Evaluare profesionala. Calificative. Salarizare. Recurs. Casare cu trimitere pentru completarea probatiunii.

Tematică: Anularea hotararii consiliului de administratie

Simplul argument al netemeiniciei evaluării la care a fost supusă reclamanta nu este suficient pentru acordarea calificativului maxim, fără o justificare corespunzătoare şi obiectivă, detaliată pe criterii de apreciere. Instanţa era datoare a administra probe vizând activitatea reclamantei în anul 2006, cu atât mai mult cu cât la dosar se află probe contradictorii. Este de observat că, dacă prima instanţă a reţinut nelegalitatea şi netemeinicia procedurii de evaluare care a determinat punctajul de 4, 15 în raport de care s-a stabilit şi salarizarea, în temeiul probelor administrate, în ceea ce priveşte obligarea instituţiei la reevaluare dar impunând în acelaşi timp stabilirea punctajului maxim, nu are nicio motivare şi apare a fi contradictorie. Instanţa era datoare a verifica condiţiile în care şefa secţiei a dat prima „notă” de evaluare, dacă declaraţia de retractare a acesteia este valabilă şi întemeiată şi să se solicite o nouă evaluare din partea acesteia, vizând activitatea reclamantei pe anul 2006, în conformitate cu H.G. nr. 125/1999.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1468/R din 24 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 457/3 martie 2008, Tribunalul Sălaj a admis contestaţia formulată de petenta E.D. împotriva pârâtului N. Judeţean de J.E şi Artă Z şi în consecinţă, s-a anulat Hotărârea nr. 16 din 19 februarie 2007 a Consiliului de Administraţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Z, ca fiind nefondată.
Angajatorul a fost obligat să procedeze la reevaluarea performanţelor profesionale individuale ale petentei, având în vedere gradul de îndeplinire a standardelor de performanţă şi prestaţia foarte bună a acesteia pe perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2006. Angajatorul a fost obligat să recalculeze punctajul aferent anului 2006 în baza recalculării prin corectarea şi majorarea notelor, acordarea salariului maxim cu dobânda legală aferentă, de la data producerii pagubei şi până la efectuarea plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Reclamanta este angajată a Muzeului de Istorie şi Artă Z, în funcţia de muzeograf-etnografie.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 154/1998, stabilirea salariului de bază individual se face potrivit normelor de evaluare a performanţei individuale pentru fiecare angajat.
După cum rezultă din fişa de evaluare pentru anul 2006, reclamanta a obţinut un punctaj total de 4, 15 puncte: 5 puncte la criteriul „gradul de îndeplinire a standardelor de performanţă”; 4 puncte pentru „asumarea responsabilităţii”; 3 puncte la criteriul „adoptarea la complexitatea muncii” şi 2 puncte la „iniţiativă şi creativitate”. Punctajul obţinut a fost contestat de către reclamantă iar prin Hotărârea nr. 16 din 19 februarie 2007, Consiliul de Administraţie a respins contestaţia.
Din cuprinsul actului numit „Justificarea modalităţii de evaluare pentru Fişa de evaluare pe anul 2006”, rezultă că şeful secţiei în care îşi desfăşoară activitatea contestatoarea face dese referiri la starea conflictuală dintre aceasta şi conducerea instituţiei, la atitudinea sfidătoare şi impertinentă, de lipsa nejustificată de la locul de muncă (pauze de fumat) dar şi la lipsuri în activitatea profesională propriu zisă.
Aceste aspecte însă, au fost înlăturate prin probele administrate în cauză.
Reţine instanţa, în baza probatoriului testimonial administrat că, reclamanta prezintă un grad înalt de implicare, preocupare pentru ca actul de cultură să fie adus la cunoştinţa publicului larg prin organizarea de expoziţii, vizite la muzeu, publicaţii etc. S-au confirmat, de asemenea, animozităţile dintre reclamantă şi conducere, datorită calităţii ei de lider sindical.
Tribunalul a mai reţinut şi caracterul neavenit al desemnării contabilului şef al muzeului ca evaluator al activităţii personalului de specialitate, pertinenţa concluziilor acestei persoane fiind îndoielnică.
S-a mai reţinut, în temeiul scriptului emanat de şeful secţiei Istorie-Artă-Etnografie, că acesta a fost sugestionat de conducerea muzeului în elaborarea evaluării în defavoarea reclamantei.
Coroborând toate probele dosarului, instanţa a constatat că activitatea profesională a reclamantei pentru anul 2006 nu este reflectată în mod real, fiind afectată de subiectivism şi nu s-au realizat obiectivele fixate prin art. 2 din H.G. nr. 125/1999, ce se referă în esenţă la un salariu conform cu calitatea muncii şi la motivare profesională.
În consecinţă, s-a admis contestaţia, în sensul celor cuprinse în dispozitiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Muzeul de Istorie şi Artă Z, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei. În motivele aflate la f. 2-6 s-a arătat în esenţă că, evaluarea profesională a reclamantei a fost făcută conform H.G. nr. 125/1999, iar prima instanţă, în mod cu totul arbitral a reţinut considerente străine cauzei cum ar fi starea conflictuală dintre reclamantă şi conducere. A fost înlăturată cu totul nejustificat nota de evaluare a şefului de secţie deşi aceasta a fost obiectivă şi s-a făcut cu respectarea prevederilor H.G. nr. 125/1999.
S-a arătat de asemenea că martorii audiaţi în cauză nu cunosc activitatea contestatoarei, desfăşurând activitate în cadrul altor secţii ale muzeului şi perioade îndelungate lipsesc din instituţie (fiind pe şantiere arheologice).
Cu privire la componenţa comisiei de evaluare, s-a arătat că aceasta a fost fixată conform prevederilor H.G. nr. 125/1999, care impun participarea la evaluare a reprezentantului compartimentului de gestiune a resurselor umane şi pentru instituţiile publice care nu dispun de asemenea compartimente, evaluarea va fi asigurată de persoanele desemnate de conducătorul instituţiei.
S-a mai arătat că, instanţa a reţinut ca relevante aspecte subiective, cum sunt cele referitoare la calitatea de lider sindical al reclamantei sau nota întocmită de şefa secţiei în cursul dezbaterilor care este nesinceră.
În fine, recurentul a arătat că, greşit instanţa l-a obligat să o evalueze pe reclamantă la notele maxime, situaţie în care evaluarea a devenit doar formală, neputându-se analiza criteriile de evaluare impuse de actele normative pe care de fapt instanţa nici nu le-a analizat.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin fişa de evaluare aflată la f. 5 s-a stabilit rezultatul procesului de evaluare pe anul 2006 privind pe reclamanta E.D. ca fiind de 4, 15 puncte, prin aplicarea notelor şi procentelor reprezentând ponderea acelor note (f. 5). Această evaluare a fost contestată de angajată, Consiliul de administraţie a Muzeului de Istorie şi Artă Z, păstrând ca fiind corectă evaluarea făcută.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie angajata E.D. invocând ca argument preponderent încălcarea principiului egalităţii de tratament [art. 5 alin. (1) din Codul muncii] şi dreptul la egalitate de şanse şi tratament (art. 39 Codul muncii) argumente ce au fost respinse de prima instanţă.
S-a apreciat însă, aşa cum s-a expus în prima parte a acestei decizii că, evaluarea făcută nu este corectă fiind influenţată de subiectivism (din partea conducerii cu care reclamanta se află în stare conflictuală) şi fiind tendenţioasă având în vedere şi calitatea de lider sindical al angajatei.
S-a avut în vedere probaţiunea testimonială administrată.
Este de observat însă că, dacă prima instanţă a reţinut nelegalitatea şi netemeinicia procedurii de evaluare care a determinat punctajul de 4, 15 în raport de care s-a stabilit şi salarizarea, în temeiul probelor administrate, în ceea ce priveşte obligarea instituţiei la reevaluare dar impunând în acelaşi timp stabilirea punctajului maxim, nu are nicio motivare şi apare a fi contradictorie.
Astfel, în conformitate cu Metodologia de stabilire a normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru instituţiile publice de cultură (aprobată prin H.G. nr. 125/1999 – f. 6 şi urm) criteriile de evaluare a postului se înscriu în fişa postului, act în care se descriu şi principalele atribuţii şi răspunderi care revin angajatului. Se stabileşte de asemenea ponderea criteriilor în obţinerea evaluării definitive (art. 4).
Aşa cum rezultă din fişa de evaluare, comisia constituită a stabilit notele pentru fiecare din criteriile de evaluare stabilite, punctajul final fiind calculat prin aplicarea ponderii fiecărui criteriu.
Apreciind ca fiind netemeinică această evaluare, prima instanţă era datoare a analiza fiecare dintre criteriile notate şi în raport de gradul de realizare a sarcinilor specifice să reaprecieze calificativul cuvenit şi numai după aceea reevaluare, în măsura în care se impunea se putea dispune obligarea angajatorului la punctajul maxim şi la plata salariului corespunzător acelui punctaj.
Din considerentele hotărârii primei instanţe lipseşte cu desăvârşire o asemenea reapreciere a gradului de îndeplinire a sarcinilor specifice fişei postului deţinut de reclamantă, sentinţa fiind în consecinţă netemeinică, privită prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Simplul argument al netemeiniciei evaluării la care a fost supusă reclamanta nu este suficient pentru acordarea calificativului maxim, fără o justificare corespunzătoare şi obiectivă, detaliată pe criterii de apreciere. Instanţa era datoare a administra probe vizând activitatea reclamantei în anul 2006, cu atât mai mult cu cât la dosar se află probe contradictorii.
Astfel, pe de o parte la f. 32 şi urm. se află Raportul de activitate pe anul 2006 al reclamantei dar se află la dosar şi actul redactat de şefa secţiei-D.E. (f. 43 şi urm) care a constituit temei al evaluării reclamantei pe anul 2006, persoană care prin scriptul aflat la f. 15 [dosar (...)] îşi declară şi îşi asumă lipsa de obiectivitate în evaluarea angajatei.
Instanţa era datoare a verifica condiţiile în care şefa secţiei a dat prima „notă” de evaluare, dacă declaraţia de retractare a acesteia este valabilă şi întemeiată şi să se solicite o nouă evaluare din partea acesteia, vizând activitatea reclamantei pe anul 2006, în conformitate cu H.G. nr. 125/1999.
Numai după analizarea criteriilor de evaluare în raport de gradul de realizare în concret a atribuţiilor prevăzute în fişa postului se va putea stabili calificativul (punctajul) cuvenit reclamantei, aferent anului 2006 şi în consecinţă şi dreptul la salariul mai mare decât cel încasat în acel an.
Faţă de considerentele de mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Curtea va admite recursul formulat de intimat şi va casa sentinţa pronunţată de tribunal, cu trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe în vederea completării probaţiunii.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner