Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Tardivitate

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă. Din dovada de primire şi procesul-verbal de comunicare a hotărârii civile atacate rezultă că aceasta i-a fost comunicată pârâtului la data de 3.10.2008, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 20.10.2008, deci peste termenul legal de 10 zile.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 1180 din 18 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la nr. 6537/2004 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta S.C. G.U. S.R.L. O a chemat în judecată pe pârâtul T.E., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 78.149.012 lei, reprezentând contravaloare lipsă în gestiune, precum şi la cheltuieli de judecată. În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul său, începând cu data de 2.04.2001 şi până la 1.03.2003, în postul de gestionar la depozitul C-N, iar în urma inventarului efectuat asupra gestiunii, efectuat de comisia de inventariere s-a constatat, prin procesul verbal din data de 28.03.2003, un minus în gestiune în valoare de 78.149.012 lei, reprezentând marfă şi ambalaj.
Pârâtul, faţă de constatarea acestui minus în gestiune, a solicitat un termen de graţie de 30 de zile, pentru a lămuri situaţia creată şi i s-a acordat un termen de 10 zile, însă acesta nu a reuşit să combată procesul verbal de control, singura explicaţie pe care a avut-o a fost aceea a unor erori ale programului de calculator, dar despre care nu a fost înştiinţată niciodată. Se mai menţionează că pârâtul a fost sancţionat pentru operare contabilă incorectă, de unde rezultă că acesta avea probleme, nu cu programul de facturare, ci cu cunoaşterea acestuia.
În drept au fost invocate prev.art. 998-999 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6234/2005, pronunţată de Judecătoria Cluj- N, s-a admis în parte acţiunea, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 82.768.533 lei, reprezentând contravaloare lipsă în gestiune şi suma de 6.153.940 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, înregistrat la Tribunalul Cluj la nr. 5060/2005 – la Secţia Civilă.
Prin încheierea civilă nr. 954/2005, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi transpunerea pentru judecarea recursului la Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale.
Recursul a fost înregistrat la această secţie la nr. 7420/2005.
Prin decizia civilă nr. 559/R/2005, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a dispus transpunerea cauzei la un complet specializat de la Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru soluţionarea pe fond a cauzei, raportat la faptul că prezentul litigiu este un litigiu de muncă. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la Secţia Litigii de Muncă, la nr. 8507/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 323/2006, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, înregistrat la Curtea de Apel Cluj, la nr. (...).
Prin decizia civilă nr. 1461/R/2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj la nr. (...), nr. vechi 5686/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 201/2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a fost obligat pârâtul să-i achite acesteia suma de 5.299, 33 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societăţii şi suma de 1.836 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, înregistrat la nr. (...), la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia civilă nr. 826/R/2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la nr. (...).
Prin sentinţa civilă nr. 1932/2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. (...) acţiunea a fost admisă, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 5.299, 33 lei reprezentând prejudiciul cauza societăţii şi suma de 1.836 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din contractul individual de muncă nr. 4008/20.04.2001, rezultă că pârâtul a fost încadrat în muncă la societatea reclamantă, începând cu data de 2.04.2001, în funcţia de gestionar, la depozitul din C-N (f. 14 dos. Judecătoria Cluj-N).
Prin procesul verbal de inventariere şi control al gestiunii, încheiat la data de 28.03.2003, de către comisia de inventariere, cu ocazia inventarului efectuat la depozitul din C-N, unde gestionar era pârâtul, s-a constatat un minus în gestiune de 78.149.012 lei.
La acest inventar a participat şi pârâtul care prin notă explicativă, referitoare la minusul în gestiune, arată că nu-şi poate explica aceste diferenţe în minus în gestiune, iar cu privire la plusurile constatate în gestiune, menţionează că reprezintă diferenţe de cântărire (f. 5-7 şi 11-13 dosar Judecătoria Cluj-N).
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. (...), nr. vechi 5686/2006 al Tribunalului Cluj, (f. 51-58 dos.) s-a constatat că prejudiciul produs de pârât în calitate de gestionar este de 5.299, 381 lei, că acest prejudiciu este cert şi real.
Pentru efectuarea acestei expertize contabile au fost verificate de către expert, actele contabile, respectiv: facturi, avize, note de recepţie, balanţe de desfăşurare ale depozitului din C-N pe perioada 31.03.2001-10.02.2003.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate de către pârât, expertul contabil îşi menţine concluziile cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat de pârât reclamantei, precum şi că acest prejudiciu este cert şi real (f. 71-72).
Pârâtul nu a solicitat nici în dosarul Tribunalului Cluj şi nici în dosarul de faţă, efectuarea unui alt raport de expertiză contabilă în cauză. De asemenea, pârâtul nu şi-a dovedit nici susţinerea referitoare la faptul că în programul de facturare s-au constatat erori care ar fi dus la diferenţe dintre stocul faptic din depozit şi cel scriptic din calculator.
De altfel, acest aspect a fost avut în vedere, de experţi contabili, atât în primul raport de expertiză efectuat în dosarul Judecătoriei Cluj-N, deoarece pârâtul a invocat această neconcordanţă în acest dosar, precum şi în al doilea raport de expertiză efectuat în dosarul Tribunalului Cluj.
Reclamanta, ca urmare a cuantumului prejudiciului constatat prin al doilea raport de expertiză contabilă şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.299, 3387 lei, reprezentând minus în gestiune şi la suma de 1.836 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (f. 66 dosar Tribunalul Cluj).
Conform prev.art. 270 alin. (1) din Codul Muncii: „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”. Prin urmare, pârâtul în calitatea sa de salariat al pârâtei, răspunde patrimonial pentru prejudiciul material cauzat reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor sale de serviciu.
În speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de textul de lege mai sus menţionat, făcându-se dovada, prin probele administrate în cauză, respectiv cu acte şi raportul de expertiză contabilă efectuat că, reclamantul, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate prin fişa postului a cauzat reclamantei un prejudiciu.
De asemenea, se constată că în speţă sunt incidente şi prevederile art. 26 din Legea nr. 22/1969, conform cărora „H. răspunde integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, situaţie în care operează, în sarcina acestuia, prezumţia de culpă, pe care acesta nu a răsturnat-o, prin alte dovezi contrarii, nici în judecarea pe fond a cauzei şi nici în rejudecare.
Aşa fiind şi văzând că reclamanta a făcut dovada prejudiciului cauzat de către pârât în patrimoniul său, prejudiciu legal de calitatea acestuia de gestionar, s-a admis ca întemeiată acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată, iar pârâtul a fost obligat să-i plătească suma de 5.299, 33 lei, reprezentând minus în gestiune.
În baza art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 1.836 lei, cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare raport de expertiză contabilă.


Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În expunerea de motive a arătat că a fost salariatul societăţii reclamante în perioada 18.01.2001-1.03.2003. Din procesele-verbale de inventariere nr. 4483/28.03.2003 şi nr. 9218/10.06.2003 rezultă că avea un minus în gestiune în valoare de 83.348.533 lei, în timp ce în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză se arată că prejudiciul era de numai 5.299, 33 lei. Recurentul arată că a sesizat în scris societatea reclamantă că există greşeli de program la calculator, care rezultă şi din verificarea listelor de stoc. Societatea nu i-a comunicat, la cerere, ce s-a întâmplat cu garanţia materială şi cu cea suplimentară.
Societatea reclamantă i-a reproşat gratuit că nu avea cunoştinţe de facturare, pentru această operaţie fiind angajată o altă persoană cu atribuţii în acest sens.


Din probele administrate în cauză, apreciază recurentul, rezultă că nu a avut lipsă în gestiune, astfel că nu trebuie să răspundă pentru un prejudiciu inexistent. Lipsurile sunt doar aparente şi se datorează doar faptului că nu s-a făcut aplicarea corectă a compensărilor legale de către comisia de inventariere, situaţie în care firma s-a îmbogăţit fără just temei, el fiind obligat să plătească o pagubă inexistentă. În această situaţie, neexistând un prejudiciu real şi cert şi nicio culpă în sarcina sa, nu trebuie să răspundă material, impunându-se exonerarea sa de răspundere.
Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă. Din dovada de primire şi procesul-verbal de comunicare a hotărârii civile atacate rezultă că aceasta i-a fost comunicată pârâtului la data de 3.10.2008, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 20.10.2008, deci peste termenul legal de 10 zile.
Faţă de această împrejurare, Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul de faţă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner