Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

1. Motivele invocate de către contestator, referitoare la modalitatea de soluţionare în parte a pretenţiilor formulate în proces, de apreciere a probelor precum şi împrejurarea privind litigiile purtate între părţi, au fost examinate de instanţa de recurs astfel că nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. 2. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se reţine că au fost solicitate de către contestatorul-recurent cu ocazia depunerii de concluzii, pe când înscrisurile doveditoare ale pretinselor cheltuieli au fost depuse ulterior pronunţării. În atare condiţii, omisiunea instanţei de a acorda contestatorului-recurent cheltuielile de judecată nu se încadrează în dispoziţiile reglementate de art. 318 C. proc. civ., neechivalând cu omisiunea de a cerceta un motiv de recurs.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 54/R din 28 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea depusă la data de 10.10.2007, contestatorul T.J. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 848/R/26.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. (...). Şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., motivat de următoarele:
- neluarea în considerare de către instanţa de recurs a înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei;
- necercetarea capetelor de cerere privind pretenţiile formulate şi cheltuielile de judecată solicitate la fond şi în recurs;
- la data promovării acţiunii civile, 26.10.2006, nu era soluţionat irevocabil litigiul privind concedierea sa, în mod greşit reţinându-se de instanţa de recurs o asemenea împrejurare în considerentele deciziei civile;
- era îndreptăţit să poarte bunurile ce i-au fost imputate de intimată.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri privind litigiile derulate între părţi şi soluţiile instanţelor de judecată, contract colectiv de muncă, certificat de sănătate.
Prin întâmpinare, intimata CNCF CFR SA B-Sucursala Regionala CFR G a solicitat respingerea ce nefondată a contestaţiei în anulare întrucât o parte din înscrisurile pe care contestatorul nu le şi indică în mod cert nu au legătură cu cauza iar cheltuielile de judecată nu au fost ocazionate, justificate sau probate cu înscrisuri doveditoare.


Examinând contestaţia în anulare, pentru motivele astfel formulate de către contestatorul T.J. şi faţă de dispoziţiile incidente în materie, Curtea reţine următoarele:


Potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Aşadar, contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare care poate fi exercitată doar pentru cazurile şi în condiţiile limitativ şi expres prevăzute de lege. Pe această cale se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate şi starea de fapt la care se referă litigiul.
În ceea ce priveşte omisiunea cercetării unui motiv de casare, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. se referă la omisiuni esenţiale şi involuntare în raport cu situaţia existentă la momentul pronunţării hotărârii şi nu implică reexaminarea fondului datorită modalităţii de interpretare a dispoziţiilor legale ori reaprecierea probelor.
În speţă, prin decizia civilă nr. 848/R/26.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. (...), a fost admis recursul declarat de pârâtul T. J. împotriva sentinţei civile nr. 547/9.03.2007 a Tribunalului Galaţi, pe care o modifică în parte, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantei CNCF CFR SA B-Sucursala Regională CF G, suma de 218, 13 lei în loc de 2.058, 78 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs reţine următoarele:
Pârâtul T.J. a fost salariatul reclamantei în funcţia de impiegat J. IA la Staţia CFR N.
Prin decizia nr. 767/1491 din 10.10.2005 emisă de CNCF CFR SA Regionala CF G s-a dispus sancţionarea disciplinară cu trecerea pe o perioadă de 6 luni din funcţia de impiegat în funcţia de acar a pârâtului-recurent.
Decizia nr. 767/1491/10.10.2005 a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 307/03.05.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr. 1499/2005) rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 524/2006 a Curţii de Apel Galaţi [dosar nr. (...)].
Urmare neprezentării la serviciu în funcţia de acar reclamanta, prin decizia nr. 707/375/09.03.2006 i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, decizie rămasă în vigoare conform sentinţei civile nr. 703/18.09.2006 (dosar nr. (...)) a Tribunalului Vrancea prin care s-a respins contestaţia acestuia şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 64/2007 [dosar nr. (...)] a Curţii de Apel Galaţi.
Urmare faptului că pârâtului-recurent i s-a desfăcut contractul de muncă, măsură rămasă irevocabilă, s-a introdus acţiunea civilă de faţă.
Susţinerea recurentului-pârât că instanţa de fond nu a ţinut cont de sentinţa civilă nr. 307/3.05.2006 a Tribunalului Vrancea şi că în cauză ar opera autoritatea de lucru judecat nu poate fi primită întrucât nu sunt întrunite cerinţele prev. de art. 1201 C. civ., adică să fie identitate de obiect, cauză şi părţi între cele două cereri de chemare în judecată, un dosar având ca obiect contestaţie decizie sancţionare disciplinară, celălalt având ca obiect răspundere patrimonială.
Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului că bunurile date cu titlu de uniformă de serviciu având caracter consumabil nu poate fi recuperată partea din valoarea bunului nefolosit în interesul serviciului.
Este întemeiată însă susţinerea recurentului pârât cu privire la valoarea de plată a uniformei de serviciu. Potrivit contractului colectiv de muncă pentru anul 2005-2006 salariaţii reclamantei au dreptul la uniformă de serviciu tip A pentru impiegat de mişcare şi tip B pentru restul personalului.
Pârâtul fiind impiegat de mişcare la data de 18.11.2004 când a primit costum iarnă pentru bărbaţi, la 3.01.2006 când a primit costum vară bărbaţi şi la 17.01.2006 când a primit bocanci potrivit anexei nr. 11 la contractul colectiv de muncă, se încadra la tip uniformă A şi pentru care a suportat o cotă de 25% din valoarea ei. Deci în calculul stabilirii valorii de recuperat din contravaloarea uniformei trebuie avută în vedere cota suportată de beneficiar de 25%, durata de uzură a uniformei care era de 24 luni şi bocanci 12 luni (timpul de utilizare) şi timpul utilizat.
În ceea ce priveşte cota de 25% suportată de un beneficiar, respectiv pârât, acesta a arătat că a achitat-o situaţie necontrazisă de reclamanta-intimată.
Raportând cele menţionate mai sus la valoarea de recuperat rezultă următoarele:
Pentru costum de vară valoarea de recuperat este de 110, 6 lei, menţionată de altfel, în adresa nr. 262/18.04.2006 a gospodarului Staţia CFR N. (fila 12 dosar recurs) şi nu cea de 147, 17 lei (fila 11 dosar recurs) (168, 67 lei valoare nouă x 25 % = 126, 51 : 24 = 5, 27 x 21 rămase neutilizate = 110, 67 lei). Pentru costum iarnă (valoare iniţială 171, 36 x 25 % = 128, 52 : 24 = 5, 35 x 8 luni rămase neutilizate = 42, 80 lei). Pentru bocanci (valoarea iniţială 54 x 25 % = 40, 50 : 12 = 3, 37 x 9 luni rămase neutilizate = 31, 33 lei). Deci: 110, 67 + 42, 80 + 30, 33 = 183, 8 x 19 % cota TVA = 218, 13 lei. În atare condiţii pentru uniformă suma de plătit este de 218, 13 lei în loc de 291, 77 lei cât a solicitat şi dispus obligarea la plată instanţa de fond. În ceea ce priveşte obligarea la plata contravalorii autorizaţiei de călătorie clasa a II-a şi a 3 (trei) permise de călătorie clasa a II-a susţinerile recurentului sunt întemeiate.
Din borderoul eliberării autorizaţiei de călătorie şi a permiselor de călătorie (fila 13 dosar recurs) rezultă că la data de 30.01.2006 pârâtului i s-a eliberat cât ocupa funcţia de acar o autorizaţie de călătorie seria/(...). (...)/02488 şi a trei permise de călătorie pentru soţie şi 2 (doi) copii – nr. (...), nr. (...) şi nr. (...) cu 24/ zile acordate conform art. 88 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005-2006 şi Ordonanţei de Guvern nr. 112/1999.
Conform art. 41 O.G. nr. 112/1999 pierderea dreptului de călătorie pe bază de autorizaţii sau permise are loc în situaţia în care se desface contractul individual de muncă salariatului, iar pierderea dreptului pentru salariat determină pierderea dreptului şi pentru membrii de familie a acestora.
Deci prevederile legale menţionate mai sus stabilesc modalitatea de pierdere a dreptului de a folosi autorizaţia şi permise de călătorie de către recurentul-pârât şi membrii familiei sale pentru viitor după încetarea raporturilor de muncă ale acestuia cu unitatea care le-a eliberat nu şi plata acestora.
Recurentul-pârât şi membrii familiei sale nu mai au dreptul de a le folosi după data de 9.03.2006 neputând fi obligat la plata contravalorii lor pentru viitor decât numai în cazul în care le-au folosit după această dată, situaţie care nu a fost relevată de reclamantă. În atare condiţii nu poate fi obligat să plătească un serviciu neefectuat – călătoria. De altfel, reclamanta menţionează că prejudiciul său ar consta în contravaloarea unor file uzate din aceste permise. Or, pentru acest capăt de cerere nu sunt întrunite cerinţele art. 270 şi urm. Codul Muncii.
Având în vedere cele menţionate mai sus s-a constatat că recursul declarat de pârât este fondat astfel că în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., în referire la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a fost admis ca atare şi a fost modificată în parte sentinţa civilă nr. 547/2007 a Tribunalului Galaţi, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantei suma de 218, 13 lei în loc de 2.058, 78 lei.
Drept urmare, motivele invocate de către contestatorul T.J., referitoare la modalitatea de soluţionare în parte a pretenţiilor formulate în proces, de apreciere a probelor precum şi împrejurarea privind litigiile purtate între părţi, au fost examinate de instanţa de recurs astfel că nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se reţine că au fost solicitate de către contestatorul-recurent cu ocazia depunerii de concluzii la data de 24.09.2007, pe când înscrisurile doveditoare ale pretinselor cheltuieli au fost depuse ulterior pronunţării, la data de 28.09.2007.
În atare condiţii, omisiunea instanţei de a acorda contestatorului-recurent cheltuielile de judecată nu se încadrează în dispoziţiile reglementate de art. 318 C. proc. civ., neechivalând cu omisiunea de a cerceta un motiv de recurs. Pentru toate considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.J. în contradictoriu cu intimata CNCF CFR SA B – Sucursala Regionala CF G şi privind decizia civilă nr. 848/R/26.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. (...).
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner