Grupa de munca. Drepturi castigate. Desfăşurarea activităţii în condiţii deosebire de muncă. Plata diferenţei de drepturi salariale.

Tematică: Actiune in constatare

În mod corect instanţa de fond a reţinut că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, în sensul textului de lege sus enunţat. Astfel, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că intimata se află în situaţia unui drept câştigat, pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul muncii şi, întrucât dispoziţiile legale referitoare la salarizare nu au fost pe deplin respectate, în mod corect pârâta a fost obligată să plătească reclamantei diferenţa de drepturi băneşti cuvenite ca urmare a aplicării întocmai a legii.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 509 din 12 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. (...) reclamanta M.N. l-a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate că activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează în condiţii deosebite de muncă, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 104/2003 în perioada 27.03.2003 până în prezent;

- în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 104/2003 să fie obligat pârâtul să majoreze drepturile salariale prin stabilirea salariului de bază în condiţiile legii începând cu data de 27.03.2003 şi până în prezent;

- să fie obligat pârâtul să-i plătească diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite în baza legii nr. 104/2003 şi drepturile efectiv încasate pentru perioada menţionată, actualizate, cu indicele de inflaţie;

- să fie obligat pârâtul să efectueze cuvenitele menţiunii în carnetul de muncă;

- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că este salariata pârâtului, ocupând postul asistenta medicală farmacist, în cadrul Laboratorului de medicină legală; loc de muncă care se încadrează în condiţii deosebite de muncă şi care justifică creşterile salariale pretinse.

Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A se solicită respingerea acţiunii, arătându-se că reclamanta nu poate beneficia de prev. art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/20034 deoarece nu se încadrează în personalul prev. la alin. (1), respectiv nu-şi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor.

Prin precizarea acţiunii depuse la data de 24.10.2007, reclamanta arată că renunţă la judecarea capetelor 1 şi 2 din acţiunea introductivă. (f. 27).

 

Prin sentinţa civilă nr. 210/05.03.2008 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...) s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.N. împotriva pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă A şi în consecinţă:

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.225 lei, cu titlu diferenţe salariale şi sporuri cuvenite pentru activitatea desfăşurată în perioada 8.10.2004-1.01.2006, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective. A fost obligat pârâtul să efectueze cuvenitele menţiunii în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei. S-a luat act de renunţare a reclamantei la capetele 1 şi 2 din acţiunea introductivă. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut cu referire la probele dosarului că reclamanta nu a beneficiat nici în temeiul vechii reglementări, nici în baza Legii nr. 104/2003 de majorarea salarială prevăzută de actele normative. Începând cu data de 1.01.2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/24.11.2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, conform căreia T. pentru personalul din anatomie patologică şi medicină legală au fost dublate, fiind dispusă totodată abrogarea expresă a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 115/2004. Ca atare, reţine prima instanţă, reclamanta se găseşte în situaţia valorificării unui drept câştigat şi pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul muncii, iar pe de altă parte, pârâtul, în calitate de angajator are obligaţia potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) Codul muncii să plătească salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege.

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantei ca netemeinică şi nelegală.

În dezvoltarea motivelor recurs se arată că instanţa de fond a reţinut greşit că reclamanta se încadrează în personalul prev. la alin. 1 art. 18 din Legea nr. 104/2003, întrucât locul său de muncă este în cadrul Serviciului de medicină-legală şi nu în cadrul Laboratorului de anatomiei patologică a spitalului.

În al doilea rând, recurenta susţine că instanţa a reţinut greşit dublarea salariilor, începând cu data de 1.01.2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, întrucât prin Anexa I din lege au fost modificate limitele minime şi maxime prin majorarea cu 100% a acestora, dar această modificare nu a presupus majorarea salariilor de bază individuale stabilite până la intrarea în vigoare a legii. În acest sens se invocă adresa de îndrumare nr. 55637/2005 emisă de Ministerul Sănătăţii.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. constată următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit Anexei nr. 2 din H.G. nr. 281/1993 „T. de baza ale personalului din anatomie patologica şi medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, vor fi mai mari cu 100% fata de T. de baza prevăzute la aceleaşi categorii de personal din prezenta anexa.”

Art. 18 din Legea nr. 104/2003 a preluat aceste prevederi legale, iar începând cu data de 1.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, conform căreia” Salariul de bază la limita minimă şi maximă cuprinde şi salariul de bază mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la Hotărârea guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică şi medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, precum şi T. de bază mai mari cu 100% prevăzute la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, cu modificările ulterioare” [alin. (2)].

Susţinerea recurentei în sensul că intimata reclamantă nu se încadrează în categoria de personal prevăzută la alin. 1 al textului de lege sus enunţat este nefondată, deoarece din copie carnet de muncă depusă la dosar (f. 4-22) reiese că aceasta ocupă postul de asistent medical farmacist – Medicină Legală în cadrul unităţii spitaliceşti recurente. Acest aspect reiese şi din statele de plată depuse la f. 40-57.

Ca atare în mod corect instanţa de fond a reţinut că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, în sensul textului de lege sus enunţat.

De altfel, chiar unitatea recurentă a înţeles să facă aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 104/2003, menţionând acest text de lege în carnetul de muncă al intimatei-poz. 90 (f. 83), aşa încât nu poate fi primită susţinerea sa actuală în sensul neaplicării acestui articol atâta vreme cât intimata a continuat să-şi desfăşoare activitatea în acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii.

Referitor la al doilea motiv de recurs este de reţinut că aliniatul 2 al textului de lege în discuţiei reglementează dreptul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă prevăzute la alin. (1) de a beneficia de salarii de bază cu 100% mai mari faţă de T. de bază prevăzute de lege pentru aceleaşi categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale, însă intimata reclamantă nu a beneficiat de această majorare, nici în temeiul vechi reglementării şi nici în baza Legii nr. 104/2003.

Aşadar, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că intimata se află în situaţia unui drept câştigat, pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul muncii şi întrucât dispoziţiile legale referitoare la salarizare nu au fost pe deplin respectate în mod corect pârâta a fost obligată să plătească reclamantei diferenţa de drepturi băneşti cuvenite urmare a aplicării întocmai a legii.

Faţă de cele ce preced, curtea constatând că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a legi aplicabilă speţei, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de pârât.

Văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ. va fi obligat recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, constatând în onorariu de avocaţial probat cu chitanţa depusă la f. 12.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner