Accident rutier. Răspundere patrimonială. Stabilirea cuantumului prejudiciului.

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

1. Răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică iar aceasta să fi fost determinată de salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor, prin aceasta înţelegându-se legătura necesară dintre doua fenomene cauză şi efect. 2. Acţiunea cauzei este de obicei posibilă numai în anumite condiţii, condiţie care creează posibilitatea concretă şi certă pentru săvârşirea faptei care produce direct prejudiciul, fiind considerată ea însăşi ca având un rol cauzal şi poate fundamenta stabilirea răspunderii materiale în sarcina autorului ei. De precizat că efectul este generat de o singură sau mai multe cauze, principale sau secundare, directe sau indirecte, concomitente sau succesive. 3. Determinarea raportului de cauzalitate ca o condiţie a răspunderii juridice este anevoioasă, fiind necesar un efort de selecţie şi gradaţie, spre a stabili, în fiecare caz concret fapta sau faptele care au putut determina transformarea posibilităţii prejudiciului în realitate. 4. Critica recurentei că suma reţinută de instanţa de fond nu rezultă din niciun calcul, nu este întemeiată, în condiţiile în care este de notorietate că preţul stabilit cu titlu de chirie pentru un autoturism este de 50 lei pe zi. Mai mult, recurenta nu a combătut prin niciun mijloc de probă că preţul închirierii unui autoturism este mai mare decât cel reţinut de către instanţa de fond. 5. Susţinerea recurentei că autoturismul era supus unui risc mai mare datorită specificului activităţii, fapt ce a determinat perceperea unei chirii mai mari decât altă ofertă, nu poate fi reţinută de către instanţă deoarece aceasta nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză. Recurenta nu a făcut dovada necesităţii urgenţei închirierii unui alt autoturism acceptând preţul de 100 EURO/zi mult prea mare decât cel practicat pe piaţă pentru acoperirea necesarului societăţii în vederea îndeplinirii obiectivului şi a satisfacerii nevoilor clienţilor săi.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 74/R din 4 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 2750/121/17.05.2007 la Tribunalul Galaţi, reclamanta (...) Internaţional Protect T. SRL G în contradictoriu cu pârâtul E.J. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1600 EURO reprezentând pagube produse societăţii. În fapt a arătat că pârâtul a fost salariatul societăţii până în februarie 2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare grave şi producerea de pagube în detrimentul firmei. A mai arătat că în timpul derulării contractului de muncă pârâtul a condus autoturismul (...) şi a produs un accident rutier în urma căruia maşina a fost avariată total. A învederat că datorită specificului unităţii( paza şi protecţie) lipsa autovehiculului a fost suplinită pe perioada reparaţiilor prin folosinţa unui autoturism închiriat cu 100 euro/zi în perioada 26.01.2007-10.02.2007, sens în care solicita suma plătită cu titlu de chirie. În drept a invocat dispoziţiile art. 270, 273, 274, 275 din Legea nr. 53/2003 şi art. 1073 C. civ. şi urm.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece el nu se afla în raporturi juridice de munca cu reclamanta neavând încheiat un contract de munca, între fapta sa şi prejudiciu nu exista raporturi de cauzalitate şi deşi a avariat autoturismul în cauza acesta fusese anterior implicat în mai multe accidente rutiere şi avariat de alte persoane. In drept a invocat dispoziţiile art. 114-116 C. proc. civ. şi art. 270 Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1437/1.10.2007 Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta (...) Internaţional Protect T. SRL G în contradictoriu cu pârâtul E.J. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de despăgubiri. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pârâtul a desfăşurat activitate în cadrul unităţii reclamante în funcţia de agent pază iar în data de 20.01.2007 a fost implicat intr-un accident de circulaţie care a avut drept consecinţă avarierea autoturismului proprietatea unităţii reclamante.
Reclamanta a dispus închirierea unui alt autoturism pe perioada reparaţiilor autovehiculului avariat de parat (contract de munca, contract de închiriere, proces-verbal constatator al accidentului, referate-filele 4-17).
Potrivit procesului-verbal încheiat de agentul de poliţie rutieră s-a constatat că pârâtul se face vinovat de producerea accidentului rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul unităţii reclamante, de altfel fapt recunoscut de pârât în întâmpinare.
Potrivit dispoziţiile art. 270 alin. (1) Codul Muncii salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Conform art. 271 alin. (1) Codul Muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită şi imorală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia (culpa) salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură această răspundere.
În literatura de specialitate se apreciază că pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligaţiile de serviciu, decurgând din contractul individual de muncă, în conţinutul căruia sunt incluse, pe lângă obligaţiile concrete, specifice naturii, funcţiei, felului şi locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute de legi şi de alte acte normative.
Unitatea păgubită trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv. în lipsa caracterului ilicit, fapta cauzatoare de daune nu atrage nicio răspundere.
De asemenea, răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică iar aceasta să fi fost determinată de salariaţi din vina şi în legătură cu munca lor, prin aceasta înţelegându-se legătura necesară dintre doua fenomene cauză şi efect.
Acţiunea cauzei este de obicei posibilă numai în anumite condiţii, condiţie care creează posibilitatea concretă şi certă pentru săvârşirea faptei care produce direct prejudiciul, fiind considerată ea însăşi ca având un rol cauzal şi poate fundamenta stabilirea răspunderii materiale în sarcina autorului ei. De precizat că efectul este generat de o singură sau mai multe cauze, principale sau secundare, directe sau indirecte, concomitente sau succesive.
Ţinând seama de cele arătate, determinarea raportului de cauzalitate ca o condiţie a răspunderii juridice este anevoioasă, fiind necesar un efort de selecţie şi gradaţie, spre a stabili, în fiecare caz concret fapta sau faptele care au putut determina transformarea posibilităţii prejudiciului în realitate.
În speţă din ansamblul materialului probator administrat, instanţa a retinut că reclamantul prin fapta sa de a avaria autoturismul unităţii a generat un prejudiciu indirect societăţii prin însăşi blocarea activităţii de pază şi protecţie în vederea căreia era întrebuinţat autoturismul, activitate deblocată ca urmare a închirierii altui autovehicul şi implicit plata chiriei care se va constitui în prejudiciu.
De asemenea instanţa a apreciat că lipsa de diligenţă a unităţii în ceea ce priveşte gestionarea cu buna credinţă a resurselor financiare în vederea închirierii unui alt autoturism în lumina anticipării recuperării prejudiciului de la salariatul-pârât este un abuz de drept care o îndrituieşte a limita despăgubirile în raport de preţurile medii ale pieţii în domeniul închirierii de autoturisme la momentul pronunţării.
Exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele sale fireşti, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul respectiv este recunoscut de lege-în speţă fapta unităţii de a încheia un contract de închiriere a unui autoturism evident dezavantajos financiar (100euro/zi) în vederea continuării activităţii economice perturbata de fapta produsă din culpa salariatului respectiv avarierea maşinii unităţii-constituie abuz de drept şi conferă instanţei obligaţia de a limita despăgubirile solicitate în raport de realităţile şi valorile sociale şi morale urmărite a fi protejate de norma care îl reglementează.
Faţă de aceste considerente instanţa a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 800 ron cu titlu de despăgubiri.


Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta (...) Internaţional Protect T. SRL G considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
- instanţa de fond, deşi invocă „preţul pieţii”, nu aduce niciun alt argument de genul unui fapt notoriu, din care să rezulte calculul din care ar rezulta suma de 800 lei;
- instanţa nu a ţinut cont de faptul că a fost nevoită să acţioneze într-un timp scurt pentru acoperirea necesarului societăţii în vederea îndeplinirii obiectivelor şi a satisfacerii nevoilor clienţilor şi, mai mult, având în vedere specificul societăţii, autoturismul închiriat era supus unor riscuri mai mari decât în mod obişnuit, ceea ce a adus la perceperea unei chirii ceva mai mare decât, probabil, alte oferte.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1600 EURO.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.


Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurentă dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu dispoziţiile art. 304 indice 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului că instanţa de fond nu a prezentat nicio modalitate de calcul din care să rezulte suma de 800 lei nu este întemeiată. În mod corect a reţinut instanţa de fond că intimatul pârât a produs un prejudiciu indirect societăţii prin avarierea autoturismului unităţii recurente, fapt recunoscut şi de către pârât, fapt ce a blocat activitatea societăţii de pază şi protecţie în vederea căreia era întrebuinţat autoturismul, activitate blocată ca urmare a închirierii altui autoturism. Dar, recurenta avea obligaţia de a gestiona cu bună credinţă resursele financiare ale societăţii prin închirierea unui alt autoturism raportat la preţul pieţii şi nicidecum la un preţ exorbitant prin anticiparea recuperării prejudiciului de la intimatul pârât.
Instanţa, reţinând abuzul de drept săvârşit de către recurentă aceasta a limitat cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile medii ale pieţii în domeniul închirierii de autoturisme/zi, stabilind un preţ de 800 lei, preţ rezonabil pentru închirierea unui autoturism pentru o perioadă de 16 zile.
În consecinţă, critica recurentei că suma de 800 lei reţinută de instanţa de fond nu rezultă din niciun calcul, nu este întemeiată, în condiţiile în care este de notorietate că preţul stabilit cu titlu de chirie pentru un autoturism este de 50 lei pe zi. Mai mult, recurenta nu a combătut prin niciun mijloc de probă că preţul închirierii unui autoturism este mai mare decât cel reţinut de către instanţa de fond.
De asemenea, susţinerea recurentei că autoturismul era supus unui risc mai mare datorită specificului activităţii, fapt ce a determinat perceperea unei chirii mai mari decât altă ofertă, nu poate fi reţinută de către instanţă deoarece aceasta nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Recurenta nu a făcut dovada necesităţii urgenţei închirierii unui alt autoturism acceptând preţul de 100 EURO/zi mult prea mare decât cel practicat pe piaţă pentru acoperirea necesarului societăţii în vederea îndeplinirii obiectivului şi a satisfacerii nevoilor clienţilor săi.
Este cunoscut faptul că cel care face o propunere (afirmaţie) pentru judecată trebuie să o dovedească conform art. 1165 C. civ. Aşadar, exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele fireşti, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul respectiv este necunoscut de lege, în cauza dedusă judecăţii, fapta unităţii de a încheia un contract de închiriere a unui autoturism evident dezavantajos financiar (100 EURO/zi) în vederea continuării activităţii economice perturbată de fapta produsă din culpa salariatului respectiv avarierea maşinii unităţii – constituie abuz de drept conferind instanţei obligaţia de a limita cuantumul despăgubirilor solicitate în raport de paguba reală suportată, cum corect a reţinut instanţa şi de fond.
În atare condiţii, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. şi prin urmare, în temeiul dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner