Acţiune în constatare. Sanctiune disciplinara. Excepţia tardivităţii emiterii deciziilor de sancţionare. Regioala de Transport Feroviar de Călători Sucursala. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Admitere

Tematică: Actiune in constatare

1. Regionala de Transport Feroviar de Călători B are calitatea de angajator şi calitate procesuală pasivă. Chiar dacă din regulamentul de organizare şi funcţionare a Regionalei de Transport Feroviar de Călători rezultă că această regională din B are statut de sucursală şi nu are personalitate juridică proprie, nu se poate reţine că nu justifică în speţă calitatea procesuală pasivă, atâta timp cât având organe de conducere proprii şi autonomie în activitatea sa comercială în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziţie şi în executarea obligaţiilor asumate. Aşadar, sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Codul Muncii şi respectiv art. 41 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că „societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere”. 2. Recursul face trimitere la raportul de cercetare, ca înscris prin care i se aduce la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, însă acest înscris nu este datat de emitent, astfel încât susţinerea recurentei conform căreia termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. (1) Codul Muncii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare ar curge de la data redactării acestui raport, nu poate fi primită, nefiind dovedită. 3. Din studiul „notei de relaţii” întocmită de angajator şi având dată certă de întocmire 25.02.2008 rezultă că de la această dată, conducerea regionalei, prin directorul său, a luat la cunoştinţă despre abaterile contestatorului, fiind calificate ca şi „abateri disciplinare”. Nota de relaţii este şi semnată de directorul regionalei ceea ce nu poate înlătura reţinerea instanţei de fond că prin acest înscris sunt îndeplinite condiţiile art. 268 Codul Muncii, respectiv „luarea la cunoştinţă” şi încadrarea faptelor săvârşite ca şi „abateri disciplinare”.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 975/M din 15 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 1369 din data de 21 august 2008, Tribunalul Braşov a respins excepţia de prematuritate a introducerii contestaţiei, invocată de intimata S.N.T.F.C. „Călători” S.A – Regionala de Transport Feroviar de Călători B. A Respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei S.N.T.F.C „Călători” S.A. B. A admis excepţia tardivităţii emiterii deciziei nr. 500/66 din data de 14.04.2008 şi a deciziei de completare nr. 500/71 din data de 16.04.2008, eliberate de intimata S.N.T.F.C. „Călatori” S.A – Regionala de Transport Feroviar de Călători B, şi în consecinţă:

A anulat decizia nr. 500/66 din data de 14.04.2008 şi decizia de completare nr. 500/71 din data de 16.04.2008, eliberate de intimata S.N.T.F.C. „Călători” S.A – Regionala de Transport Feroviar de Călători B, privind pe contestatorul E.D.

A obligat pe intimatele S.N.T.F.C. „Călători” S.A. B şi S.N.T.F.C. „Călători” S.A –Regionala de Transport Feroviar de Călători B să restituie contestatorului E.D. sumele de bani reţinute în baza deciziilor susmenţionate, actualizate cu rata inflaţiei începând cu data reţinerii şi până la data plăţii efective. A obligat pe intimate să rectifice registrul de evidenţă al salariaţilor cu privire la menţiunile rezultate din deciziile de sancţionare susmenţionate. A obligat pe intimate să-i platească contestatorului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. (...), completata şi modificata la data de 6.05.2008, contestatorul E.D., a chemat în judecata pe intimatele 1. Societatea Nationala de Transport Feroviar de D. „CFR-D.” S.A. B şi 2. Regionala de Transport Feroviar de D.B, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna urmatoarele:

- in principal, pe cale de exceptie, invoca tardivitatea emiterii deciziei nr. 66 din data de 14.04.2008, emisa de intimata 2, prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara a contestatorului cu reducerea salariului de baza cu 10%, pe o durata de 3 luni, precum şi a actului subsecvent, respectiv Decizia nr. 71/2008, prin care se completeaza Decizia nr. 66/2008, în sensul ca se retine lipsa nemotivata a contestatorului şi în data de 12.02.2008 ;

- invoca şi nulitatea absoluta a Deciziei nr. 66 din data de 14.04.2008, emisa de intimata 2 şi a actelor subsecvente acesteia, în ceea ce priveste abaterea disciplinara constand în lipsa nemotivata şi în data de 12.02.2008, pentru care nu s-a efectuat cercetarea prealabila;

- in subsidiar, instanta sa constate nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei nr. 66 din data de 14.04.2008, emisa de intimata 2 şi în consecinta sa dispuna anularea acesteia;

- in principal, sa se constate nulitatea absoluta a Deciziei de completare nr. 71 din data de 16.04.2008, pentru neefectuarea cercetarii disciplinare, iar în subsidiar sa se constate nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, cu consecinta anularii ei;

- sa fie obligate intimatele sa-i restituie sumele de bani retinute în baza celor doua decizii de sanctionare, actualizate cu rata inflatiei de la data retinerii şi pana la data platii efective;

- sa fie obligate intimatele sa rectifice registrul de evidenta al salariatilor cu privire la mentiunile rezutate din deciziile de sanctionare disciplinara;

Intimata S.N.T.F.C. „CFR D.” SA – Regionala de Transport Feroviar de D. B a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecata, iar pe fondul cauzei, respingerea contestaţiei ca fiind nelegala şi netemeinica.

 

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele.

Recurenta T. „CFR Călători” SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători B a formulat recurs în termen şi critică sentinţa pentru soluţionarea excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare a contestatorului. Consideră că termenul de la care începe să curgă cele 30 de zile în care poate fi emisă decizia de sancţionare este data întocmirii raportului de cercetare şi nu data emiterii notei de relaţii nr. (...). Consideră că sancţiunea disciplinară aplicată este dovedită şi aplicată corect. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei.

Recurenta T. „CFR Călători” SA B a formulat recurs în termen, motivat. Sentinţa este criticată pentru greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

Se susţine că în speţă potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ. doar pârâta T. Călători B are calitate procesuală pasivă deoarece numai între aceasta şi contestator există raportul juridic de muncă cu drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi.

Chiar dacă aceasta nu are personalitate juridică, are organe proprii şi autonomie în activitatea sa comercială şi poate sta în judecată ca pârâtă.

 

Analizând recursul formulat de recurenta T. – CFR Călători SA B, instanţa constată că este fondat.

Regionala de Transport Feroviar de Călători B are calitatea de angajator şi calitate procesuală pasivă. Chiar dacă din regulamentul de organizare şi funcţionare a Regionalei de Transport Feroviar de Călători rezultă că această regională din B are statut de sucursală şi nu are personalitate juridică proprie, nu se poate reţine că nu justifică în speţă calitatea procesuală pasivă, atâta timp cât având organe de conducere proprii şi autonomie în activitatea sa comercială în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziţie şi în executarea obligaţiilor asumate.

Aşadar, sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Codul Muncii şi respectiv art. 41 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că „societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere”.

De altfel, se constată că Regionala CFR Călători B nu contestă acest lucru.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei T.B şi-a exprimat punctul de vedere încă de la judecata în fond a cauzei, solicitând admiterea excepţiei.

Pentru toate aceste considerente, instanţa în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul recurentei T. „CFR Călători” SA B şi va modifica în parte sentinţa în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a T. Călători SA B. Pe cale de consecinţă, toate pretenţiile contestatorului din contestaţia formulată şi precizate vor fi respinse faţă de această pârâtă, ca fiind formulate împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta pârâtă T. „Călători” SA – Regionala B, instanţa constată că este nefondat.

Excepţia tardivităţii emiterii deciziilor de sancţionare contestate a fost corect soluţionată. Susţinerile recurentei raportat la înscrisul prin care conducerea a luat cunoştinţă de abaterea disciplinară şi de cel care a săvârşit-o, denotă o poziţie nesigură a acesteia în apărările sale cu privire la data de la care curge termenul de emitere a deciziei de sancţionare prevăzut de Codul Muncii.

Recursul face trimitere la raportul de cercetare nr. (...), ca înscris prin care i se aduce la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, însă acest înscris nu este datat de emitent, astfel încât susţinerea recurentei conform căreia termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. (1) Codul Muncii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare ar curge de la data redactării acestui raport, nu poate fi primită, nefiind dovedită.

Din studiul „notei de relaţii” nr. (...) întocmită de angajator şi având dată certă de întocmire 25.02.2008 rezultă că de la această dată, conducerea regionalei, prin directorul său, a luat la cunoştinţă despre abaterile contestatorului, fiind calificate la pct.11 din Nota de Relaţii ca şi „abateri disciplinare”. Nota de relaţii este şi semnată de directorul regionalei ceea ce nu poate înlătura reţinerea instanţei de fond că prin acest înscris sunt îndeplinite condiţiile art. 268 Codul Muncii, respectiv „luarea la cunoştinţă” şi încadrarea faptelor săvârşite ca şi „abateri disciplinare”.

Pentru aceste considerente, instanţa de recurs constată că excepţia tardivităţii emiterii deciziilor de sancţionare a fot corect soluţionată la fond. Drept urmare, cele două decizii de sancţionare nu-şi pot produce efecte, contestatorul fiind repus în situaţia anterioară emiterii lor.

În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge recursul formulat de intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători B şi va obliga această parte, în baza art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestator în recurs şi de cealaltă intimată recurentă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner