Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admitere în parte. Plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate, respectiv 799 lei, primă de Crăciun, pe anul 2004, şi 850 lei, primă de Paşte, pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflaţie. Prescripţia dreptului material la acţiune. Respingere

Tematică: Drepturi banesti

În mod corect prima instanţă a reţinut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate. În ceea ce priveşte însă cuantumul acestora instanţa a făcut o greşită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 şi 2005. În ceea ce priveşte excepţia prescrierii extinctive a dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. E. SA, în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. e) care stabilesc un termen de prescripţie de 6 luni pentru acţiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin. (1) lit. c) care stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în ceea ce priveşte plata unor drepturi salariale.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 5 din 9 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la nr. (...) pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta E.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „E.” SA B solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei drepturi salariale restante cuvenite şi neacordate în perioada anilor 2004-2005, de 402,92 lei cu titlu de daune beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că până la data de 14.11.2005 a fost salariata S.C. „E.” SA în funcţia de primitor-distribuitor în cadrul punctului de lucru Baza de Aprovizionare G., iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective prin decizia nr. 399/2005.
S-a mai susţinut în motivarea acţiunii de către reclamantă că pentru munca prestată a primit salariul conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi urma să beneficieze de o suplimentare de Paşti şi de C potrivit dispoziţiilor art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, sume ce nu i-au fost acordate astfel încât pârâta datorează despăgubiri pentru neacordarea în termenul cuvenit a suplimentărilor salariale şi să-i achite beneficiu nerealizat.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, adresa nr. 9225/2003, adresa nr. 313/2005, calculul indicelui de inflaţie, copia carnetului de muncă, decizia nr. 399/2005 privind încetarea contractului de muncă, sentinţa civilă nr. 806/2007 pronunţată de Tribunalul C-S .
Pârâta S.C. „E.” SA a depus un set de înscrisuri (anexa 5, anexa 6, actul adiţional al Contractului Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 8080/23.05.2000, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2004, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, anexa nr. 3, anexă la actul adiţional la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 8080/23.05.2000) şi întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, în motivarea întâmpinării arătând că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, şi au fost încasate în această formă de salariaţii pârâtei, inclusiv de reclamantă.
La termenul din 15.10.2007 pârâta a depus notă de şedinţă în cuprinsul căreia a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune, faţă de dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) Codul Muncii potrivit cărora, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia .
În cauză au fost administrate probatorii cu acte.
Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 15 octombrie 2007 Tribunalul Prahova a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemiată; a admis acţiunea formulată de reclamanta E.N. şi a obligat pârâta S.C. „E.” SA să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite şi neachitate, respectiv 980 lei prima de C pe anul 2004 şi 1400 lei prima de Paşti pe anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate conform indicelui de inflaţie de la data scadenţei fiecărei prime până la plata efectivă a acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta S.C. „E.” SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii sau, în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susţinut recurenta-pârâtă că dreptul la acţiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 şi de Paşte pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin. (1) lit. e) Codul muncii conform cărora termenul de prescripţie pentru aceste sume este de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune; în consecinţă în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată prin întâmpinare.
A mai susţinut recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 şi 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanţă ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reţinut în mod greşit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condiţiile în care potrivit art. 168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 şi 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia E. şi Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe S.N.P. „E.” SA.
De asemenea, recurenta-pârâtă a învederat că înţelege a nu mai susţine motivul de recurs privind necesitatea casării cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării în cauză a unei expertize în specialitatea salarizare.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia adresei nr. 2919/12.11.2007 emisă de SC „E.” SA, două rapoarte de expertiză extrajudiciară şi copia unor precizări ale acţiunilor formulate de alţi angajaţi ai acesteia având ca obiect aceleaşi sume pretinse de reclamantă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susţinând în esenţă respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele conform disp.art.3041 C. proc. civ., constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la S.C. „E.” SA îndeplinind funcţia de primitor-distribuitor la punctul de lucru Baza de Aprovizionare G., raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr. 399/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 şi 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paşti şi C angajaţii SNP E. SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate .
Conform dispoziţiilor art. 257 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Or, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plăţii acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturaşilor emişi reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paşte şi C, probă pe care acesta nu a efectuat-o .
În consecinţă în mod corect prima instanţă a reţinut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate. În ceea ce priveşte însă cuantumul acestora instanţa a făcut o greşită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 şi 2005.
Astfel, potrivit dispoziţiilor sus menţionate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 şi cu prilejul E. în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul S.N.P. „E.” SA, din adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de SNP „E.” SA reieşind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe E. în luna noimebrie 2004 a fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON. În consecinţă, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de primă de C pe anul 2004 şi primă de Paşte pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflaţie de la data scadenţei fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susţinerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat şi în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 şi 2005 s-a făcut menţiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art. 168 (1) au fost incluse în salariile angajaţilor recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părţile contractante nu ar fi intenţionat acordarea lor în anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite salariaţilor nu le-ar mai fi prevăzut în art. 168 (1).
În ceea ce priveşte excepţia prescrierii extinctive a dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. E. SA, în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. e) care stabilesc un termen de prescripţie de 6 luni pentru acţiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin. (1) lit. c) care stabileşte un termen de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în ceea ce priveşte plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 şi 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia E. şi Crăciunului, reprezentând un salariu de bază mediu, sunt suplimentări de drepturi salariale, dar şi prevederile art. 43 Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenţei primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acţiunii-3.09.2007.
Din considerentele expuse în baza art. 312 C. proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta S.C. „E.” SA şi va modfica în parte sentinţa nr. 1298/15.10.2007 pronunţată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acţiunea şi va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite şi neachitate, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004 şi 850 lei primă de Paşte pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflaţie de la data scadenţei fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner