Calcul drepturi salariale. Personal auxiliar. Respingere cerere privind plata indemnizaţiei lunare de 10% din salariul brut pe o perioadă de 3 ani, actualizată, cu indicele de inflaţie. Respingere cerere obligare în solidar a pârâţilor.

Tematică: Calcul drepturi salariale

1. Pentru a putea vorbi de discriminare, situaţiile în discuţie trebuie să fie comparabile-adică persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferenţial. Mai mult chiar dacă cele două situaţii sunt comparabile, este permisă distincţia între astfel de situaţii dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă sau, astfel spus, diferenţierea urmăreşte un scop legitim şi respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate. 2. Jurisprudenţa Curţii nu defineşte noţiunea de situaţii analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni care rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze. 3. Acordarea sporului de 10 % urmăreşte un scop legitim, constând în acordarea lui persoanelor cu atribuţii de serviciu complexe, cu responsabilităţi şi volum de muncă superioare celor ale reclamantelor şi faţă de cuantumul acestuia, respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate. Indemnizaţia este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activităţile specifice şedinţei de judecată mai au printre atribuţii şi activităţi menţionate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reţine o discriminare întrucât se primeşte un salariu mai mare tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară. 4. Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activităţile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizaţie, aceştia din urmă ar fi discriminaţi în raport de cei care ar primi acelaşi salariu însă pentru o muncă cu mai puţine atribuţii. Sub acest aspect este corectă reţinerea instanţei de fond în sensul că indemnizaţia concretizează într-un procent din salariu brut în raport de timpul efectiv lucrat, se acordă numai personalului care desfăşoară activităţi ce implică un grad sporit de dificultate şi responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuţie este diferită de celelalte activităţi îndeplinite în mod obişnuit de personalul auxiliar. 5. Pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activităţile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizaţie, aceştia din urmă ar fi discriminaţi în raport de cei care ar primi acelaşi salariu însă pentru o muncă cu mai puţine atribuţii.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 489 din 5 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. (...) reclamanţii E.N., G.N., E.S., S.B., E.E. (n.E.), T.T.). E., E.N. (n.T., T.J., D.B., N.E., H.N., N.U. (n.T., D.M., D.E., E.N., B.F., E.O. (n.E. şi J.S. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu şi Consiliul Naţional pentru combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea în solidar a pârâţilor la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut pe perioada de 3 ani, actualizată, în raport cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective a acestora;

2. obligarea în solidar a pârâţilor să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinţei civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâţi pentru perioada sus menţionată iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare în acest sens în calitate de elaborator al proiectului bugetului de stat şi a proiectelor de rectificare bugetară.

3. cu cheltuieli de judecată, reţinând culpa procesuală a pârâţilor în necalcularea, neprevederea bugetară şi plata drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor.

În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii îndeplinesc funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Sibiu.

Art. 6 alin. (2) din Codul Muncii, consacră pentru toţi salariaţii principiul ca pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, principiu ce se regăseşte şi în dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, în art. 1 alin. (2) statuează principiul egalităţii între cetăţeni prin excluderea privilegiilor şi discriminării, asigurând egalitate în garantarea şi exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Constituţia României prevede la art. 20 că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.”

Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din componenţa Tribunalului Sibiu, în afara celor de executări penale şi executări civile, sunt trataţi inegal din punct de vedere al salarizării, discriminaţi fără un criteriu obiectiv şi raţional, motiv pentru care, se impune admiterea acţiunii nefiind de acceptat discriminarea în cadrul aceleaşi profesii.

În drept: art. 6 alin. (2) Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 [art. 1 alin. (2)], art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 20 şi 53 din Constituţia României.

S-a depusă practică judiciară în materie.

Pârâta, Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamanţi, având în vedere prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996. Se arată că, în vederea acordării indemnizaţiei de 10 % din salariul brut prevăzută de acest articol, persoana care are atribuţii în fişa postului dintre cele menţionate de dispoziţiile articolului menţionat, completează un raport în care precizează atribuţia îndeplinită cât şi timpul efectiv lucrat. Personalul auxiliar care nu participă la activităţile menţionate de articolul arătat nu poate beneficia de procentul în discuţie.Nu există nicio stare de discriminare între grefieri, deoarece aşa cum a statuat Curtea Constituţională, principiul egalităţii nu se opune ca lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6 alin. (2) Codul Muncii, deoarece nu se poate reţine o muncă egală.(f. 47, 48).

Pârâtul CNCD a depus la dosar punctul său de vedere prin care arată că trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prev. de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la unele dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege. S-a depus în acest sens, hotărârea nr. 185/22.07.2005 a CNCD arătându-se că această hotărâre face referire la o situaţiei comparabilă cu cauza de faţă.(f. 38, 39).

Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, deoarece procentul de 10% se acordă numai pentru muncă suplimentară depusă în vederea exercitării activităţilor expres prevăzute şi numai în raport de timpul efectiv prestat pentru îndeplinirea acestora.(f. 34-37).

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin DGFP a Jud. Sibiu se solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanţii, invocându-se lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, faţă de lipsa raporturilor juridice între reclamanţii şi această parte fiind vorba de un litigiu de muncă şi faţă de dispoz. Legii nr. 500/2002 potrivit cărora rolul acestui minister este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.

Prin sentinţa civilă nr. 95/22.01.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acţiunea a fost respinsă.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanţii solicitând admiterea recursului, iar în urma rejudecării cauzei modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii formulate, ca temeinică şi legală. În expunerea de motive recurenţii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătată că, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, aplicânduli-se un tratament ilegal din punct de vedere salarial, fiind discriminaţi fără un criteriu obiectiv şi raţional.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul Ministerul Justiţiei B se solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, motivându-se în esenţă, că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie aceste drepturi, iar nu la examinarea soluţiilor legislative alese de legiuitor, astfel încât instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu se poate reţine existenţa unei discriminări.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3041 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., constată că:

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală şi executare civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum şi cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază şi conducătorii de carte funciară.

De asemenea, conform art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a actelor de executare penală şi executare civilă, beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10 % din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi.

Din conţinutul acestor norme legale rezultă că, de indemnizaţia sus arătată beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea şi numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activităţile enumerate.

Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi prin fişa postului, personalul este repartizat pe secţii şi compartimente, atribuţiile fiind repartizate prin ordinul de serviciu, persoane care au atribuţii dintre cele sus menţionate, completând un referat care se confirmă de superiorul ierarhic, în baza lui completându-se pontajul lunar şi efectuându-se plata. Or, reclamanţii nu se regăsesc în niciuna dintre aceste situaţii.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamanţilor, reiterată în criticile de recurs, în sensul că între grefierii care participă la activităţile prevăzute de actele normative sus arătate şi cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, Curtea Constituţională statuând prin deciziile pronunţate că principiul egalităţii nu se opune ca legea să stabilească reguli diferite pentru personalul care se află în situaţii diferite.

Dispoziţiile legale enumerate nu contravin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 care consacră pentru toţi salariaţii principiul potrivit căruia pentru muncă egală şi pregătire profesională egală să fie retribuţie egală, câtă vreme reclamantele nu pot susţine că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuţiile în discuţie.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, doar atunci când autorităţile statale „introduc distincţii între situaţi analoage şi comparabile”, fără ca ele să se bazeze pe „o justificare rezonabilă şi obiectivă” (Hotărârea C.E.D.O., pronunţată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, parag. 60, Hotărârea C.E.D.O., pronunţată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, parag. 31, Hotărârea C.E.D.O., pronunţată în cauza Spadea şi Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).

Deci, pentru a putea vorbi de discriminare, situaţiile în discuţie trebuie să fie comparabile-adică persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferenţial.

Mai mult chiar dacă cele două situaţii sunt comparabile, este permisă distincţia între astfel de situaţii dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă sau, astfel spus, diferenţierea urmăreşte un scop legitim şi respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate.

Jurisprudenţa Curţii nu defineşte noţiunea de situaţii analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni care rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.

În speţă, acordarea sporului de 10 % urmăreşte un scop legitim, constând în acordarea lui persoanelor cu atribuţii de serviciu complexe, cu responsabilităţi şi volum de muncă superioare celor ale reclamantelor şi faţă de cuantumul acestuia, respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate.

Indemnizaţia este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activităţile specifice şedinţei de judecată mai au printre atribuţii şi activităţi menţionate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reţine o discriminare întrucât se primeşte un salariu mai mare tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.

Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activităţile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizaţie, aceştia din urmă ar fi discriminaţi în raport de cei care ar primi acelaşi salariu însă pentru o muncă cu mai puţine atribuţii.

Sub acest aspect este corectă reţinerea instanţei de fond în sensul că indemnizaţia concretizează într-un procent din salariu brut în raport de timpul efectiv lucrat, se acordă numai personalului care desfăşoară activităţi ce implică un grad sporit de dificultate şi responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuţie este diferită de celelalte activităţi îndeplinite în mod obişnuit de personalul auxiliar.

Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că soluţia primei instanţei face o interpretare şi aplicare corectă a legii, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. În conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 169/1999, va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanţi.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner