Ajutor de naştere.

Tematică: Conflict de munca

1. Potrivit dispoziţiilor art. 51 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anii 2007-2011, salariaţii, în afară de ajutoarele prevăzute de lege, vor beneficia şi de un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru naşterea unui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază. 2. Având în vedere faptul că în urma cererii adresate de către reclamantă spitalului la data de 19.03.2008, acesteia nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite pentru naşterea fiului său, aceasta este îndreptăţită şi la plata de daune-interese, potrivit disp.art. 161 alin. (4) Codul Muncii, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 552 din 23 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului E. sub nr. 907/89/09.04.2008, reclamanta D.N.M., a chemat în judecată pe pârâţii: Spitalul Judeţean de Urgenţă V şi Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea Spitalului Judeţean de Urgenţă V la plata unui salariu de bază pentru naşterea copilului, în sumă de 1044 lei, cu dobânda civilă legală până la data plăţii efective şi a Ministerului Sănătăţii la includerea în buget a acestei sume.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este salariata spitalului pârât, pe funcţia de medic specialist diabet, nutriţie, şi boli metabolice şi în urma naşterii fiului său, D.S.B., la data de 21.09.2007, este îndreptăţită la palta unui salariu mediu pe unitate în temeiul prevederilor art. 51 lit. c) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2011..
Acelaşi drept este reglementat şi de art. 94 alin. (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, deoarece reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul, iar conform art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 şi art. 188 din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii, ministerul neavând calitatea de ordonator de credite pentru acestea.
Spitalul Judeţean de Urgenţă V, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acţiunii formulate întrucât, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul spitalului la data de 09.06.2006, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel naţional au fost preluate cu amendamentul că indemnizaţia se va acorda odată cu modificarea legislaţiei în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sectorul sanitar.
Având în vedere că până la această dată nu s-a modificat această legislaţie, spitalul pârât susţine că nu poate acorda aceste drepturi în mod legal.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 29 mai 2008, Tribunalul Vaslui a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii Publice şi a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta D.N.M., pârâtul fiind obligat să plătească acesteia suma de 1044 lei reprezentând echivalentul unui salariu de bază cuvenit acesteia pentru naşterea copilului şi plata dobânzii civile legale până la data plăţii efective.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Spitalul Judeţean de Urgenţă V, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul spitalului, potrivit cărora indemnizaţia pentru naşterea copilului se va acorda odată cu modificarea legislaţiei în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sistemul sanitar.
Se mai arată că nu a fost luat în considerare faptul că acest contract colectiv de muncă încheiat la nivelul spitalului a fost semnat de către sindicatele reprezentative din unitate, care au fost de acord cu prevederile acestuia. Recurentul mai arată că prima instanţă a obligat spitalul la plata sumei de 1044 lei fără a ţine cont că este un drept de natură salarială, pentru care trebuie reţinute toate contribuţiile sociale şi impozitul pe venit. De asemenea, se mai invocă faptul că acordarea dobânzii pentru drepturi de natură salarială este nelegală.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise. În recurs nu au fost administrate probe noi.


Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul formulat de Spitalul Judeţean de Urgenţă V este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 51 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anii 2007-2011, salariaţii, în afară de ajutoarele prevăzute de lege, vor beneficia şi de un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru naşterea unui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază. În acelaşi sens, şi în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005-2007 prevede, în art. 94 alin. (2), că se va acorda „un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu de bază”.
Se mai reţine că aceste dispoziţii îşi produc efectele, potrivit art. 3 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional, art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară.
Recurentul-pârât a invocat, însă nu a şi dovedit, deşi sarcina probei îi revenea în acest litigiu, că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul spitalului ar cuprinde dispoziţii care condiţionează acordarea acestui ajutor pentru naşterea unui copil de modificarea legislaţiei privind salarizarea personalul din sistemul sanitar.
Chiar dacă asemenea dispoziţii ar exista, potrivit art. 238 alin. (1) Codul Muncii şi art. 8 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă, nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior.
Se mai reţine că, potrivit disp. art. 59 Codul fiscal, în cazul salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii prevăzute de lege, şi nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, astfel încât în mod corect prima instanţă a obligat angajatorul să plătească reclamantei suma de 1044 lei, urmând ca spitalul, la momentul achitării acestei sume să facă aplicaţia acestor dispoziţii legale.
Având în vedere faptul că în urma cererii adresate de către reclamantă spitalului la data de 19.03.2008, acesteia nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite pentru naşterea fiului său, aceasta este îndreptăţită şi la plata de daune-interese, potrivit disp.art. 161 alin. (4) Codul Muncii, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat de Spitalul Judeţean de Urgenţe V şi se va menţine sentinţa.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner