Legalitatea Contractului Colectiv de Muncă 2007-2008. Neîndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate de către reclamant. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Respingere.

Tematică: Actiune in anulare

Legea admite posibilitatea înregistrării unui contractul colectiv de muncă la nivel de unitate chiar împotriva voinţei unui participant la negociere în condiţiile în care o grupare sindicală a participat la negocieri, dar nu a semnat în final contractul, în măsura în care acea grupare are mai puţin de o treime din numărul salariaţilor din unitate. Necesitatea constatării îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate se face de regulă prin hotărâre judecătorească dar legea prevede şi o a doua posibilitate de reprezentativitate alternativă, respectiv reprezentativitatea prin afiliere când reprezentativitatea se dobândeşte prin afiliere, fiind suficient ca acea grupare sindicală să fie afiliată la o grupare superioară, aceasta din urmă fiind cea reprezentativă. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată deoarece cealaltă hotărâre judecătorească a fost dată într-o procedură necontencioasă în care pârâta SC V. E. SA nu a fost parte. Or, potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat doar atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi. Prin urmare dacă prima şi a doua cerere nu au fost făcute între aceleaşi părţi nu se poate invoca autoritate de lucru judecat.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 139/R din 17 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Reţine că prin sentinţa civilă nr. 1729 din 30 aug.2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins cererea înaintată de reclamantul Sindicatul Liber V.C împotriva pârâtei SC V.E. SA B, având ca obiect litigiu de muncă. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul Sindicatul Liber V.C a chemat în judecată pe pârâta SC V. SA B solicitând obligarea pârâtei la continuarea negocierilor Contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Reclamantul a susţinut că pârâta a înregistrat Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 în data de 5.04.2007, că acest contract este lovit de nulitate, deoarece nu este semnat de toţi reprezentanţii părţilor la negocieri şi că salariaţii sindicatului reprezintă o treime din nr. salariaţilor pârâtei.
Având în vedere că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate, el având 160 de membrii iar pârâta un nr. de 1590, situaţie în care contractul poate fi înregistrat. Contractul colectiv de muncă fiind încheiat între pârâtă şi reprezentanţii sindicatului, pârâta nu poate fi obligată să continue negocierile, astfel că s-a respins cererea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Sindicatul Liber V., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei civile nr. 1729/2007 şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulităţii CCM 2007-2008 înregistrat sub nr. 1743/05.04.2007 la E.B şi obligarea pârâtei la continuarea negocierilor CCM 2007-2008 cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Hotărârea pronunţată este viciată fiind insuficient motivată, instanţa motivând doar că reclamantul nu îndeplineşte condiţia legală de reprezentativitate la nivelul pârâtei, fapt de natură să producă o vătămare acestuia de vreme ce la dosarul cauzei există Sentinţa Civilă nr. 658/CC/2007 a Judecătoriei Cluj-N pronunţată în dosarul nr(...) şi prin care se constată reprezentativitatea Sindicatului Liber V. la nivel de unitate SC V. SA B Sucursala C-N în condiţiile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.
E. reprezentativităţii face obiectul Legii 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată. Astfel, la negocierea şi încheierea CCM participă numai organizaţiile sindicale recunoscute în baza unei proceduri specifice şi care îndeplinesc condiţiile impuse de lege.
S. partenerilor sociali, stabilită în condiţiile legii, este valabilă pentru orice contracte colective de muncă încheiate în termen de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de constatare a reprezentativităţii lor (art. 36 Legea nr. 130/1996).
In aceste condiţii instanţa în virtutea rolului său activ, ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor problematica reprezentativităţii şi faţă de probele administrate în cauză şi în aplicarea legii să reţină că Sindicatul B.B, şi care este singurul care a semnat CCM, nu este în măsură să facă dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate [art. 26 Legea nr. 130/1996 lit. b) situaţie în care CCM nu va fi înregistrat] neavând o reprezentativitate constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Consideră că instanţa greşit a apreciat că Sindicatul Liber V. C nu este reprezentativ, fără a se pronunţa asupra sentinţei Civile nr. 658/CC/2007 a Judecătoriei Cluj-N, hotărârea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi lăsând nerezolvată lipsa reprezentativităţii Sindicatului B.B.
Raportat la normele care reglementează negocierea, şi care sunt norme imperative, trebuie evidenţiat că: la negocierea şi încheierea CCM părţile sunt „egale şi libere”, iar raportat la art. 8 din C.N. aceasta se va realiza cu bună credinţă.
Conduita Angajatorului este contradictorie, iniţial recunoaşte reprezentativitatea partenerilor sociali (semnarea PV de şedinţă din data de 21.03.2007) pentru ca mai apoi în raport de situaţia ivită cu ocazia celei de a 2-a runde de negocieri din 27.03.2007, respectiv retragerea Sindicatului C şi B datorită dezacordului cu privire la nivelul creşterii salariale, şi care aşa cum se ştie este revendicarea care duce de cele mai multe ori la naşterea conflictelor de interese, să treacă la continuarea negocierilor şi încheiere CCM în lipsa acestora înţelegând să le conteste reprezentativitatea.
Angajatorul continuă negocierile în lipsa celor două sindicate şi trece la încheierea CCM aşa cum rezultă din PV încheiate în aceeaşi zi, 27.03.2007.
In aceste condiţii data înregistrării putea fi cel puţin ulterioară acestor runde de negocieri, ducând la concluzia că intenţia pârâtei nu era una de negociere ci una în care îşi impune ultima ofertă fermă, forma finală a CCM fiind edictată.
Pârâta SC V. E. SA, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică.
Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reţine următoarele:
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Prima instanţă a avut în vedere că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate, el având 160 de membrii iar pârâta un nr. de 1590, situaţie în care contractul poate fi înregistrat.
Aceasta este în sinteză problema centrală a prezentei cauze iar motivarea instanţei, chiar dacă este una succintă, este corectă şi pertinentă, răspunzând problemei de drept ridicate.
Reclamantul a solicitat instanţei anularea Contractului colectiv de muncă de la nivelul unităţii pe anul 2007-2008 invocând faptul că acel contract nu a fost semnat de reclamant, fiind astfel încălcate prevederile act. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.
Cauzele de nulitate absolută sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, faptul că reclamantul Sindicatul liber V. C nu a semnat acel contract nereprezentând conform Legii nr. 130/1996 o cauză menită să conducă la nulitatea contractului. Nulitatea contractului colectiv de muncă poate fi dispusă fie în condiţiile dreptului comun, fie, în condiţiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, situaţie în care, de regulă, ar opera o nulitate parţială. În speţă, reclamantul solicita anularea contractului pentru că nu a semnat contractul colectiv de muncă, acest motiv de nulitate nefiind prevăzut de Legea nr. 130/1996.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, „contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă: a) sunt încheiate cu încălcarea prevederilor act. 13; b) părţile nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate; c) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere”.
Cu toate acestea, potrivit art. 26 alin. (2) lit. c), din Legea nr. 130/1996, „contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă reprezentanţii părţilor la negociere care nu au semnat contractul colectiv de muncă reprezintă sub o treime din numărul salariaţilor unităţii”.
Deci, legea admite posibilitatea înregistrării unui contractul colectiv de muncă la nivel de unitate chiar împotriva voinţei unui participant la negociere în condiţiile în care o grupare sindicală a participat la negocieri, dar nu a semnat în final contractul, în măsura în care acea grupare are mai puţin de o treime din numărul salariaţilor din unitate.
S.C. V.E. S.A are un număr total de 1590 de angajaţi, societatea având un număr de cinci sucursale în C-N, B, T, B şi Tunari.
La nivelul sucursalelor C-N, B, T şi B s-au înfiinţat sindicate care, prin sentinţe judecătoreşti au obţinut reprezentativitate, această reprezentativitate fiind constatată de către instanţele de judecată nu la nivel de unitate, aşa cum prevede act. 17 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, ci la nivel de sucursală. Or, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, „sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.” Rezultă deci că sucursalele nu au statut de unitate în conformitate cu definiţia dată potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă „persoanele juridice care angajează salariaţi mai sunt denumite şi unităţi”.
În condiţiile în care raporturile de muncă au fost încheiate cu angajatorul S.C. V.E. S.A., iar nu cu sucursala V.C rezultă că sucursalele nu au personalitate juridică şi nici nu pot fi asimilate unităţii angajatoare.
La nivelul sucursalei V. C s-a înfiinţat Sindicatul Liber V.C care are un număr de 160 membri din totalul de 1590 de angajaţi ai societăţii S.C. V.E. S.A. În cadrul S.C. V.E. S.A. C, există un număr de 400 de angajaţi, iar dintre aceştia, 160 sunt membri de sindicat. Raportat la numărul total de angajaţi ai S.C. V.E. S.A. (1590), numărul membrilor Sindicatului Liber V.C (160) reprezintă, evident, mai puţin de 1/3.
În ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia reprezentativitatea Sindicatului Liber. B.B – semnatarul contractului colectiv de muncă – nu ar fi constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, Sindicatul Liber B.B este reprezentativ la nivel de unitate prin afilierea la Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară reprezentativă la nivelul ramurii Industriei Alimentare, E. şi Alcool, reprezentativitate fiind probată prin Sentinţa civilă nr. 48 G./3.11.2004 prin care se constată reprezentativitatea Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară la nivelul S. Industriei Alimentare, E. şi Alcool.
Necesitatea constatării îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate se face de regulă prin hotărâre judecătorească dar legea prevede şi o a doua posibilitate de reprezentativitate alternativă, respectiv reprezentativitatea prin afiliere când reprezentativitatea se dobândeşte prin afiliere, fiind suficient ca acea grupare sindicală să fie afiliată la o grupare superioară, aceasta din urmă fiind cea reprezentativă.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat curtea reţine că aceasta nu este întemeiată deoarece cealaltă hotărâre judecătorească a fost dată într-o procedură necontencioasă în care pârâta SC V. E. SA nu a fost parte. Or, potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat doar atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi. Prin urmare dacă prima şi a doua cerere nu au fost făcute între aceleaşi părţi nu se poate invoca autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner