Casare cu trimitere. Excepţia nulităţii raportului de expertiză

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Deşi reclamantul la termenul de judecată din 1 august 2007 a invocat excepţia nulităţii raportului de expertiză întrucât acesta a fost efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., prima instanţă a respins în mod greşit excepţia invocată.
(Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 563/CM din 1 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea formulată la Tribunalul Constanţa, reclamanta T.H.R. „Marea Neagră” SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.Ş. obligarea acestuia la plata sumei de 2.402, 3 lei reprezentând prejudiciul cauzat societăţii în executarea contractului individual de muncă prin provocarea unui minus în gestiune de 7.977, 08 lei parţial acoperit prin garanţia-constituită. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 1.07.2002 între SC „N.F. 2002” SA, actuala U. „Marea Neagră” SA, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 4960 din 1.07.2002, acesta devenit angajat al societăţii în funcţia de şed de unitate alimentaţie publică la restaurant „N.” din Staţiunea O.
De la data preluării gestiunii, în calitate de gestionar, acesta avea obligaţia de a primi, păstra şi elibera bunurile aflate în proprietatea societăţii al cărui angajat era. Această obligaţie rezultă din interpretarea dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cât şi din atribuţiile prevăzute în fişa postului de care acesta a luat la cunoştinţă.
În urma inventarierii din 10.10.2005, cu ocazia predării gestiunii de către pârât, comisia de inventariere a constatat un minus de 7977, 88 lei la gestiunea obiecte de inventar şi mijloace fixe. În conformitate cu dispoziţiile art. 270 alin. (1) Codul Muncii „salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. În motivare a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile noilor şefi a fost demarat un inventar la unitatea pe care o conducea, acţiune în urma căreia, comisia instituită în acest scop a constatat existenţa unor aşa-zise diferenţe între inventarul scriptic şi cel faptic, constatându-se că ar avea o lipsă în gestiune de circa 4220, 93 RON.
Diferenţele constatate de comisia de inventariere provin din modul diferit de interpretare a dispoziţiilor legale privitoare la casarea materialelor, precum şi la calculul perisabilităţilor.
Astfel, vechea conducere accepta un procent de perisabilitate cuprins între 0, 9%-1, 2%, procent pe care noua conducere nu îl consideră a fi unul legal. De asemenea, în gestiunea restaurantului erau diferite obiecte materiale care erau de mult casate (date la reformă) şi documentele de casare înregistrate în arhiva fostei societăţi, obiecte pe care noua conducere le considera ca făcând încă parte din gestiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1607 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea formulată de reclamanta U. Marea Neagră şi a obligat pârâtul H.Ş. la plata către reclamantă a sumei de 2.402, 30 lei reprezentând prejudiciu cauza societăţii.


Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul H.Ş. În motivare s-au invocat următoarele motive de recurs:
Singura probă administrată pe parcursul litigiului a fost expertiză contabilă întocmită de expert N.N. Această expertiză este nulă absolut, ea fiind efectuată fără ca reclamantul să fie convocat la efectuarea ei. Astfel, ea nu poate fi avută în vedere la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice în cauză. Dacă ar fi fost prezent la întocmirea lucrării ar fi putut aduce la cunoştinţă expertului împrejurarea că pe perioada examinată, unitatea a acordat perisabilităţi la toate celelalte localuri aflate în subordinea lor.
Este de notorietate că în unităţile de alimentaţie publică, restaurante, baruri, cofetării etc., există produse perisabile, fără ca cineva să fie în culpă.
Reclamanta a acordat perisabilităţi pentru perioada 2002-2004, mai puţin pentru anul 2005. Dacă se aplică perisabilităţi şi pe anul 2005, aşa zisa pagubă nu mai există.


Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire, arătându-i zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Recurentul reclamant a invocat faptul că nu a fost convocat la efectuarea expertizei.
Din dovada de convocare a reclamantului existentă la fila 82 dosar fond, rezultă faptul că acesta a fost convocat la o adresă incompletă, fără să se indice scara şi numărul apartamentului, acestea fiind motivul pentru care dovada de convocare a fost returnată cu menţiunea că în repetate rânduri s-a încercat contactarea pârâtului, însă acesta nu a fost găsit la domiciliu.
Deşi reclamantul la termenul de judecată din 1 august 2007 a invocat excepţia nulităţii raportului de expertiză întrucât acesta a fost efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., prima instanţă a respins în mod greşit excepţia invocată.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat, a casat sentinţa recurată şi a trimit cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cu ocazia efectuării raportului de expertiză, expertul urmează să aibă în vedere şi perisabilităţile pe anul 2005.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner