Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Lipsa incidenţei motivelor de modificare a hotărârii prevazute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Acordarea concediilor de odihnă în conformitate cu prevederile art. 124 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007. Cerere privind acordarea tichetelor de masă. Respingere

Tematică: Drepturi banesti

Raportat la faptul că art. 241(1) lit. b) Codul Muncii reglementează efectele contractelor colective de muncă pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă,că potrivit art. 1(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 înregistrat la Ministerul muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 1678/14/12.12.2005 părţile contractante se obligă să respecte prevederile acestuia ,că printre angajatorii care şi-au asumat această obligaţie se află şi direcţiile de sănătate publică, [conform art. 1 alin. (5) din acelaşi contract colectiv de muncă] reiese fără putinţă de tăgadă că disp. art. 124(3) referitoare la durata efectivă a concediului de odihnă anual în funcţie de vechimea în muncă se aplică şi salariaţilor pârâtei,motiv pentru care în mod corect prima instanţă a admis acest capăt de cerere. De asemenea, având în vedere că potrivit art. 1(2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori,că nici prin legile bugetului de stat pe anii 2006 şi 2007 nu s-au prevăzut cheltuieli pentru tichetele de masă ,iar prin art. III din O.U.G. nr. 88/20.11.2006 s-a prevăzut că instituţiile publice centrale şi locale ,indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii ,înfiinţate pe lângă instituţiile publice,cu excepţia celor finanţate integral din venituri proprii,nu acordă tichete de masă în anul 2007 ,şi soluţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă începând cu luna ianuarie şi până în prezent e legală.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 31 din 18 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. (...), reclamantul Sindicatul Sănătatea a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică D şi a solicitat obligarea acesteia să acorde tichetele de masă pentru salariaţii săi, începând cu luna ianuarie 2006 şi până în prezent, precum şi concediul de odihnă anual aşa cum este stabilit prin art. 124 din Contractul colectiv de muncă, diferenţiată în raport de vechimea în muncă, de la 20 zile lucrătoare pentru o vechime cuprinsă între 0-1 an, la 30 zile lucrătoare pentru o vechime de peste 20 de ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a semnat contractul colectiv de muncă pe unitate valabil pe anii 2005-2007, că şi-a asumat obligaţia de a respecta prevederile şi condiţiile minimale prevăzute în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, publicat în Monitorul Oficial al României, partea a V-a nr. 2/31.01.2006, dar nu a respectat prevederile acestui contract şi a refuzat în mod nejustificat să acorde salariaţilor tichetele de masă şi concediul de odihnă conform prevederilor minimale negociate de patronat şi sindicat, deşi reclamantul a efectuat numeroase demersuri pentru respectarea prevederilor contractului colectiv de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 284 şi urm. Codul muncii.
În dovedirea cererii s-au depus, în copie, adresa nr. 5/20.05.2007 emisă de reclamant către pârâtă, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, publicat în Monitorul Oficial.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, susţinând că tichetele de masă nu au fost acordate deoarece reglementările cuprinse în O.U.G. nr. 88/2006, aprobată prin Legea nr. 120/2007 şi Legile bugetului de stat pe anii 2006 şi 2007 nr. 379/2005 şi 488/2006 nu au prevăzut cheltuieli pentru tichetele de masă, că dispoziţiile referitoare la prevederile contractului colectiv de muncă pentru acordarea concediilor de odihnă nu se aplică şi salariaţilor din autorităţile de sănătate publică deoarece acestea reprezintă în teritoriu Ministerul Sănătăţii Publice, în acest sens fiind şi adresa nr. 51807/11.10.2006 comunicată de acest minister.
Pârâta a menţionat că prin procesul verbal întocmit de comisia paritară au fost respinse cererile formulate de sindicat.
Au fost anexate întâmpinării următoarele înscrisuri: adresa nr. 7654/3.10.2006 emisă de pârâtă către Ministerul Sănătăţii Publice, adresa nr. 51807/11.10.2006 emisă de acesta către pârâtă, procesul verbal întocmit de comisia paritară şi adresa nr. 6/5.07.2007 prin care reclamantul a solicitat comisiei respectarea drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Reclamantul a precizat prin tabelul din 7.11.2007 care sunt membrii săi care se încadrează în categoria personalului contractual, precum şi tabelul funcţionarilor publici membri de sindicat.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr. 1083 din 9 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea şi a obligat pârâta la acordarea concediilor de odihnă în conformitate cu prevederile art. 124 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, precum şi la 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal pârâta Autoritatea de Sănătate Publică D ,apreciind-o ca netemeinică şi nelegală întrucât prima instanţă, admiţând acţiunea, a facut o interpretare eronată a actelor normative incidente în cauză, ignorând totodată adresele nr. 7654/03.10.2006 şi nr. 51807/11.10.2006 emise de Ministerul Sănătăţii ce precizează punctul de vedere al acestui minister în sensul că art. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară e aplicabil doar unităţilor sanitare, indiferent de forma de organizare, de modul de finanţare şi de caracterul activităţii, nu însă şi autorităţilor de sănătate publică judeţene.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia adresei nr. 8280/19.10.2006 emisă de Ministerul Sănătăţii Publice-Direcţia Juridică.
Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041C. proc. civ., constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Raportat la faptul că art. 241(1) lit. b) Codul Muncii reglementează efectele contractelor colective de muncă pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, că potrivit art. 1(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 înregistrat la Ministerul muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 1678/14/12.12.2005 părţile contractante se obligă să respecte prevederile acestuia, că printre angajatorii care şi-au asumat această obligaţie se află şi direcţiile de sănătate publică, [conform art. 1 alin. (5) din acelaşi contract colectiv de muncă] reiese fără putinţă de tăgadă că disp. art. 124(3) referitoare la durata efectivă a concediului de odihnă anual în funcţie de vechimea în muncă se aplică şi salariaţilor pârâtei, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a admis acest capăt de cerere.
De asemenea, având în vedere că potrivit art. 1(2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori, că nici prin legile bugetului de stat pe anii 2006 şi 2007 nu s-au prevăzut cheltuieli pentru tichetele de masă, iar prin art. III din O.U.G. nr. 88/20.11.2006 s-a prevăzut că instituţiile publice centrale şi locale, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia celor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007, şi soluţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă începând cu luna ianuarie şi până în prezent e legală.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică D ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner