Anularea deciziei de sancţionare cu reducerea salariului de 10% pe lună. Plata cheltuielilor de judecată

Tematică: Conflict de munca

Potrivit dispoziţiilor art. 267 Codul muncii, nicio sancţiune disciplinară nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancţiunea nulităţii absolute. Din originalul adresei de cercetare disciplinară prezentate în şedinţă rezultă că intimatul a fost invitat să dea explicaţii cu privire la părăsirea locului de muncă la data de 24.04.2007, în timp ce pe copia depusă la dosar de fond este modificată această dată, fiind consemnat-3.05.2007. Mai mult decât atât, în nota sa explicativă, contestatorul justifică doar lipsa sa de la locul de muncă în ziua de 24.04.2007, astfel încât se constată în cauză că salariatul nu a beneficiat de garanţiile oferite de dispoziţiile art. 264 alin. (4) Codul Muncii, neavând posibilitatea de a susţine toate apărările în favoarea sa în privinţa faptei pentru care a fost sancţionat prin decizia contestată.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 230 din 11 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. (...), contestatorul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. „G.”S.A. Bârlad, anularea deciziei nr. 68 din 15.05.2007 prin care a fost sancţionat cu reducerea salariului de 10% pe o lună. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata l-a sancţionat disciplinar pentru părăsirea locului de muncă fără aprobare, în ziua de 3.05.2007, astfel cum rezultă din referatul nr. 154/04.05.2007, fapt neconform cu realitatea, deoarece în acea zi, în calitatea sa de lider sindical, s-a învoit de la domnul inginer E.D. pentru a participa la şedinţa de negociere a contractului colectiv de muncă. Contestatorul a mai susţinut că era cunoscut la nivelul conducerii societăţii că în acea perioadă aveau loc ample negocieri ale contractului colectiv de muncă şi în calitate de lider de sindicat, avea voie să lipsească de la serviciu, pentru a putea participa la negociere şi a face parte din comisia paritară din acea zi. În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, S.C. „G.” S.A. Bârlad a solicitat respingerea contestaţiei pentru următoarele motive:
Contestatorul a părăsit locul de muncă în ziua de 03.05.2007, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din regulamentul intern, care prevăd interdicţia părăsirii locului de muncă fără aprobarea şefului ierarhic.
Intimata a depus la dosar documentaţia ce a stat la baza decizie contestate.
Prin sentinţa civilă nr. 1350/22 noiembrie 2007, Tribunalul Vaslui a admis contestaţia formulată de contestatorul P.P., a anulat dispoziţia nr. 68/15.05.2007 emisă de intimată şi a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.


Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs S.C. „G.” S.A. Bârlad, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În mod greşit prima instanţă a admis contestaţia formulată şi a anulat decizia nr. 68/15.05.2007 emisă de recurentă, fără a constata că reclamantul nu a fost sancţionat pentru activitatea sa sindicală, ci pentru nerespectarea regulilor de disciplină a muncii din unitate. Se mai invocă faptul că instanţa de fond nu a analizat practic probatoriul societăţii, respectiv depoziţia martorului propus de către aceasta, reţinând însă declaraţia martorului U.E. care, la acea dată, era în litigiu cu recurenta într-o cerere de declarare ilegală a grevei.
Recurenta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul P.P. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.


Analizând recursul formulat de pârâta S.C. „G.” S.A. Bârlad, prin prisma disp. art. 3041 C. proc. civ., se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanţă a dispus anularea deciziei nr. 68/15.05.2007, contestată în cauză de către salariatul recurentei, P.P., prin care acesta a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 10% pe o lună, pentru părăsirea locului de muncă în ziua de 3.05.2007, fără aprobarea şefului ierarhic superior, sancţiune prevăzută de disp.art. 264 alin. (1) lit. d) Codul Muncii. Astfel, se reţine că, potrivit disp. art. 267 Codul muncii, nicio sancţiune disciplinară nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că, în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
În speţă, se reţine că, din adresa nr. 601/403/04.05.2007 emisă de societatea recurentă, depusă în copie la dosar, nu rezultă cu certitudine obiectul cercetării disciplinare prealabile, existând modificări în privinţa datei la care intimatul ar fi părăsit locul de muncă fără aprobare, cu atât mai mult cu cât referatul întocmit la data de 4.05.2007 de către inginerul E.D., şef MP E.-B., se referă la lipsa contestatorului de la locul de muncă, atât la data de 24.04.2007, cât şi la data de 3.05.2007.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20.09.2007, Tribunalul Vaslui a constatat că, din originalul adresei de cercetare disciplinară prezentate în şedinţă rezultă că intimatul a fost invitat să dea explicaţii cu privire la părăsirea locului de muncă la data de 24.04.2007, în timp ce pe copia depusă la fila nr. 10 dosar de fond este modificată această dată, fiind consemnat-3.05.2007.
Mai mult decât atât, în nota sa explicativă, contestatorul justifică doar lipsa sa de la locul de muncă în ziua de 24.04.2007, astfel încât se constată în cauză că salariatul nu a beneficiat de garanţiile oferite de dispoziţiile art. 264 alin. (4) Codul Muncii, neavând posibilitatea de a susţine toate apărările în favoarea sa în privinţa faptei pentru care a fost sancţionat prin decizia contestată. Pentru aceste motive, având în vedere disp.art. 267 alin. (1) Codul Muncii, se reţine ca fiind de prisos analizarea în cauză a celorlalte motive de recurs, ce privesc aprecierea probatoriului administrat înaintea instanţei de fond.
În consecinţă, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâta S.C. „G.” S.A. Bârlad şi să se menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner