Demisia.Termen de preaviz. Încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor.

Tematică: Actiune in constatare

1. Primind cererea de demisei a reclamantei, pârâta şi-a dat acordul la încetarea raporturilor de muncă, şi fiind întrunită manifestarea concordantă de voinţă a părţilor, contractul de muncă al reclamantei a încetat prin acord, singura situaţie ce poate explica încetarea raporturilor de muncă anterior expirării perioadei de preaviz. Este adevărat că demisia nu se aprobă, angajatorul doar luând act de existenţa ei. Însă dacă angajatorul – fără a renunţa la preaviz – se pronunţă favorabil încetării contractului individual de muncă înainte de împlinirea termenului respectiv şi salariatul nu se opune, temeiul încetării contractului în cauză este, în acest caz, voinţa comună a părţilor (de la data la care angajatorul şi-a exprimat voinţa sa). 2. Având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta au încetat a doua zi după depunerea cererii, că pârâta nu a renunţat la termenul de preaviz, iar reclamanta nu s-a mai prezentat la lucru din data depunerii cererii, este clar că temeiul încetării contractului individual de muncă al reclamantei l-a reprezentat acordul de voinţă al părţilor şi nu demisia sa, deoarece în caz contrar pârâta trebuia să procedeze la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei pentru lipsa nejustificată de la lucru din ziua următoare celei ce a urmat depunerii cererii de demisie.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1169 din 15 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. (...) reclamanta I.P. căsătorită M. a chemat în judecată pârâta SC H.D. SRL A I solicitând să se constate că în decizia nr. 2/29.03.2006 emisă de pârâtă din eroare s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei în baza art. 55 lit. b) Codul Muncii, în loc de art. 79 Codul Muncii, urmând a fi obligată pârâta să rectifice menţiunea efectuată în cartea de muncă a reclamantei în sensul celor arătate. În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte, la data de 28.03.2006 înregistrând o cerere prin care aducea la cunoştinţa pârâtei faptul că doreşte să demisioneze începând cu data de 29.03.2006.

Societatea pârâtă a luat act de cererea pârâtei, administratorul fiind de acord cu această demisie. Cu toate acestea, din eroare, la întocmirea deciziei de încetare a contractului de muncă s-a menţionat încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a fost de acord cu admiterea acţiunii. Se arată că pârâta ar fi remediat această greşeală din oficiu, însă nu a mai fost posibilă îndreptarea erorii deoarece decizie fusese înregistrată la ITM.

 

Prin sentinţa civilă nr. 1078/2007 Tribunalul Alba a respins acţiunea formulată de către reclamantă, reţinând că cerere reclamantei prin care a solicitat desfacerea contractului de muncă prin demisie este datată 29.03.2006, cerere considerată formulată pro-causa, deoarece data de înregistrare la unitatea pârâtă este anterioară formulării cererii. Această stare de fapt ar rezulta şi din registrul de corespondenţă intrări-ieşiri al pârâtei, unde cererea de desfacere a contractului de muncă este înregistrată la data de 28.03.2006.

 

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi prin care au solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii cum a fost formulată.

În recursul declarat de către reclamantă se arată că în mod greşit a reţinut prima instanţă că cererea reclamantei ar fi formulată pro causa câtă vreme din eroare a menţionat data de 29.03.2006, în realitate cererea fiind formulată la data de 28.03.2006. Câte vreme acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Alba după mai bine de un an, motivarea instanţei de fond este nejustificată.

În recursul declarat de către pârâtă aceasta susţine că nu putea înregistra la data de 28.03.2006 o cerere care nu exista, cu atât mai mult cu cât această dată apare inserată şi în decizia care a fost înregistrată la ITM A.

 

Curtea, analizând recursurile declarate prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. reţine următoarele:

Reclamanta, în calitate de angajată la societatea pârâtă, a formulat la data de 29.03.2006 o cerere prin care solicita încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 29.03.2006. Pe verso-ul acestei cereri există menţiunea că „prezenta cerere a fost înregistrată sub nr. D4/94/28.03.2006”. Cu aceeaşi dată cererea este înregistrată în registrul societăţii. De menţionat că pe această cerere nu există nicio altă menţiune aparţinând societăţii pârâte.

Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta că cererea a fost formulată şi înregistrată la societatea pârâtă la data de 28.03.2006, data înserată în cerere fiind din eroare trecută ca fiind 29.03.2006, instanţa constată că decizia de desfacere a contractului de muncă prin acordul părţilor este legală.

În acest sens sunt avute în vedere prevederile art. 79 alin. (1) Codul Muncii potrivit cărora prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului de muncă, după împlinirea termenului de preaviz.

În condiţiile în care cererea a fost depusă la data de 28.03.2006, raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta nu puteau înceta prin demisie decât după expirarea termenului de preaviz de 15 zile calendaristice, deci după data de 29.03.2006, dată la care este emisă decizia contestată.

În realitate însă, primind cererea de demisei a reclamantei, pârâta şi-a dat acordul la încetarea raporturilor de muncă, şi fiind întrunită manifestarea concordantă de voinţă a părţilor, contractul de muncă al reclamantei a încetat prin acord, singura situaţie ce poate explica încetarea raporturilor de muncă anterior expirării perioadei de preaviz.

Este adevărat că demisia nu se aprobă, angajatorul doar luând act de existenţa ei.

Însă dacă angajatorul – fără a renunţa la preaviz – se pronunţă favorabil încetării contractului individual de muncă înainte de împlinirea termenului respectiv şi salariatul nu se opune, temeiul încetării contractului în cauză este, în acest caz, voinţa comună a părţilor (de la data la care angajatorul şi-a exprimat voinţa sa).

În speţa de faţă, având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta au încetat a doua zi după depunerea cererii, că pârâta nu a renunţat la termenul de preaviz, iar reclamanta nu s-a mai prezentat la lucru din data depunerii cererii, este clar că temeiul încetării contractului individual de muncă al reclamantei l-a reprezentat acordul de voinţă al părţilor şi nu demisia sa, deoarece în caz contrar pârâta trebuia să procedeze la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei pentru lipsa nejustificată de la lucru din ziua următoare celei ce a urmat depunerii cererii de demisie.

În aceste condiţii se constată că soluţia primei instanţe este corectă, chiar dacă considerentele ce au stat la baza acesteia nu sunt cele avute în vedere de către instanţa de recurs, instanţă care poate analiza cauza sub toate aspectele.

Pentru considerentele arătate soluţia primei instanţe fiind temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de modificare sau casare dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., instanţa va dispune respingerea ca nefondat atât a recursului declarat de către reclamantă, cât şi a recursului declarat de către pârâtă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner