Ajutor de deces. Obligarea la respectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă.

Tematică: Conflict de munca

1. Ajutorul acordat conform Legii nr. 19/2000, nu exclude acordarea unor ajutoare de către angajatori, în temeiul dispoziţiilor contractelor colective de muncă. Însă, prin art. 33 alin. (3) lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel judeţean-învăţământ, înregistrat la nr. 87 din 26.04.2004, nu s-a prevăzut acordarea de către angajator a unui alt ajutor de deces decât cel reglementat de Legea nr. 19/2000. 2. Astfel, conform acestei clauzei contractuale, „în caz de deces al unui salariat din învăţământ, cei îndreptăţiţi beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, conform legii.” Aşadar, se menţionează în mod expres că ajutorul de deces este din bugetul asigurărilor sociale, conform legii. În conformitate cu prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale de stat neputându-se acorda mai multe ajutoare din fondul asigurărilor sociale.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 128 din 11 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răducăneni, reclamanta E.F. a chemat în judecată pe pârâtul Palatul Copiilor I solicitând acordarea ajutorului de deces conform contractului colectiv de muncă. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său, E.D., maistru instructor la Palatul Copiilor din I, a decedat la data de 24.08.2006. S-a adresat pârâtului pentru acordarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, drept prevăzut în art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1977 şi art. 36 alin. (5) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură în învăţământ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii. În motivarea poziţiei sale procesuale, pârâtul a susţinut că, în conformitate cu prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, cuantumul ajutorului de deces este de 1270 lei, neputându-se acorda mai multe ajutoare din fondul asigurărilor sociale. Şi CNPAS a menţionat că nu se poate crea o inegalitate pentru asiguraţi şi urmaşii acestora în ceea ce priveşte acordarea ajutorului de deces, care este unic pentru toate categoriile.
Părţile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 11.10.2007, Judecătoria Răducăneni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, care a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 2156 din 21.11.2007, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea reclamantei E. F. şi a obligat pârâtul Palatul Copiilor I să plătească reclamantei ajutorul de deces cuvenit după defunctul soţ, în cuantum de 5 salarii, conform art. 33 pct. 4 lit. c) din contractul colectiv de muncă nr. 87 din 26.04.2004.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Palatul Copiilor I.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se susţine că ajutorul de deces ce se acordă salariaţilor este reglementat de Legea bugetului de stat şi se plăteşte din bugetul asigurărilor sociale, neputându-se acorda mai multe ajutoare din fondurile asigurărilor sociale. Ajutorul nu se acordă din fondul de salarii, ci se suportă din sumele ce urmează să fie virate în contul CAS de către angajator, în acest sens fiind şi adresa nr. 59662/2007 a Casei Judeţene de Pensii I, ca şi adresa nr. 1686/2006 a CNPAS, notificată Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata E.F. a solicitat respingerea recursului, motivând că Legea nr. 19/2000 nu interzice plata unor ajutoare acordate de angajatori în temeiul contractelor colective de muncă, aşa cum a reţinut şi instanţa într-o sentinţă pronunţată într-un caz similar, aflată la dosar.
În recurs nu au fost administrate probe noi şi nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.


Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000, asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la ajutor de deces. Art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, în cazul decesului asiguratului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionat de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care face această dovadă. Conform alin. (2, cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. (3.
E.D., soţul intimatei E F., angajat al Clubului de Copii R pe funcţia de conducător D. radiogoniometrie-radiotelegrafie, a decedat la data de 24 august 2006.
Ï.-se pe dispoziţiile art. 33 pct. 4 lit. c) din Contractul colectiv de muncă nr. 87 din 26.04.2004, precum şi pe dispoziţiile art. 241 pct. c Codul muncii, prima instanţă a apreciat că recurentul a refuzat să execute obligaţia asumată prin contractul colectiv de muncă, intimata fiind îndreptăţită la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii.
Este adevărat că, potrivit art. 241 alin. (1) lit. c) Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, ajutorul acordat conform Legii nr. 19/2000, nu exclude acordarea unor ajutoare de către angajatori, în temeiul dispoziţiilor contractelor colective de muncă. Însă, prin art. 33 alin. (3) lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel judeţean-învăţământ, înregistrat la nr. 87 din 26.04.2004, nu s-a prevăzut acordarea de către angajator a unui alt ajutor de deces decât cel reglementat de Legea nr. 19/2000.
Astfel, conform acestei clauzei contractuale, „în caz de deces al unui salariat din învăţământ, cei îndreptăţiţi beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, conform legii.” Aşadar, se menţionează în mod expres că ajutorul de deces este din bugetul asigurărilor sociale, conform legii.
Or, legea care reglementează ajutorul de deces este Legea nr. 19/2000, care, în art. 126 alin. (2), reglementează şi modul în care se stabileşte cuantumul acestui drept de asigurări sociale. Mai mult, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, aşa cum este ajutorul de deces, plătit din bugetul asigurărilor sociale
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (2) şi 3 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica în tot hotărârea, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta E.F. în contradictoriu cu pârâtul Palatul Copiilor I.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner