasă iar apărările invocate nu au forţa de a înlătura vinovăţia contestatorilor.

Se va reţine, prin urmare, că sunt întrunite elementele răspunderii materiale reglementate de dispoziţiile art. 102 şi urm. din Legea nr. 10/1972 şi că au fost respectate limitele răspunderii prevăzute de art. 105 alin. (2) din lege la emiterea deciziei de imputare.

Pentru aceste considerente, Curtea va constata că soluţia instanţei de fond este rezultatul greşitei aprecieri a probelor şi al greşitei aplicări a dispoziţiilor legale incidente în speţă, astfel că, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul că va respinge contestaţiile.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner