Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

În procesul-verbal încheiat în data de 14.09.2007 cu ocazia cercetării disciplinare contestatoarea a menţionat că „înainte erau 5 persoane pe teren, în prezent rămânând 3 persoane pe teren”. Cu privire la toate apărările salariatei, angajatorul avea obligaţia de a menţiona expres în cadrul deciziei de sancţionare motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută [art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii], astfel încât soluţia recurată este la adăpost de orice critică sub aspectul legalităţii soluţiei atacate, iar susţinerea recurentei că angajata nu a formulat niciun fel de apărări este contrară adevărului.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 70/M din 23 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1202/M/2007 a Tribunalului Braşov a fost admisă acţiunea reclamantei D.E. în contradictoriu cu pârâta (...) T. Serv SA. S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 67/27.09.2007. S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere. A obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat din momentul emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost angajat în cadrul societăţii pârâte în funcţia de casier încasator, pe durată nedeterminată, începând cu data de 15.03.2003, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar .
Prin Decizia nr. 67/27.09.2007, pârâta prin reprezentantul său legal a dispus, în baza art.61 lit. a) din Codul Muncii desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reţinându-se că aceasta a refuzat să procedeze la încasarea facturilor de salubritate emise pentru comuna I.
Analiza legalităţii deciziei de sancţionare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă prevalează examinării temeiniciei acesteia.
Verificând elementele obligatorii pe care ar trebui să le cuprindă orice decizie de sancţionare, conform dispoziţiilor art. 268 alin. (2) Codul Muncii, instanţa constată că decizia contestată în cauza dedusă judecăţii nu precizează care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. Potrivit dispoziţiilor art.268 alin. (2) din Codul Muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind, în mod obligatoriu”, menţiunile prevăzute la punctele a-f din acest text.
Norma juridică este imperativă şi omisiunea oricăruia dintre elementele obligatorii enumerate în alin. (2) atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.
În efectuarea cercetării prealabile angajatorul nu se poate limita doar la luarea unei note explicative, acesta fiind obligat de dispoziţiile art.268 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii să verifice şi apărările salariatului şi să menţioneze în decizie şi motivele pentru care a înlăturat aceste apărări sau să se menţioneze faptul că nu şi-a făcut nicio apărare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta (...) T. Serv SA Făgăraş, iar prin motivele de recurs, soluţia atacată este criticată ca fiind lipsită de temei legal deoarece reclamanta nu a formulat niciun fel de apărări, recunoscând că nu doreşte să meargă la încasarea facturilor emise şi susţinând, pe tot parcursul cercetării disciplinare, refuzul de a încasa aceste facturi, de altfel sarcina principală de serviciu.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 67/27.09.2007 s-a dispus de către recurentă desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei, angajată a societăţii în funcţia de casier încasator imputându-i-se refuzul acesteia de a proceda la încasarea facturilor pentru prestaţia de salubritate în comuna I., fapt ce constituie o încălcare a art. 15 pct. 7 din Regulamentul de Ordine Internă al societăţii.
În cuprinsul deciziei de sancţionare nu se face nicio referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat deşi, în timpul cercetării disciplinare prealabile, contestatoarea a formulat apărări potrivit cărora nu a refuzat încasarea facturilor din rea voinţă, ci pentru că are foarte mult de lucru „pentru două persoane”.
Astfel, în procesul verbal încheiat în data de 14.09.2007 cu ocazia cercetării disciplinare contestatoarea a menţionat că „înainte erau 5 persoane pe teren, în prezent rămânând 3 persoane pe teren”. Cu privire la toate apărările salariatei, angajatorul avea obligaţia de a menţiona expres în cadrul deciziei de sancţionare motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută [art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii], astfel încât soluţia recurată este la adăpost de orice critică sub aspectul legalităţii soluţiei atacate, iar susţinerea recurentei că angajata nu a formulat niciun fel de apărări este contrară adevărului.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul recurentei a fost respins.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner