Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Respectarea dispoziţiilor procedurale de către instanţa de fond privind legala citare

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Întrucât nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind legala citare atrag nulitatea hotărârii pronunţate, în aceste împrejurări, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi 108 alin. (3) C. proc. civ., adică numai dacă s-a produs părţii ce o invocă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel şi dacă a fost invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei neregularităţi şi înainte de a pune concluzii în fond(în caz contrar, neregularitatea fiind acoperită), dat fiind că, deşi citat la o altă adresă, recurentul-pârât a luat cunoştinţă de proces, a fost convocat la efectuarea expertizei dispuse în cauză şi s-a prezentat în instanţă în şedinţa publică din data de 9.04.2008, precizând adresa unde locuieşte, că a fost convocat la efectuarea expertizei, fără a invoca nelegala citare, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a opera nulitatea sentinţei recurate, neregularitatea invocată de pârăt fiind acoperită prin neinvocarea în termen legal şi ca urmare a împrejurării că prin aceasta nu s-a produs o vătămare a drepturilor sale.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1409 din 15 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Dâmboviţa reclamanta (...) D. Dambovita (...) a chemat în judecată pe pârâtul E.D. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa acesta să fie obligat să îi achite o despăgubire în sumă de 26.330 Euro ce reprezintă contravaloarea prejudiciului creat şi a reparaţiilor ca urmare a neutilizării autovehiculului avariat în urma accidentului rutier produs de către pârât şi din vina acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în exercitarea atribuţiilor de serviciu pârâtul, căruia îi fusese predat cu proces verbal autovehiculul şi semiremorca, IVECO/L. cu numărul de înmatriculare (...) şi (...) a realizat conform foii de parcurs din 14 iunie 2007 şi a diagramei tahografului, un transport rutier care s-a soldat cu avarierea autovehiculului ce a necesitat o serie de reparaţii la unitatea service (...) D. Romania SRL unde s-a luat la acesta în perioada 15 iunie-17 octombrie 2007 comenzile de transport înregistrate de societate şi care reclamau utilizarea autovehiculului nu au mai putut fi onorate ratându-se beneficiile corespunzătoare.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 270 alin. (1) Codul Muncii şi s-au anexat în copie ; contractul individual de muncă al pârâtului, procesul verbal de predare a mijlocului de transport actele de înmatriculare ale acestuia, ordinul de deplasare, autorizaţia de reparaţii, contractul de transport. Pârâtul, deşi legal citat nu a depus întâmpinare, solicitând în instanţă la termenul din 9.04.2008 angajarea unui apărător, cerere admisă, însă ulterior nu s-a mai prezentat .
În cauză a fost administrată proba cu o expertiză contabilă la solicitarea reclamantei, având ca obiective cuantificarea prejudiciului încercat de acesta ca urmare a indisponibilizării autovehiculului, depunându-se în acest sens raportul de expertiză întocmit de expertul T.J.
Acesta a întocmit două variante, prima reprezentând profitul nerealizat în condiţiile neefectuării curselor internaţionale în perioada 15 iunie 2007-17 octombrie 2007 şi cea de-a doua incluzând cheltuielile suportate de reclamantă autovehiculului indisponibilizat şi profitul nerealizat în această varianţă fiind de 12313 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 709 din 23 aprilie 2008 Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea formulată de reclamanta (...) D.D (...), în contradictoriu cu pârâtul E.D., obligând pârâtul la plata sumei de 20313 lei către reclamantă şi la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost salariatul societăţii reclamante, în funcţia de şofer, conform contractului individual de muncă şi a primit, cu proces verbal, în stare bună un autovehicul compus din autotractor şi semiremorca IVECO.
Din procesul verbal din 14 iunie 2007 seria (...) nr. (...) reiese că acesta a fost implicat într-un eveniment rutier fiind sancţionat pentru că nu a păstrat distanţa de siguranţă în mers, provocând autovehiculelor o serie de avarii, pentru care s-au emis autorizaţii de reparaţii, existând astfel o indisponibilizare a mijlocului de transport pe perioada 15 iunie-17 octombrie 2007 după cum reiese şi din raportul de expertiză, beneficiul nerealizat în acest fel din culpa pârâtului datorită nerealizării comenzilor de transport şi a cheltuielilor suportate pe costuri de reclamantă, în această perioadă fiind de 20.313.lei.
Potrivit art. 270 alin. (1) Codul Muncii, „salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.
Răspunderea patrimonială este o răspundere integrală nu numai pentru dauna efectivă şi actuală cât şi pentru foloasele nerealizate (lucrum cessans), iar condiţiile cumulative ale acesteia respectiv ; calitatea de salariat a pârâtului, fapta ilicită a acestuia, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului sunt întrunite în speţă.
Prin urmare, acţiunea formulată de reclamantă a fost admisă în parte, faţă de suma menţionată în cererea de chemare în judecată, pentru care nu s-a depus o cerere de restrângere a pretenţiilor reclamantei, şi având în vedere înscrisurile depuse la dosar şi coroborate cu expertiza efectuată, a obligat pârâtul la plata sumei de 20.313 lei către reclamantă, iar în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâtul la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.


Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâtul E.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii acesta a arătat că soluţionarea cauzei s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor procedurale privind legala sa citare, fiind citat la o altă adresă decât aceea unde locuieşte.
De asemenea, a mai învederat că la dosarul de fond nu a fost depusă nota explicativă pe care a dat-o, notă de care conducerea reclamantei nu a ţinut seama. Totodată, prima instanţă a ignorat faptul că rapotul de expertiză efectuat în cauză nu a examinat natura curselor efecuate cu autovehiculul înainte de păroducerea accidentului, precum şi împrejurarea că, contractul său de muncă a încetat ca urnare a acordului părţilor, ceea ce semnifică lipsa oricăror pretenţii din partea reclamantei.
În şedinţa publică din data de 15.07.2008 recurentul-pârât, prin apărător, a susţinut numai motivul de recurs privind nelegala sa citare, învederând că a luat cunoştinţă de proces ca urmare a faptului că a fost convocat de expertul judiciar desemnat pentru efectuarea expertizei în cauză, prezentându-se în instanţă la data de 9.04.2008.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea acesteia cu respectarea dispoziţiilor legale privind citarea sa.


Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul e nefundat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a reţinut în mod corect că pârâtul a fost salariatul societăţii reclamante, în funcţia de şofer, conform contractului individual de muncă şi că a primit, cu proces verbal, în stare bună un autovehicul compus din autotractor şi semiremorca IVECO .
De asemenea, dat fiind că din procesul verbal din 14 iunie 2007 seria (...) nr. (...) reiese că acesta a fost implicat într-un eveniment rutier, fiind sancţionat pentru că nu a păstrat distanţa de siguranţă în mers, provocând autovehiculelor o serie de avarii, pentru care s-au emis autorizaţii de reparaţii, cu indisponibilizarea mijlocului de transport pe perioada 15 iunie-17 octombrie 2007 (după cum reiese şi din raportul de expertiză, beneficiul nerealizat în acest fel din culpa pârâtului datorită nerealizării comenzilor de transport şi a cheltuielilor suportate pe costuri de reclamantă, în această perioadă fiind de 20.313.lei), în mod just prima instanţă a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 270 alin. (1) Codul muncii („salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”).
Întrucât nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind legala citare atrag nulitatea hotărârii pronunţate, în aceste împrejurări, în condiţiile art. 105 alin.(2) C. proc. civ. şi 108 alin. (3) C. proc. civ., adică numai dacă s-a produs părţii ce o invocă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel şi dacă a fost invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei neregularităţi şi înainte de a pune concluzii în fond(în caz contrar, neregularitatea fiind acoperită), dat fiind că, deşi citat la o altă adresă, recurentul-pârât a luat cunoştinţă de proces, a fost convocat la efectuarea expertizei dispuse în cauză şi s-a prezentat în instanţă în şedinţa publică din data de 9.04.2008, precizând adresa unde locuieşte, că a fost convocat la efectuarea expertizei, fără a invoca nelegala citare, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a opera nulitatea sentinţei recurate, neregularitatea invocată de pârăt fiind acoperită prin neinvocarea în termen legal şi ca urmare a împrejurării că prin aceasta nu s-a produs o vătămare a drepturilor sale.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul E.D. împotriva senţinţei civile nr. 709/23.04.2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner