Calcul drepturi salariale. Spor de 100% din salariul de bază lunar. Activitatea prestată în zilele de sâmbătă şi duminică. Termen de prescriptie.

Tematică: Calcul drepturi salariale

1. Art. 28 alin. (2) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2006 – înregistrat sub nr. 3698/6.12.2006, care prevede că, în fiecare săptămână, salariatul are dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica, iar în cazul în care activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariu de bază – nu este aplicabil în cauză deoarece se referă la situaţia în care salariatul prestează activitate în regim normal. Or, reclamantele lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică iar această muncă este compensată prin faptul că de luni până vineri sunt libere. 2. Din economia textului art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2004, rezultă că aceste drepturi salariale sunt acordate celor care desfăşoară un program normal de lucru şi care, în plus, de activitatea prestată în timpul normal de lucrează desfăşoară suplimentar muncă şi în perioadele prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. În plus, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S este o instituţie cu regim special, care are ca activitate principală educarea şi supravegherea copiilor cu deficienţe de auz şi îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică. Acesta este şi considerentul pentru care reclamantele au încheiat contractele de muncă, în regim de muncă individualizat, deoarece activitatea de educatoare o prestează doar în cel două zile din săptămână iar în rest sunt libere. A interpreta norma legală în sensul invocat de recurent ar echivala cu o extindere a normei asupra unor situaţii diferite de cele la care se referă actul normativ.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 709 din 23 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

În deliberare se constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr.(...), reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar S a solicitat în numele membrelor sale de sindicat, reclamantele E.(...) şi E.F., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean S, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul, în calitate de angajator, să plătească fiecărei reclamante în parte, sporul de 100% din salariul de bază lunar cuvenit, pentru activitatea prestată în zilele de sâmbătă şi duminică, pe ultimii trei ani;

- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii lor, au arătat că cele două reclamante sunt angajate ale Şcolii Speciale cu Internat O.S., pe postul de educatoare, în baza unor contracte de muncă individuale încheiate cu pârâtul .

Conform contractelor de muncă încheiate de părţi, reclamantele îndeplinesc funcţia de educatoare, numai în zilele de sâmbătă şi duminică întrucât această unitate de învăţământ, cu caracter special, funcţionează în foc continuu, conform art. 136 din Codul muncii.

Prin urmare, reclamantele au învederat că în timpul săptămânii beneficiază de un program individualizat de muncă, în condiţiile art. 115 din Codul Muncii, iar sâmbăta şi duminica lucrează ca educatoare astfel încât pentru munca prestată în timpul celor două zile sunt îndreptăţite la o compensaţie sub forma unui spor.

În drept, au invocat art. 34 din C.C.M. la nivel judeţean pe ramură de învăţământ, art. 39, 115 şi 243 Codul muncii.

Pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului S a formulat în cauză cerere de chemare în garanţie a Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S şi Consiliul Judeţean S solicitând ca în cazul în care acţiunea reclamantelor va fi admisă faţă de pârât, cele două chemate în garanţie să fie obligate la plata sumelor pretinse de reclamantă, adică a sporului de 100 % din salariul lunar cuvenit fiecăreia pentru activitatea prestată în zilele de sâmbătă şi duminică precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale a arătat că reclamantele sunt angajatele Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S şi că plata drepturilor lor salariale se face din sumele alocate de către Consiliul Judeţean S. În drept, a invocat art. 60-63 C. proc. civ.

Chematul în garanţie Consiliul Judeţean S a depus întâmpinare solicitând, pe cale de excepţie respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. În acest context, a susţinut că între cele două reclamante şi C.J.S. nu există niciun raport juridic de muncă şi că art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 şi C.C.M. unic la nivel judeţean – învăţământ 2004 – înregistrat sub nr. 708/17.03.2004 şi C.C.M. unic la nivel judeţean – învăţământ 2006 – înregistrat sub nr. 3698/6.12.2006, calitatea de angajator o are pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean S.

Pe fondul cauzei, a susţinut că reclamantele îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrului special, pe posturile de educatoare, şi că prin natura activităţii acestei instituţii, care constă în educarea şi supravegherea copiilor cu deficienţe de auz, reclamantele îşi desfăşoară activitatea, conform prevederilor art. 113 alin. (2) şi art. 115 Codul Muncii, exclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, perioade în care realizează normă întreagă, iar în restul zilelor săptămânii sunt libere.

În consecinţă, pretenţiile reclamantelor au fost apreciate ca fiind neîntemeiate deoarece dispoziţiile legale invocate se referă numai la situaţia în care un salariat care prestează activitatea în timpul săptămânii este nevoit să lucreze şi în zilele de repaus săptămânal, nu şi la situaţia reclamantelor care au un program de lucru individualizat.

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii reclamantelor deoarece programul de lucru al reclamantelor este reglementat de art. 113 alin. (2) şi art. 115 Codul Muncii, iar acestea au consimţit la încheierea contractelor de muncă la această modalitate de derulare a raporturilor de muncă.

A mai arătat că relamanta E.F. îşi desfăşoară activitatea, începând cu anul şcolar 2006-2007, în program normal de lucru, fiind liberă în restul săptămânii.

 

Prin sentinţa civilă nr. 176/18.02.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, sub dosar nr. (...), s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Judeţean S şi s-au respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar S împotriva pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului S, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean S împotriva chemaţilor în garanţie Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. şi Consiliul Judeţean S şi cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. împotriva pârâtului reconvenţional Sindicatul Învăţământului Preuniversitar S.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a apreciat, sub un prim aspect, că excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de Consiliul Judeţean S este fondată, întrucât între cele două reclamante şi chematul în garanţie nu există niciun raport juridic de muncă.

Pe fondul cauzei, a reţinut că cele două reclamante sunt salariate ale chematului în garanţie Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S pe postul de educatoare, în baza unor contracte individual de muncă şi că prin natura activităţii lor, acestea îşi desfăşoară activitatea exclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, în program de lucru individualizat, astfel încât nu se subordonează prevederilor cuprinse în art. 28 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M.

În consecinţă, cum reclamantele au consimţit să-şi desfăşoare activitatea în cadrul unui program individualizat, nu pot beneficia de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din C.C.M. unic la nivel judeţean-învăţământ 2006, respectiv de sporul de 100 %.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul I.Ş.J. S precum şi acţiunea reconvenţională introdusă de Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar S, în numele membrelor sale de sindicat, reclamantele E.(...) şi E.F. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii .

În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 34 lit. i) din C.C.M. unic la nivel judeţean – învăţământ 2006 – care prevede acordarea sporului de 100 % din salariul de bază lunar cuvenit, în situaţia în care activitatea la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, cum este în cauza de faţă.

În al doilea rând, au învederat că acceptarea de către reclamante a tipului de program de lucru individualizat nu poate duce automat la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 34 din C.C.M., cum a interpretat prima instanţă, deoarece în acest ultim caz ar însemna că cei care lucrează în program normal în timpul săptămânii şi vin la lucru şi sâmbăta şi duminica prestează în realitate ore suplimentare, pentru care acelaşi C.C.M. prevede „sporul pentru orele suplimentare”.

De asemenea au mai susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 28 alin. (2) din C.C.M. la nivel judeţean – învăţământ 2006 – se referă la „întreruperea activităţii angajatorului” şi nu la „întreruperea activităţii salariatului”.

În consecinţă, recurentele au învederat că atât timp cât nici legiuitorul şi nici art. 34 din C.C.M. unic la nivel judeţean – învăţământ 2006 – nu disting, nici instanţa de judecată nu putea distinge între cele două categorii de salariaţi, respectiv cei cu program normal şi cei cu program de lucru individualizat. În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc.civ.

Intimatele Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S şi Consiliul Judeţean S au solicitat respingerea recursului cu motivarea că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală deoarece cele două reclamante sunt angajate pe postul de educatoare, în baza unor contracte individual de muncă astfel încât prin natura activităţii lor, acestea îşi desfăşoară activitatea exclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, în program de lucru individualizat, astfel încât nu se subordonează prevederilor cuprinse în art. 28 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. În drept, au invocat art. 308 C. proc.civ.

 

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate şi conform prevederilor art. 304/1, precum şi din oficiu, în limitele stabilite de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că prezentul recurs este nefondat din următoarele considerente:

Prima critica adusă de reclamant soluţiei pronunţate, vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Judeţean S, este nefondată deoarece între această instituţie şi cele două reclamante nu există niciun raport juridic de muncă, contractele lor de muncă fiind încheiate cu Inspectoratul Şcolar Judeţean S, prin directorul centrului special.

Pe fondul cauzei, se constată de asemenea că susţinerile recurentului nu pot fi primite întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantele E.F. şi E.(...) sunt angajatele Centrului Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. (fosta Şcoală specială cu internat O.S.), pe postul de educatoare, conform contractelor individuale de muncă, înregistrate sub nr. O.840/1.09.1998, respectiv sub nr. 46/18.01.2000 (f. 4-5).

Din cuprinsul clauzelor contractuale rezultă că reclamantele au fost angajate cu normă întreagă, urmând să-şi desfăşoare activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică.

Această stare de fapt rezultă şi din extrasele după condicile de prezenţă ale celor două reclamante, depuse la dosar de către intimatul Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O.S. (fosta Şcoală Specială Internat O.), care atestă numărul lunar de sâmbete şi duminici lucrate conform normei de educatoare şi a contractului colectiv de muncă, pe anii şcolari 2004-2005 şi 2005-2006.

Sporul de 100% solicitat de reclamante în conformitate cu art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2004 (nu art. 34 cum greşit a indicat recurentul) – nu este aplicabil acestora întrucât această prevede se referă la situaţia celor care prestează activitate într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau T. legală ori religioasă şi care, alături de acest spor, au dreptul şi la o zi liberă.

Din economia textului de mai sus rezultă că aceste drepturi salariale sunt acordate celor care desfăşoară un program normal de lucru şi care, în plus, de activitatea prestată în timpul normal de lucrează desfăşoară suplimentar muncă şi în perioadele prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. În plus, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S este o instituţie cu regim special, care are ca activitate principală educarea şi supravegherea copiilor cu deficienţe de auz şi îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică. Acesta este şi considerentul pentru care reclamantele au încheiat contractele de muncă, în regim de muncă individualizat, deoarece activitatea de educatoare o prestează doar în cel două zile din săptămână iar în rest sunt libere.

A interpreta norma legală în sensul invocat de recurent ar echivala cu o extindere a normei asupra unor situaţii diferite de cele la care se referă actul normativ.

Art. 28 alin. (2) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2006 – înregistrat sub nr. 3698/6.12.2006, care prevede că, în fiecare săptămână, salariatul are dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica, iar în cazul în care activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariu de bază – nu este aplicabil în cauză deoarece se referă la situaţia în care salariatul prestează activitate în regim normal. Or, reclamantele lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică iar această muncă este compensată prin faptul că de luni până vineri sunt libere.

În consecinţă, Curtea constată că soluţia instanţei de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner