Recurs. Spor de vechime. Recunoaşterea.

Tematică: Actiune in constatare

1. În cauză sunt aplicabile disp. art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora se poate constata existenţa unui drept, respectiv faptul că a beneficiat de sporul de vechime. De altfel, existenţa acestui drept a fost confirmată parţial şi de către recurenta pârâtă, iar pentru perioada în care nu au fost găsite statele de plată, cu martorii audiaţi în cauză care au lucrat în aceeaşi unitate şi perioadă cu reclamantul, beneficiind de aceleaşi drepturi, situaţii confirmate cu actele depuse. 2. Prin motivele de recurs, recurenta a invocat numai neaplicarea disp. Decretului nr. 92/1976, în cauză, necriticând hotărârea instanţei de fond sub aspectul aplicării în cauză a disp.art. 111 C. proc. civ. Or, sub aspectul aplicării disp.art. 111 C. proc. civ., aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, disp. art. 295 din Codul Muncii menţionează că dispoziţiile acestuia se întregesc cu dispoziţiile legislaţiei civile în măsura în care nu sunt compatibile cu specificul raporturilor de muncă. 3. Reclamantul nu-şi poate dovedi existenţa unui drept rezultat din raporturile de muncă, deşi parţial confirmat, decât pe această cale, el având un interes în cauză, recalcularea dreptului de pensie pe baza acestui spor de vechime. De altfel, art. 14 din Decretul nr. 92/1976 a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/11.07.2002.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 98/R din 18 ianuarie (februarie) 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată sub nr. 1212/113 din 4.04.2007 la Tribunalul Brăila reclamantul H.N. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. D. S.A. B-lichidator pentru S.C. S. S.A. B, Institutul de Cercetări pentru G.T.T. şi Casa Judeţeană de Pensii B solicitând să se constate că în perioadele 1.11.1978-1.05.1985 şi 1.02.1990-1.02.2000 a încasat spor de noapte de 15%, iar în perioadele 1.02.1995-1.01.1999 şi 1.10.1999-1.02.2000 a încasat spor de vechime de 25%, calculate la salariul de bază şi care nu au fost trecute în carnetul de muncă şi nu au fost avute în vedere la calcularea pensiei pentru limită de vârstă conform deciziei nr. (...)/2006.

În motivarea acţiunii civile reclamantul a susţinut că în perioadele 1.11.1978-1.05.1985 şi 1.02.1990-1.02.2000 a încasat spor de noapte de 15% şi în perioada 1.02.1995-1.01.1999 şi 1.10.1999-1.02.2000 a încasat spor de vechime de 25% la salariul de bază fiind încadrat în funcţia de maistru la S.C. S. S.A.B.

Faptul că a lucrat în perioadele respective la S.C. S. S.A. B rezultă din carnetul de muncă, însă sporurile încasate nu i-au fost luate în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. A mai arătat reclamantul că documentele de personal, statele de plată au fost predate de lichidatorul S.C. D. S.R.L. B al S.C. S. S.A. B către pârâta Casa Judeţeană de Pensii B, dar aceasta cu adresa nr. 20274/15.06.2006 îi comunică că nu-i poate elibera date cu privire la aceste sporuri întrucât nu deţine documente justificative. În atare condiţii, a arătat reclamantul, nu-şi poate recalcula pensia conform O.U.G. nr. 4/2005.

Reclamantul a invocat în cauză disp. Decretului nr. 92/1976 şi O.U.G.nr.4/2005.

Prin întâmpinarea depusă pârâta Casa Judeţeană de Pensii B a solicitat respingerea acţiunii civile a reclamantului. A arătat pârâta că a preluat pe bază de proces verbal la 1.06.2006 de la S.C. D. S.R.L. B statele de plată din perioada 1.01.1993-noiembrie 2001.

A mai arătat că la solicitarea reclamantului, cu adeverinţa nr. 20274/15.06.2006 a confirmat acestuia încasarea sporului de vechime pentru perioadele 1.01.1996-1.02.1996; 1.01.1997-1.02.1997 şi 1.01.1999-1.10.1999, pentru celelalte perioade din intervalele menţionate nu s-a putut elibera întrucât, fie lipsesc statele de plată, fie în ele nu se menţionează sporul de vechime.

A mai susţinut pârâta că în baza Decretului nr. 92/1976 – art. 14 – se poate reconstitui doar activitatea depusă în baza unui contract de muncă, funcţia, meseria, nu şi salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada lucrată.

Reclamantul, conform încheierii de şedinţă din 17.10.2007 a menţionat că înţelege să se judece numai cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B.

 

Prin sentinţa civilă nr. 657 din 22.10.2007 s-a admis acţiunea civilă în parte, în contradictoriu numai cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B. S-a constatat că reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare pe perioada 1.02.1995-1.01.1999 şi 1.10.1999-1.02.2000.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii B considerând-o nelegală.

În motivarea recursului declarat pârâta a susţinut potrivit art. 14 din Decretul nr. 92/1976 nu se poate reconstitui decât activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea.

A mai arătat că potrivit aceluiaşi act normativ nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale. În atare condiţii, a susţinut recurenta pârâtă, hotărârea instanţei de fond este nelegală.

A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat. În drept şi-a întemeiat recursul pe disp.art. 304 pct.9 C. proc. civ.

Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.

 

Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurentă, cât şi disp.art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente.

Reclamantul a precizat că obiectul acţiunii civile formulate îl constituie constatarea unui drept, respectiv a faptului că în perioada menţionată a beneficiat de spor de vechime. Or, reclamantul nu-şi putea întemeia acţiunea civilă pe dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pentru că din acesta rezultă vechimea în muncă.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora se poate constata existenţa unui drept, respectiv faptul că a beneficiat de sporul de vechime. De altfel, existenţa acestui drept a fost confirmată parţial şi de către recurenta pârâtă, iar pentru perioada în care nu au fost găsite statele de plată, cu martorii audiaţi în cauză care au lucrat în aceeaşi unitate şi perioadă cu reclamantul, beneficiind de aceleaşi drepturi, situaţii confirmate cu actele depuse.

Recurenta pârâtă, prin motivele de recurs a invocat numai neaplicarea disp. Decretului nr. 92/1976, în cauză, necriticând hotărârea instanţei de fond sub aspectul aplicării în cauză a disp.art. 111 C. proc. civ. Or, sub aspectul aplicării disp.art. 111 C. proc. civ., aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, disp. art. 295 din Codul Muncii menţionează că dispoziţiile acestuia se întregesc cu dispoziţiile legislaţiei civile în măsura în care nu sunt compatibile cu specificul raporturilor de muncă.

Reclamantul nu-şi poate dovedi existenţa unui drept rezultat din raporturile de muncă, deşi parţial confirmat, decât pe această cale, el având un interes în cauză, recalcularea dreptului de pensie pe baza acestui spor de vechime. De altfel, art. 14 din Decretul nr. 92/1976 a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/11.07.2002.

Având în vedere cele menţionate mai sus curtea constată că criticile formulate nu se încadrează în disp. art. 304 C. proc. civ. şi nefiind motive pentru aplicarea în cauză a disp.art. 304 1 C. proc. civ. în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 657/2007.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner