Modificare a salariului. Legalitate.

Tematică: Actiune in constatare

1. Nu operează o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, câtă vreme ne aflăm în prezenţa unei oferte salariale făcută de societatea pârâtă reclamantului în urma negocierilor realizate în conformitate cu prevederile art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pentru anul 2007. 2. Respectând strict prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, în cauză pârâta nu a încălcat prevederile art. 5, 6, 91 şi 143 din acelaşi contract, în sensul că nu a făcut oferte salariale preferenţiale care să nu reprezinte echivalentul munci prestate de către salariaţi, nu s-a făcut dovada că nu a organizat raţional activitatea pentru fiecare loc de muncă, că ar fi încălcat măsurile de protecţie socială T. nu ar fi respectat principiul egalităţii de tratament. 3. Nereale sunt şi susţinerile conform cărora art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 ar fi lovite de nulitate absolută. Procedura de negociere a fost respectată şi prin aceea că au fost întocmite acte adiţionale la contractul individual de muncă semnate de angajaţii care au acceptat oferta salarială, dar nu şi de reclamant. De asemenea, nefondată este şi aprecierea reclamantului în sensul că nu i-ar fi aplicabil contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al S.N.S. S.A. B, ci contractul 5464/2004 la nivelul ramurii Industriei Miniere şi H. pentru perioada 2004-2007, întrucât este membru al Sindicatului Independent „Adevărul” aplicabil la Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din Sare şi nemetalifere, uniune care este membră a Federaţiei Naţionale Mine Energie, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 725 din 26 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Alba petentul O.U. a formulat contestaţie în contradictoriu cu Societatea Naţională a Sării S.A. B –Sucursala T. Ocna M, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea deciziei 18 emisă de către societatea pârâtă la data de 22.05.2007, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că reclamantul este angajatul pârâtei, că prin decizia contestată s-a dispus cu caracter retroactiv un salariu brut de 860 lei începând cu 1.02.2007. Se apreciază că salariul stabilit prin decizia contestată nu este rezultatul negocierii directe drept pentru care s-a refuzat semnarea actului adiţional la contractul individual de muncă.

Se apreciază că decizia este lovită de nulitate, aceasta neputând stabili un salariu de bază brut în lipsa acordului reclamantului la negociere şi nici nu putea opera retroactiv; orice modificare a salariului nu putea fi efectuată decât în baza acordului părţilor.

Din punct de vedere juridic decizia contestată încalcă măsurile de protecţie ale salariaţilor, art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă fiind în contradicţie cu prevederile Codului Muncii şi respectiv ale contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Se invocă prevederile art. 41 alin. (2) care arată că modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă doar în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul Muncii.

Societatea pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acestei contestaţii, motivând-o prin aceea că nu se poate accepta că decizia atacată este nulă deoarece de comun acord angajatul şi sindicatele reprezentative au încheiat un protocol cu nr. 1001/9.03.2007 prin care s-a stabilit că negocierea salariilor de bază brute se va efectua cu majorare medie de 17%, această majorare aplicându-se cu 1.02.2007, producând efecte pentru toţi salariaţii care au semnat actul adiţional.

Se mai arată că salariul propus reclamantului a fost de 860 lei, dar că petentul a refuzat această majorare, la negociere participând şi reprezentând ai sindicatului; pentru că nu a semnat nici după a doua rundă de negocieri salariul propus de conducerea societăţii, petentului i s-a menţinut salariul anterior din anul 2006, care este în cuantum de 760 lei.

Se consideră că societatea a respectat prevederile art. 183 alin. (3) din contractul colectiv de muncă, iar lipsa acordului contestatorului este exclusiv imputabilă acestuia. Se invocă excepţia lipsei de obiect a contestaţiei, în sensul că petentul solicită anularea unei decizii care nu şi-a produs efectele.

La dosarul cauzei s-a depus cerere de intervenţie în interesul pârâtului formulată de Federaţia Sindicală S. prin care se solicită admiterea în principiu a acestei cereri, comunicarea ei şi pe fond să fie admisă. În cuprinsul acesteia se arată că mărirea fondului de salarii la nivelul societăţii şi la nivelul sucursalelor se stabileşte printr-un protocol încheiat de către organizaţiile sindicale reprezentative cu administraţia.

Se mai arată că reclamantului i s-au respectat în integralitate drepturile conferite de contractul colectiv de muncă în această materie; că nu ne aflăm în faţa unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă, deoarece decizia atacată nu a stabilit propriu-zis salariul reclamantului ci a reprezentat o ultimă ofertă care dacă ar fi fost acceptată s-ar fi concretizat într-un act adiţional la contractul colectiv de muncă.

Se invocă prevederile art. 158 alin. (1) Codul Muncii potrivit cărora salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau colective între angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora. În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 49-56 C. procedură civilă.

S-a depus şi o completare la întâmpinare de către societatea pârâtă în care se arată că înainte de prima rundă de negocieri contestatorul a fost anunţat verbal despre ziua, ora şi locul unde urma să aibă loc negocierea şi că în ce priveşte reprezentarea contestatorului domnul E.O. nu putea face acest lucru deoarece făcea parte din altă organizaţie sindicală.

Faţă de această cerere de intervenţie şi contestatorul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, arătând că din conţinutul cererii nu rezultă aspecte care din punct de vedere juridic să justifice admiterea acesteia şi că din punct de vedere al temeiniciei se impune a fi respinsă.

S-a formulat o cerere de intervenţie şi în interesul reclamantului de către Sindicatul Independent Adevărul, solicitând admiterea acestuia şi arătând că în esenţă salariul se negociază, invocând în acest sens prevederile art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 2, art. 37, 41 alin. 1, art. 157 alin. 1, art. 238 alin. 1 din contractul colectiv de muncă şi arată că pe bună dreptate contestatorul a refuzat salariul stabilit de societate şi că majorarea oferită nu poate mulţumi contestatorul în raport cu activitatea depusă.

 

Prin sentinţa civilă nr. 1250/2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...) a fost admisă cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtului de către intervenientul Federaţia Sindicală S. reprezentată prin P.O. A fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul O.U. A fost respinsă cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de Sindicatul Independent Adevărul reprezentat prin E.J.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate, admiterea acţiunii formulate de recurent şi respingerea cererii de intervenţie formulată de către Federaţia Sindicală S..

În expunerea de motive arată că decizia nr. 18/22.05.2007 este lovită de nulitate absolută deoarece art. 1 modifică în mod unilateral contractul individual de muncă cu caracter retroactiv, iar art. 2 şi 3 cuprind dispoziţii referitoare la o situaţie ipotetică şi sunt în contradicţie cu clauzele din Codul Muncii referitoare la procedura de negociere şi la posibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă în ceea ce priveşte salariul.

Dispoziţiile art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 al S.N.S. S.A. B sunt lovite de nulitate absolută în coroborare cu dispoziţiile art. 8 şi 24 din Legea nr. 130/1996.

Câtă vreme nu s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă, impus de procedura de negociere, decizia contestată nu se justifică. Procedura de negociere nu a existat, suma propusă de pârâtă nefiind justificată raportat la atribuţiile contestatorului şi modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. A existat un tratament preferenţial în modul de acordare a creşterilor salariale.

Salariul de bază brut individual menţionat în art. 1 al deciziei atacate nu reprezintă un rezultat al negocierii directe dintre pârâtă şi reclamant. În raport cu alte persoane reclamantul a fost defavorizat, în acest fel încălcându-se art. 143 din contractul colectiv de muncă. Decizia nu poate stabili un salariu de bază brut în lipsa acordului reclamantului la negociere şi nici nu poate opera retroactiv.

Decizia contestată încalcă măsurile de protecţie ale salariaţilor, pârâta încălcând prevederile art. 5 din contractul colectiv de muncă privind respectarea principiului egalităţii de tratament, art. 38 Codul Muncii privind limitarea sau renunţarea la drepturile salariaţilor, art. 41 alin. (2) Codul Muncii privind modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Art. 168 din contractul colectiv de muncă nu este aplicabil reclamantului deoarece este membru al unui sindicat care nu este parte semnatară a acestuia, fiindu-i aplicabil contractul 5464/2004-2007 la nivelul ramurii Industriei Miniere şi H. care nu cuprinde dispoziţiile art. 168 în baza căruia pârâta a emis decizia contestată.

 

Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Curtea reţine următoarele:

Recursul este nefondat.

Reclamantul O.U. are calitatea de angajat al societăţii pârâte în funcţia de operator la prepararea minereurilor – Secţia sare S. În lunile aprilie-mai 2007 societatea pârâtă a procedat la negocierea salariilor angajaţilor.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, din probatoriul administrat în cauză, reclamantului i-a fost oferit un salariu de bază brut de 840 lei, ulterior de 860 lei, acesta declarându-se nemulţumit faţă de munca grea pe care o prestează. În consecinţă, la data de 22.05.2007 societatea pârâtă emite decizia nr. 18 conform căreia reclamantului i se stabileşte un salariu de bază brut de 860 lei începând cu data de 1.02.2007, conform prevederilor art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al Societăţii Naţionale a Sării S.A. B. Acest salariu era condiţionat de semnarea de către reclamant a actului adiţional la contractul individual de muncă, în caz contrar urmând să i se menţină salariul negociat anterior, care era de 726 lei.

Contrar susţinerilor reclamantului recurent, societatea pârâtă a respectat procedura negocierii salariale, informându-l pe acesta inclusiv în scris la data de 16.05.2007, dar acesta a refuzat salariul de 860 lei.

Dând eficienţă prevederilor art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, conform cărora O. salariale brute individuale se vor face în limita fondului total destinat plăţii salariilor, stabilit în funcţie de posibilităţile financiare reale, de comun acord cu sindicatele, anterior negocierilor salariale, societatea pârâtă, împreună cu şefii de sectoare şi reprezentanţii sindicatelor, au încheiat protocolul nr. 1001/9.03.2007, prin care s-a stabilit că negocierea salariilor de bază brute individuale se va efectua cu o majorare medie de 17% pe sucursală.

În aceste condiţii oferta salarială făcută de societatea pârâtă nu este una subiectivă, ci decurge din realităţile obiective, purtând girul reprezentanţilor sectoarelor de activitate şi reprezentanţilor sindicatelor din cadrul sucursalei, iar susţinerile reclamantului în sensul că alţi angajaţi ar primi un salariu mai mare decât el în condiţiile în care prestează o muncă mai uşoară, sunt nedovedite, situaţie în care nu se poate reţine existenţa unei discriminări între reclamant şi ceilalţi angajaţi.

Susţinerile reclamantului recurent în sensul că decizia nr. 18/22.05.2007 este lovită de nulitate absolută nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Art. 1 din decizie nu modifică în mod unilateral contractul individual de muncă cu caracter retroactiv salariale pentru anul 2007 s-au încheiat la finele lunii mai 2007, dar aveau în vedere, pentru producerea de efecte, data de 1.02.2007, dată până la care se stabiliseră prin negociere precedentele salarii.

În aceste condiţii nu ne aflăm în prezenţa unei modificări a unui element esenţial al contractului individual de muncă, salariul, cu efecte retroactive. Mai exact, nu operează o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, câtă vreme ne aflăm în prezenţa unei oferte salariale făcută de societatea pârâtă reclamantului în urma negocierilor realizate în conformitate cu prevederile art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pentru anul 2007.

Contrar susţinerilor reclamantului, art. 2 şi 3 ale deciziei nu cuprind dispoziţii referitoare la o situaţie ipotetică şi nu sunt în contradicţie cu clauzele din Codul Muncii referitoare la procedura de negociere.

Respectivele articole fac trimitere la etapele negocierii salariale prevăzute de art. 168 alin. (3), etape care au fost parcurse de societatea pârâtă aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.

Respectând strict prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, contrar susţinerilor reclamantului, societatea pârâtă nu a încălcat prevederile art. 38 Codul Muncii, neîntreprinzând nimic de natură a-l determina pe acesta să accepte un salariu nejustificat. Pârâta i-a făcut doar o ofertă reclamantului în corespondenţă cu posibilităţile sale financiare reale şi cu specificul activităţii pe care o desfăşoară.

Nereale sunt şi susţinerile conform cărora art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 ar fi lovite de nulitate absolută. Procedura de negociere a fost respectată şi prin aceea că au fost întocmite acte adiţionale la contractul individual de muncă semnate de angajaţii care au acceptat oferta salarială, dar nu şi de reclamant. Prin respectarea strictă a prevederilor art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, care nu sunt în contradicţie cu prevederile dreptului muncii, societatea pârâtă nu a procedat la o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului, ci la o menţinere a salariului anterior, câtă vreme nu a acceptat oferta negociată, negociere care în mod real a avut loc în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, situaţie în care nu ne aflăm în prezenţa încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) Codul Muncii.

Faţă de cele ce preced se constată că, respectând strict prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, în cauză pârâta nu a încălcat prevederile art. 5, 6, 91 şi 143 din acelaşi contract, în sensul că nu a făcut oferte salariale preferenţiale care să nu reprezinte echivalentul munci prestate de către salariaţi, nu s-a făcut dovada că nu a organizat raţional activitatea pentru fiecare loc de muncă, că ar fi încălcat măsurile de protecţie socială T. nu ar fi respectat principiul egalităţii de tratament.

De asemenea, nefondată este şi aprecierea reclamantului în sensul că nu i-ar fi aplicabil contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al S.N.S. S.A. B, ci contractul 5464/2004 la nivelul ramurii Industriei Miniere şi H. pentru perioada 2004-2007, întrucât este membru al Sindicatului Independent „Adevărul” aplicabil la Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din Sare şi nemetalifere, uniune care este membră a Federaţiei Naţionale Mine Energie, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007. Aşa cum a arătat martorul E.O., preşedintele Sindicatului Independent „Adevărul”, la momentul negocierilor salariale pentru anul 2007 reclamantul era membru al Federaţiei Sindicale „S.”, semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007, contract care, astfel, îi este aplicabil.

În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.U.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner