Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Drepturi banesti

Aşa cum a reţinut instanţa de fond cercetarea prealabilă administrativă nu trebuie să fie pur formală, limitându-se doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ci trebuie să respecte şi dispoziţiile imperative ale Codului muncii privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, prin urmare criticile din recurs care în principal vizează faptul că este lipsit de temei, un asemenea demers, sunt nefondate.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 62/M din 23 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1201/2007 a Tribunalului Braşov a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta G.N., în contradictoriu cu pârâta (...) T. SERV (...), şi în consecinţă:
A anulat decizia nr. 66/27.09.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei. A dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii. A obligat pârâtă să achite reclamantei drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.X.2007 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul societăţii pârâte în funcţia de casier încasator, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.07.2001, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar .
Prin Decizia nr. 66/27.09.2007, pârâta prin reprezentantul său legal a dispus, în baza art. 61 lit.a din Codul Muncii desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reţinându-se că aceasta a refuzat să procedeze la încasarea facturilor de salubritate emise pentru comuna I..
Analiza legalităţii deciziei de sancţionare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă prevalează examinării temeiniciei acesteia.
Verificând elementele obligatorii pe care ar trebui să le cuprindă orice decizie de sancţionare, conform dispoziţiilor art. 268 alin. (2) Codul Muncii, instanţa a constatat că decizia contestată în cauza dedusă judecăţii nu precizează care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, ,sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind, în mod obligatoriu”, menţiunile prevăzute la punctele a-f din acest text.
Norma juridică este imperativă şi omisiunea oricăruia dintre elementele obligatorii enumerate în alin. (2) atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.
În efectuarea cercetării prealabile angajatorul nu se poate limita doar la luarea unei note explicative, acesta fiind obligat de dispoziţiile art. 268 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii să verifice şi apărările salariatului şi să menţioneze în decizie şi motivele pentru care a înlăturat aceste apărări sau să se menţioneze faptul că nu şi-a făcut nicio apărare.
Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat ca fiind întemeiat primul petit, admiţându-l şi a dispus anularea deciziei de concediere contestate.
Referitor la petitul privind drepturile salariale cuvenite din momentul emiterii decizie şi până la reintegrarea efectivă, instanţa a apreciat ca fiind întemeiat, în raport de dispoziţiile art. 78 din Codul Muncii ce vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere şi la art. 154 alin. (2) şi art. 163 alin. (1) Codul Muncii ce prevăd obligaţia angajatorului de plată a salariului.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta (...) T. (...) criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie:
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că desfacerea contractului de muncă al reclamantei a fost luată datorită refuzului acesteia de a proceda la încasarea facturilor pentru prestaţia de salubritate în comuna I., deşi avea această sarcină în fişa postului.
Motivarea sentinţei atacate, referitoare la faptul că decizia de concediere ar fi trebuit să cuprindă şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, apare ca lipsită de temei deoarece angajata nu a formulat niciun fel de apărări, recunoscând că nu doreşte să meargă la încasarea facturilor, lucru care era principala sa sarcină în contractul de muncă.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins în baza dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Cerinţele impuse de dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii sunt imperative şi lipsa lor este sancţionată cu nulitatea decizie de sancţionare.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond cercetarea prealabilă administrativă nu trebuie să fie pur formală, limitându-se doar la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, ci trebuie să respecte şi dispoziţiile imperative ale Codului muncii privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. Prin urmare criticile din recurs care în principal vizează faptul că este lipsit de temei, un asemenea demers, sunt nefondate şi în consecinţă vor fi respinse.
Pentru toate aceste considerente instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins în baza dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner