Încadrarea în condiţii deosebite de muncă. Acordarea drepturilor salariale şi a sporurilor cuvenite. Actualizaare cu indicele de inflaţie. Efecuarea menţiunilor carnetul de munca.

Tematică: Actiune in constatare

1. Intimatul se află în situaţia unui drept câştigat, pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul Muncii şi întrucât dispoziţiile legale referitoare la salarizare nu au fost pe deplin respectate, astfel în mod corect pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferenţa de drepturi băneşti cuvenite urmare a aplicării întocmai a legii.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 596 din 22 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. (...) reclamantul M.M.P. l-a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate că activitatea desfăşurată de reclamant se încadrează în condiţii deosebite de muncă, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 104/2003 în perioada 27.03.2003 până în prezent;

- în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 104/2003 să fie obligat pârâtul să majoreze drepturile salariale prin stabilirea salariului de bază în condiţiile legii începând cu data de 18.12.2001 şi până la 1.01.2006;

- să fie obligat pârâtul să-i plătească diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite în baza legii nr. 104/2003 şi drepturile efectiv încasate pentru perioada menţionată, actualizate, cu indicele de inflaţie;

- să fie obligat pârâtul să efectueze cuvenitele menţiunii în carnetul de muncă;

- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că este salariatul pârâtei, ocupând postul de asistent principal în cadrul Laboratorului de medicină legală, loc de muncă care se încadrează în condiţii deosebite de muncă şi care justifică creşterile salariale pretinse.

Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A se solicită respingerea acţiunii.

Acţiunea a fost precizată în ce priveşte perioada pentru care se solicită drepturile salariale, respectiv 18.10.2004 şi până la 01.01.2006.

Prin sentinţa civilă nr. 21/16.01.2008 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. (...) s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul M. M. P. împotriva pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă A şi în consecinţă:

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.856 lei, cu titlu diferenţe salariale şi sporuri cuvenite pentru activitatea desfăşurată în perioada 8.10.2004-1.01.2006, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective. A fost obligat pârâtul să efectueze cuvenitele menţiunii în carnetul de muncă al reclamantului, conform prezentei. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut cu referire la probele dosarului că reclamantul nu a beneficiat nici în temeiul vechii reglementări, nici în baza Legii nr. 104/2003 de majorarea salarială prevăzută de actele normative. Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/24.11.2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, conform căreia T. pentru personalul din anatomie patologică şi medicină legală au fost dublate, fiind dispusă totodată abrogarea expresă a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 115/2004. Ca atare, reţine prima instanţă, reclamantul se găseşte în situaţia valorificării unui drept câştigat şi pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul Muncii, iar pe de altă parte, pârâtul, în calitate de angajator are obligaţia potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) Codul Muncii să plătească salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege.

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă A, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantului ca netemeinică şi nelegală.

În dezvoltarea motivelor recurs se arată că instanţa de recurs a reţinut greşit că reclamantul se încadrează în personalul prevăzut la alin. (1) art. 18 din Legea nr. 104/2003, întrucât locul său de muncă este în cadrul Serviciului de medicină-legală şi nu în cadrul Laboratorului de anatomiei patologică a spitalului.

 În al doilea rând, recurenta susţine că instanţa a reţinut greşit dublarea salariilor, începând cu data de 1.01.2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, întrucât prin Anexa I din lege au fost modificate limitele minime şi maxime prin majorarea cu 1oo% a acestora, dar această modificare nu a presupus majorarea salariilor de bază individuale stabilite până la intrarea în vigoare a legii.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ.constată următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit Anexei nr. 2 din H.G. nr. 281/1993 „salariul. de baza ale personalului din anatomie patologica şi medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, vor fi mai mari cu 100% fata de T. de baza prevăzute la aceleaşi categorii de personal din prezenta anexa.”

Art. 18 din Legea nr. 104/2003 a preluat aceste prevederi legale, iar începând cu data de 1.01.2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, conform căreia” Salariul de bază la limita minimă şi maximă cuprinde şi salariul de bază mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la Hotărârea guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică şi medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, precum şi T. de bază mai mari cu 100% prevăzute la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, cu modificările ulterioare” [alin. (2)].

Susţinerea recurentei în sensul că intimatul reclamant nu se încadrează în categoria de personal prevăzută la alin. 1 al textului de lege sus enunţat este nefondată, deoarece din copie carnet de muncă depusă la dosar (f. 4-21) reiese că aceasta ocupă postul de asistent principal Medicină Legală în cadrul unităţii spitaliceşti recurente.

Ca atare în mod corect instanţa de fond a reţinut că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, în sensul textului de lege sus enunţat.

De altfel, chiar unitatea recurentă a înţeles să facă aplicabilitatea O.U.G. nr. 123/2003 şi nr. 115/2004, menţionând acest text de lege în carnetul de muncă al intimatului-poz.86 şi următoarele, aşa încât nu poate fi primită susţinerea sa actuală în sensul neaplicării acestui articol atâta vreme cât intimatul a continuat să-şi desfăşoare activitatea în acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii.

Referitor la al doilea motiv de recurs este de reţinut că alineatul 2 al textului de lege în discuţie reglementează dreptul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă prevăzute la alin. 1 de a beneficia de salarii de bază cu 100% mai mari faţă de salariul de bază prevăzute de lege pentru aceleaşi categorii de personal, la care se adaugă sporurile legale, însă intimatul reclamant nu a beneficiat de această majorare, nici în temeiul vechi reglementării şi nici în baza Legii nr. 104/2003.

Deci, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că intimatul se află în situaţia unui drept câştigat, pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul Muncii şi întrucât dispoziţiile legale referitoare la salarizare nu au fost pe deplin respectate în mod corect pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferenţa de drepturi băneşti cuvenite urmare a aplicării întocmai a legii.

Faţă de cele ce preced, Curtea constatând că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a legi aplicabilă speţei, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de pârât.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner