Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Nelegală citare. Casare cu trimitere

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Întrucât pe parcursul derulării procesului la instanţa de fond, recurentul a fost citat de la o altă adresă decât cea de domiciliu şi care este menţionată în cartea sa de identitate, se apreciază că acesta a fost lipsit de dreptul la apărare, drept recunoscut atât de Codul de procedură civilă şi Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în speţă devenind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct.5 C. proc. civ
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 1031 din 6 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Sub dosar nr. (...) s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta S.C. Trans – D. S.R.L. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul I. S. O. având ca obiect obligarea pârâtului la plata:
-sumei de 16.850 euro reprezentând echivalentul amenzii de 4.245.120 forinţi achitaţi cu titlu de despăgubire de societate Statului Ungar prin Ordin vamal;
-cheltuielilor de judecată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta arată că în data de 19.12.2007 pârâtul în calitate de angajat al societăţii a efectuat o cursă România-Germania cu autocamionul înmatriculat (...). Pe teritoriul Ungariei pârâtul a fost supus uni control vamal de către autorităţile maghiare în urma căruia a fost găsit un număr de 1440 de pachete de ţigări marca LM care au fost introduse de pârât ilegal, neachitând taxele în Ungaria. Ca urmare a săvârşirii acestei fapte de contrabandă, autorităţile vamale ungare au dispus confiscarea mărfii şi a obligat societatea în calitate de prepus la plat sumei de 4.245.120 forinţi ca amendă de monopol. Această sumă a fost achitată de reclamantă la data de 20.12.2007 cu chitanţa nr. A 23074, creând astfel un prejudiciu în patrimoniul societăţii, prejudiciu ce trebuie acoperit de cel ce l-a produs conform art. 270 Codul Muncii. Societatea reclamantă a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 270 Codul Muncii şi art. 274 C. pr.civilă.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă în vederea exercitării dreptului la apărare consacrat de Constituţie şi în Coduld e procedură civilă.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată a reţinut că potrivit contractului de muncă depus la fila27 din dosar, înregistrat la I.T.M. sub nr. 35082/24.01.2002, pârâtul a fost angajat în calitate de şofer la societatea reclamantă începând cu data de14.01.2002, iar la filele 31-33 din dosar au fost depuse sarcinile de serviciu ale acestuia.
De asemenea, instanţa de judecată a constat că potrivit conţinutului Procesului-verbal de sechestru încheiat la data de 19.12.2007 la punctul de lucru B. al Oficiului Vamal Central E. că pârâtului îi sunt aplicabile prevederile art. 151 alin. (2) C. pr.penală în procedura de urmărire, pentru bănuială întemeiată de încălcarea art. 311 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. prin sustragerea în valoare mai mare de la plata impozitului de monopol, drept pentru care au fost confiscate 1.440 pachete de ţigări LM iar pentru că pârâtul nu a putut face dovada plăţii impozitului pe aceste ţigări, punctul vamal a stabilit că în cauza încălcării legii monopolului societatea este obligată la plata amenzii de monopol de 4.245.120 forinţi (f. 20 dosar fond) iar amenda a fost achitată cu chitanţa nr. A 23074 (f. 35, 42 şi 43 dosar fond).
Prin sentinţa civilă nr. 345/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. (...), s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Trans-D. S.R.L. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul I.S.O. şi ca urmare acesta din urmă a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 16.850euro cu titlu despăgubiri şi 2975 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 270 Codul Muncii, faţă de împrejurarea că, pârâtul, ca şofer angajat al reclamantei, a transportat ţigări pe teritoriul Ungariei fără a plăti taxe vamale, ceea ce a condus la sancţionarea societăţii angajatoare. S-a mai reţinut că fapta a fost săvârşită în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu vinovăţie, existând raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând dispoziţiile art. 312/2 pct.2 şi 5 C. proc. civ.având în vedere nelegala sa citare în timpul judecării cauzei la instanţa de fond.

Susţine că a aflat despre existenţa procesului doar în momentul în care i-a fost comunicat verbal de către executorul judecătoresc că urmează a fi executat silit. În drept invocă art. 299şi urm. C. proc. civ.


Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate, Curtea apreciază recursul de faţă ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art. 112 pct.  1 D..civilă cererea de chemare în judecată va cuprinde „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor (...)”
Iar potrivit pct.3 alin. (2) al aceluiaşi articol: „Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic.”
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a indicat ca domiciliu al pârâtului loc. Mediaş, (...), jud. Sibiu, identificat prin C.I. seria (...) nr. (...). Numai că, începând cu data de 26.09.2007, deci anterior înregistrării cererii de chemare în judecată (25.02.2008), pârâtul I.S.O. a devenit posesorul C.I. (...) nr. (...), a cărei copie se află depusă în recurs la fila 4, din care rezultă că acesta domiciliază în Mediaş, jud.Sibiu, (...), .37, .A, .4, .19, în cuprinsul acestuia act existând mult mai multe date de identificare a domiciliului persoanei.
Întrucât pe parcursul derulării procesului la instanţa de fond, recurentul a fost citat de la o altă adresă decât cea de domiciliu şi care este menţionată în cartea sa de identitate, se apreciază că acesta a fost lipsit de dreptul la apărare, drept recunoscut atât de Codul de procedură civilă şi Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în speţă devenind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct.5 C. proc. civ., aşa încât se va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner