Grupa de munca. Mijloc de proba. Încadrare în clasa I de muncă

Tematică: Actiune in constatare

1. Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I şi îi de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. 2. În speţă, din declaraţia martorului S.E., coleg de muncă cu reclamantul, reiese că acesta a lucrat efectiv şi şi-a desfăşurat întregul program de lucru în secţia V., pe postul de forjor. Această declaraţie se coroborează cu adeverinţa nr. 456/2007 emisă de angajator, depusă în prima fază procesuală, în sensul că reclamantul a lucrat în condiţii grele. Aşa fiind, aceste probe confirmă susţinerea reclamantului că a prestat în perioada menţionată în petitul acţiunii, respectiv 1.03.1971-27.06.1983, activitatea deforjor în cadrul acestui angajator, secţia V. Or, în Anexa 7 la CCM activitatea de forjor din cadrul secţiei V. este menţionată ca fiind încadrată în grupa I a de muncă. Restrângerea sistemului probatoriu doar la înscrisuri de către instanţa de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate, reprezintă o interpretare greşită a normelor legale, criticile recurentului sub acest aspect vizându-se astfel, a fi fondate.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 614 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. (...) reclamantul I.F. a chemat în judecată pârâta (...) V. (...) A I prin lichidator Casa de Insolvenţă Transilvania C N solicitând ca prin hotărâre:

-să se constate că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă, respectiv în Secţia V. pe perioada 1.03.1971-27.06.1983;

-să se dispună obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al reclamantului, pe perioada menţionată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a lucrat în cadrul societăţii pârâte în intervalul 1.03.1971-27.06.1983 ca forjor în Secţia V., deşi scriptic figura ca strungar. În drept au fost invocate prevederile art. 1073 C. civ., art. 6-8 din Ordinul 50/1990 al N. A fost depusă adeverinţa nr. 456/2007 eliberată de pârâtă şi copia carnetului de muncă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece reclamantului i s-a eliberat o adeverinţă din care rezultă că a lucrat în secţia V.

A fost audiat martorul S.E.

 

Prin sentinţa civilă nr. 159/2008 Tribunalul Alba a respins acţiunea formulată de către reclamant, reţinând că în carnetul de muncă al acestuia este menţionată funcţia de strungar, iar menţiunile din carnetul de muncă pot fi rectificate numai în anumite condiţii care nu se regăsesc în cauză, având totodată forţa probantă a oricărei menţiuni dintr-un înscris autentic.

Proba testimonială a fost înlăturată, considerându-se că nu poate răsturna realitatea celor cuprinse în actele oficiale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea, ignorând practic atât probele administrate, cât şi faptul că situaţia de la V. este absolut notorie. Cât timp s-au administrat probe testimoniale, instanţa era obligată să le ia în considerare.

Intimata a depus întâmpinare ce a ajuns la dosar numai după închiderea dezbaterilor-27.05.2008, motiv pentru care nu a fost luată în considerare la soluţionare cauzei.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. constată următoarele:

Recursul este fondat.

Din adeverinţa nr. 456/2007 eliberată de pârâtă şi depusă la dosarul instanţei de fond rezultă că reclamantul a lucrat în perioada menţionată în acţiune 100% în condiţii similare cu loc de muncă care se încadrează în gr. I de muncă. Instanţa de fond nu a menţionat de ce nu a luat în considerare această probă, cu atât mai mult cu cât se corobora cu declaraţia martorului audiat în cauză.

Curtea are în vedere că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I şi îi de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I şi îi de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puţin 70% din programul de lucru.

În aplicarea acestui text de lege, conducerea societăţii intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiţii deosebite de muncă încadrate în grupele I şi II menţionându-le expres în Anexa nr. 7 la contractul colectiv de muncă (f.11).

În speţă, din declaraţia martorului S.E., coleg de muncă cu reclamantul (f. 24), reiese că acesta a lucrat efectiv şi şi-a desfăşurat întregul program de lucru în secţia V., pe postul de forjor. Această declaraţie se coroborează cu adeverinţa nr. 456/2007 emisă de angajator, depusă în prima fază procesuală, în sensul că reclamantul a lucrat în condiţii grele.

Aşa fiind, aceste probe confirmă susţinerea reclamantului că a prestat în perioada menţionată în petitul acţiunii, respectiv 1.03.1971-27.06.1983, activitatea de forjor în cadrul acestui angajator, secţia V. Or, în Anexa 7 la CCM activitatea de forjor din cadrul secţiei V. este menţionată ca fiind încadrată în grupa I a de muncă.

Restrângerea sistemului probatoriu doar la înscrisuri de către instanţa de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate, reprezintă o interpretare greşită a normelor legale, criticile recurentului sub acest aspect vizându-se astfel, a fi fondate.

Faţă de cele ce preced, curtea, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 punct 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va admite ca fondat recursul promovat de reclamant, va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii ca întemeiate a acţiunii aşa cum a fost formulată, inclusiv petitul referitor la efectuarea menţiunilor în carentul de muncă al reclamantului conform dispoziţiilor din Decretul 92/1976.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner