Majorarea salariilor brute. Derularea procedurii negocierii. Legalitatea deciziei de menţinere a salariului la acelaşi nivel, ca urmare a lipsei acordului salariatului cu privire la cuantumul său.

Tematică: Actiune in constatare

1. Potrivit Protocolului încheiat între sindicatele reprezentative şi semnatare ale C.C.M Unic pe anul 2007 al Societăţii Naţionale a Sării S.A.B cu patronatul acestei societăţii, înregistrat sub nr. 1001/09.03.2007 s-a convenit că „negocierea salariilor de bază brute se va face cu o majorare medie de 17% aplicată fondului de salarii brute, cu încadrarea în clasele prevăzute de H. Unică a salariilor de bază brute, anexa nr. 4.1 la C.C.M U. pe anul 2007., urmând ca majorarea salarială să opereze începând cu data de 1.02.2007. 2. În speţă, conformându-se acestei prevederii contractuale intimata a iniţia procedura negocierii. Faptul că în urma discuţiilor purtate părţile nu au ajuns la un acord în ce priveşte cuantumul salariului, motiv pentru care recurentul reclamant a refuzat să semneze actul adiţional şi a intrat în altă organizaţie sindicală, nu înseamnă că între părţii nu s-a derulat procedura negocierii. Susţinerile recurenţilor în sensul că articolul 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă nu este aplicabil salariatului în cauză sunt nefondate, deoarece potrivit art. 4 din C.C.M al S.N.S S.A B, prevederile prezentului contract sunt obligatorii pentru părţii şi se aplică în mod egal tuturor salariaţilor (…)”. 3. Nefondată se vizează şi critica recurenţilor privind obiectul sesizării instanţei, deoarece instanţa de fond în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc. civ. s-a pronunţat strict asupra obiectului cererii cu care a fost investită de către reclamant respectiv motivele de nulitate a Decizia nr. 25/22.05.2007 invocate de recurent şi nicidecum stabilirea drepturilor sale salariale.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 666 din 2 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Constată că prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. (...) reclamantul P.B. a chemat-o în judecată pe pârâta Societatea Naţională a Sării S.A B Sucursala T. Ocna M, solicitând să se constate nulitatea deciziei nr. 25/ 22.05.2007 emisă de pârâtă; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că este angajatul pârâtei şi că decizia atacată este lovită de nulitate, deoarece prin aceasta pârâta a stabilit, retroactiv un salariu de bază brut în lipsa acordului reclamantului şi care nu este rezultatul negocierii părţilor.

În drept sunt invocate preved. art. 41 alin. (2), art. 168 alin. (3) Codul Muncii.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, motivând că decizia emisă este legală, salariul fiind stabilit conform protocolului încheiat în urma negocierilor care au avut loc între angajator şi sindicatele reprezentative şi că societatea a respectat preved. art. 168 alin. (3) C.C.M, lipsa acordului reclamantului este exclusiv imputabilă acestuia.

În cauză, a formulat cerere de intervenţie în nume propriu Federaţia Sindicală S., solicitând admiterea acesteia şi pe fond respingerea pretenţiilor reclamantului, arătând că acestuia i s-au respectat în integralitate drepturile conferite de C.C.M, că nu ne aflăm în prezenţa unei modificări unilaterale a C.I.M, deoarece decizia atacată nu a stabilit propriu zis salariul reclamantului ci a reprezenta o ultimă ofertă care dacă ar fi fost acceptată s-ar fi concretizat într-un act adiţional.

În drept se invoca art. 158 alin. (1) Codul Muncii, art. 49-56 C. proc. civ.

Reclamantul a depus întâmpinare faţă de cererea de intervenţie formulată în cauză, solicitând respingerea acesteia, arătând că în din conţinutul cererii nu rezultă aspecte care din punct de vedere juridic să justifice admiterea ei; se invocă de asemenea netemeinicia cererii.

De asemenea, s-a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului de către Sindicatul Independent Adevărul prin care se solicită admiterea acţiunii, motivându-se că salariul se negociază conform art. 16, 17, 41, 157 şi 238 din C.C.M şi că pe bună dreptate contestatorul a refuzat salariul stabilit de pârâtă, majorarea propusă neputând să-l mulţumească pe reclamant raportat cu activitatea depusă.

 

Prin sentinţa civilă nr. 1252/03.12.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...) s-a respins acţiunea în conflict de muncă formulată de reclamantul P.B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională a Sării S.A B Sucursala T. Ocna M. S-a respins cerere de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenienta Federaţia Sindicală S.B. S-a respins cerere de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientul Sindicatul Independent Adevărul.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi normele legale incidente că pârâta a stabilit criteriile de acordare a salariilor în funcţie de performanţa economică a societăţii şi de performanţele profesionale ale fiecărui salariat, astfel că nu se poate reţine existenţa unei discriminări între reclamant şi ceilalţi angajaţi, principiul egalităţii neînsemnând uniformitate.

Se reţine de asemenea că, angajatorul are competenţa de a reconsidera poziţia faţă de drepturile salariale ale reclamantului, instanţa putând interveni doar atunci când sunt încălcate preved. C.I.M, C.C.M şi cele privind legislaţia N., ceea ce nu este cazul în speţă.

 

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal recurs, reclamantul P.B. precum şi intervenientul Sindicatul Independent Adevărul, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza în fond admiterea acţiunii reclamantului aşa cum a fost formulată, admiterea cererii de intervenţie formulată de intervenientul recurent şi pe cale de consecinţă respingerea cererii de intervenţie formulată de intervenienta Federaţia Sindicală S.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul P.B. critică sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, motivarea acesteia evidenţiind o greşită înţelegere a stării de fapt şi a cadrului procesual delimitat prin acţiunea introductivă.

Astfel, recurentul susţine că:

-nu a solicitat instanţei intervenţia în stabilirea cuantumului drepturilor salariale ci nulitatea unei decizii de dreptul N. prin care i s-au încălcat drepturile cu ocazia negocierii salariului; modul de redactare a acesteia detonă intenţia de determinare a sa de a accepta un salariu în cuantum nejustificat conform art. 38 C.N.

- din probatoriu administrat a rezultat că nu a existat procedura de negociere a salariului şi că a existat un tratament preferenţial în modul de acordarea creşterilor salariale., stabilindu-i-se un salariu de bază brut individual în lipsa acordului său, fără a ţine seama de norma de muncă şi cu încălcarea măsurile de protecţie ale salariaţilor.

- prin decizia atacată s-a dispus cu caracter retroactiv un salariu de bază brut individual în cuantum de 800 lei, invocându-se prevederile art. 168 alin. (3) C.C.M care nu îi sunt aplicabile în condiţiile în care recurentul este membru al Sindicatului Independent Adevărul afiliat la Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din sare şi nemetalifere, uniune care este membră a Federaţiei Naţionale Mine Energie, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă invocat de către pârâtă.

- aspectele legate de modalitatea desfăşurării procedurii de „negociere” au rezultat din probatoriu testimonial, fiindu-i impus un salariu care nu reflectă munca desfăşurată de acesta şi profesionalismul lui, la toate rundele de negociere intimata nu a modificat suma stabilită anterior primei runde ceea ce reflectă o modalitate voalată de impunere a unui cuantum salarial prejudiciabil pentru recurent.

În drept sunt invocate: Legea nr. 168/1999, art. 304 indice 1, 304 punct 6-9 C. proc. civ.

În ce priveşte recursul intervenientului Sindicatul Independent Adevărul se motivează următoarele: nu s-au respectat drepturile stipulate de dreptul N.; nu s-a solicitat stabilirea salariului reclamantului, ci anularea deciziei date de administraţie; nu se creează un precedent periculos cum afirmă Federaţia sindicală S., ci se intră în normalitate; reclamantul s-a înscris în acest sindicat deoarece nu i-au fost apărate drepturile de către celălalt sindicat în relaţia cu administraţia, ; faptul că cealaltă organizaţie nu îşi apără membri într-un conflict de muncă ci trece de partea administraţiei; Uniunea Sindicatelor din care face parte acest sindicat nu a semnat C.C.M pe anii 2007 şi 2008, unul dintre principalele motive fiind art. 168 C.N..

Sucursala T. Ocna M a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, menţinerea sentinţei tribunalului ca legală şi temeinică, motivând că prima instanţă în mod corect a sesizat faptul că nu are competenţa de a reconsidera poziţia faţă de drepturile salariale ale reclamantului, această atribuţiei revenind angajatorului; că nu sunt acte sau fapte de natura a încălca procedura la negociere; faptul că reclamantul nu a accepta oferta salarială nefiind imputabilă angajatorului care, într-o atare situaţie, a uzat de prevederile art. 168 alin. (3) C.C.M, aplicabil recurentului în calitate de salariat. – filele 12-14.

În această fază procesuală a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului recurent P. B., intervenienta Federaţia Naţională Mine Energie, motivând că recurentul, care este membrul său de sindicat nu a reuşit să-şi negocieze, în cursul anului 2007 un salariu de bază brut echitabil, în raport cu munca depusă, deoarece administraţia intimatei încalcă toate drepturile salariatului cu privire la informare, negociere şi la remunerarea echitabilă în raport cu munca depusă, a impus un salariu şi a modificat unilateral contractul individual de muncă fără acordul acestuia şi contrar dispoziţiilor legale în vigoare.

În drept sunt invocate art. 28 din Legea nr. 54/2003 şi art. 51 C. proc. civ. Cererea de intervenţie a fost încuviinţată în principiu de instanţă, potrivit art. 51, 52 C. proc. civ., aşa cum s-a reţinut în practicau deciziei.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ. şi în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:

Recursurile sunt nefondate:

Potrivit art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă Unic al Societăţii Naţionale a Sării pe anul 2007 semnat de reprezentanţii patronatului şi reprezentanţii salariaţilor- Federaţia Sindicală S., înregistrat la D.M.S.S.F B sub nr. 6941/19.12.2006, negocierea salariilor brute individuale, în baza prezentului contract se face în limita fondului total destinat plăţii salariilor, stabilit în funcţie de posibilităţile financiare reale ale fiecărei sucursale, respectiv secţie, sector, după caz, de comun acord cu sindicatele, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, astfel încât plata salariilor să poată fi asigurată din veniturile proprii programate. [alin. (1)]

T. individuale de bază brute negociate conform prevederilor prezentului contract nu vor putea fi inferioare celor avute de salariaţi la data negocierii, cu condiţia păstrării funcţiei avute sau ocupării uneia similare. [alin. (2)].

Salariaţii care nu vor să semneze actul adiţional la contractul individual de muncă, vor fi analizaţi la nivelul conducerii executive, care va stabili salariul de bază brut individual, cu ocazia consultării organizaţiei sindicale, decizia fiind definitivă. În cazul în care salariatul refuză şi această ultimă decizie, salariatului i se va menţine salariul negociat anterior.[alin. (3)]. – f. 125, 126.

Potrivit Protocolului încheiat între sindicatele reprezentative şi semnatare ale C.C.M Unic pe anul 2007 al Societăţii Naţionale a Sării S.A.B cu patronatul acestei societăţii, înregistrat sub nr. 1001/09.03.2007 s-a convenit că „negocierea salariilor de bază brute se va face cu o majorare medie de 17% aplicată fondului de salarii brute, cu încadrarea în clasele prevăzute de H. Unică a salariilor de bază brute, anexa nr. 4.1 la C.C.M U. pe anul 2007., urmând ca majorarea salarială să opereze începând cu data de 1.02.2007.

În speţă, conformându-se acestei prevederii contractuale intimata a iniţia procedura negocierii. Dealtfel acest aspect reiese din răspunsul reclamantului la interogatoriu, prin care recunoaşte că în momentul negocierii salariului şi a prezentării ofertei salariale a fost asistat de către liderul de sindicat al Sindicatului Sare F. – (fila 160 poz. 2) sindicat din care reclamantul făcea parte în acel moment. În acelaşi sens depoziţiile martorilor Ş. N. J. – f.143 şi P. O. – f.161

Faptul că în urma discuţiilor purtate părţile nu au ajuns la un acord în ce priveşte cuantumul salariului, motiv pentru care recurentul reclamant a refuzat să semneze actul adiţional şi a intrat în altă organizaţie sindicală, nu înseamnă că între părţii nu s-a derulat procedura negocierii.

În acest context în mod justificat intimata a făcut aplicarea prevederilor ar. 168 alin. (3) C.C.M, stabilind prin Decizia nr. 25/22.05.2007 – care face obiectul litigiului de faţă – un salariu în cuantum de 800 lei (cuantum), începând cu data de 1.02.2007 în favoarea reclamantului, iar în caz de refuz „i se va menţine salariul anterior de 671 lei.” – f. 18.

Susţinerile recurenţilor în sensul că articolul 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă nu este aplicabil salariatului în cauză sunt nefondate, deoarece potrivit art. 4 din C.C.M al S.N.S S.A B, prevederile prezentului contract sunt obligatorii pentru părţii şi se aplică în mod egal tuturor salariaţilor (…)” În acelaşi sens potrivit art. 9 din Legea privind contractul colectiv de muncă nr. 130/1996 „prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţiei sindicală din unitate”.

Nefondată se vizează şi critica recurenţilor privind obiectul sesizării instanţei, deoarece instanţa de fond în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc. civ. s-a pronunţat strict asupra obiectului cererii cu care a fost investită de către reclamant respectiv motivele de nulitate a Decizia nr. 25/22.05.2007 invocate de recurent şi nicidecum stabilirea drepturilor sale salariale. Faptul că în considerente se menţioneze că angajatorului îi revine competenţa în a reconsidera poziţia faţă de drepturile salariale ale reclamantului nu înseamnă că instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce i s-a cerut, ci dimpotrivă a cenzurat decizia atacată, în mod corect, prin prisma normelor legale şi sub toate aspectele invocate de părţi.

De asemenea, decizia atacată nu reprezintă o modificare unilaterală a contractul de muncă, ci intimata, prevalându-se de dreptul său izvorât din art. 168 alin. C.C.M a oferit un salariu majorat salariatului în cauză, în limita procentului negociat, în caz de neacceptare aşa cum se menţionează expres în conţinutul actului, salariul urmând să rămână acelaşi – deci niciunul din elementele contractului individual de muncă nu s-a modificat unilateral.

Faţă de cele ce preced, curtea constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, că motivele invocate de recurenţi nu se regăsesc în niciunul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în conţinutul art. 304 punct 1-10 C. proc. civ.;

Drept urmare, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1990 se vor respinge ca nefondate recursurile promovate de reclamant şi intervenit. Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 49-51 C. proc. civ. se va respinge ca nefondată cererea de intervenţie formulată de intervenienta Federaţia Naţională Mine – Energie B în interesul recurentului reclamant P.B.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimaţi, aşa încât nu vor fi acordate potrivit art. 274 C. proc. civ.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner