Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Numai primul motiv de recurs este întemeiat deoarece astfel cum a recunoscut şi intimata prin întâmpinarea depusă la fond aceasta nu i-a achitat reclamantei salariul aferent lunii iunie 2007. Din considerentele sentinţei atacate deşi rezultă că aceste drepturi salariale se cuvin reclamantei , cu toate acestea în dispozitiv s-a omis obligarea pârâtei la plata lor.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 241/M din 11 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1259/22.11.1007 a Tribunalului Braşov a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea E.N., în contradictoriu cu intimata SC J. & CO SRL B, iar aceasta din urmă a fost obligată să-i plătească suma de 368 lei contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, respingându-se ca tardiv petitul privind anularea deciziei de concediere precum şi restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată. nr. 75/31.05.2007, fila 22 dosar, poartă semnătura contestatoarei din data de 31.05.2007 care a menţionat „am primit un exemplar cu rezerva de contestaţie”. Contestaţia împotriva deciziei mai sus menţionate a fost înregistrată la Tribunalul Braşov în data de 17.08.2007, deci după trecerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283, alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, potrivit căruia cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea petit având obiect plata salariului pe luna iunie 2007 în sumă de 1000 de lei, instanţa constată că pretenţia contestatoarei este întemeiată în parte, pentru suma netă de 801 lei, sumă recunoscută de intimată prin întâmpinare. De asemenea instanţa constată întemeiat în parte petitul având ca obiect plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat de 9 zile aferent perioadei lucrate, în sumă de 638 lei, recunoscută de intimată.
Instanţa nu poate primi susţinerile contestatoarei, potrivit cărora salariul pe care trebuia să-l încaseze lunar era de 1000 lei, deoarece în contractul individual de muncă, filele 29-31 dosar, la litera J este menţionat că salariul de bază lunar brut este de 1100 lei şi nu salariul lunar net, aşa cum se susţine, prin urmare pretenţia nu este dovedită. Din aceleaşi considerente, instanţa va respinge, ca neîntemeiate, pretenţiile contestatoarei având obiect suma de 1400 lei, reprezentând diferenţele de bani neîncasate în perioada noiembrie 2006-mai 2007, (câte 200 lei lunar).
În ceea ce priveşte suma de 1099, 8 lei, majorată la 1184, 4 lei (fila 39 dosar) reprezentând prejudiciu material constând în venituri zilnice pe zi lucrătoare nerealizate din vina pârâtei în luna iulie 2007 şi suma de 423 lei reprezentând prejudiciu material constând în venituri zilnice pe care contestatoarea nu le poate realiza din vina intimatei pe luna august 2007, instanţa constată că aceste pretenţii nu sunt dovedite, astfel că nu se poate reţine culpa societăţii intimate, în conformitate cu dispoziţiile art.998 şi următoarele din Codul civil, astfel că vor fi respinse.
Va fi respins şi petitul privind înscrierea în CF nr.32775 şi CF nr.9633 ale localităţii B a procesului de faţă, întrucât acesta din urmă nu are legătură cu aceste imobile. Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (4) litera c) din Legea nr.7/1996, republicată, notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie şi a măsurilor de indisponibilizare, se face dacă există legătură cu imobilele din cartea funciară.
Împotriva hotărârii pronunţate la fond a formulat recurs contestatoarea E.N., iar prin motivele de recurs se arată următoarele
1. Deşi din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de fond a reţinut că reclamantei i se cuvine salariul pe luna iunie 2007, în dispozitiv aceste drepturi nu au fost trecute.
2. Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune statele de plată pentru toată perioada lucrată şi raporturile zilnice ale casei fiscale a punctului de lucru din care rezultă numărul de ore lucrate zilnic , acte prin care reclamanta tinde să facă dovada pretenţiilor de 200 lei lunar reţinute abuziv de intimată pe perioada angajării.
3. Instanţa de fond nu a ţinut cont de măsurile de protecţie socială de care beneficiază reclamanta şi a respins în mod greşit pretenţiile constând în contravaloarea veniturilor pe care aceasta ar fi putut să le obţină de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data următoarei angajări.
4. Prima instanţă nu a ţinut cont de cererea prin care se arată că pârâta avea obligaţia de a deduce lunar suma de 100 lei reprezentând impozitul mai mic pentru salariaţii care au în creştere 2 copii minori.
5. Referitor la admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei împotriva deciziei de concediere prin motivele de recurs se apreciază că termenul de 30 de zile de la data primirii deciziei a fost întrerupt prin două notificări adresate pârâtei prin care aceasta a fost pusă în întârziere că nu-şi respectă obligaţiile ce decurg din contractul individual de muncă.
Recursul este fondat în parte, după cum urmează.
Primul motiv de recurs este întemeiat deoarece astfel cum a recunoscut şi intimata prin întâmpinarea depusă la fond aceasta nu i-a achitat reclamantei salariul aferent lunii iunie 2007. Din considerentele sentinţei atacate deşi rezultă că aceste drepturi salariale se cuvin reclamantei , cu toate acestea în dispozitiv s-a omis obligarea pârâtei la plata lor.
Cel de al doilea motiv de recurs este nefundat. Astfel, intimata a depus la dosar toate înscrisurile admise în probaţiune de instanţa de fond, inclusiv foile colective de prezenţă (f. 51-58) din care rezultă cu exactitate numărul de ore efectiv lucrate de reclamantă . Aceasta a lucrat ore suplimentare în lunile ianuarie 2007
(24 ore) , martie 2007 (16 ore), şi mai 2007 (16 ore). Din statele de plată aferente lunilor ianuarie şi martie 2007 (fila 7 dosar fond ) rezultă că reclamanta a încasat drepturile salariale şi pentru orele suplimentare menţionate. Pentru restul perioadei, veniturile reale ale reclamantei rezultă din adeverinţa privind datele necesare determinări stagiului de cotizare şi punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei reclamantei
Cel de-al treilea motiv de recurs curtea reţine că prin probele administrate în cauză nu rezultă existenţa vreunui prejudiciu material suferit de reclamantă din culpa intimatei. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din răspunsul la prima întrebarea interogatoriului luat reclamantei (fila 61 dosar fond) aceasta nu s-a prezentat la sediul societăţii pentru a-şi ridica drepturile salariale restante şi nota de lichidare.
În ceea ce priveşte cel de al patrulea motiv de recurs, curtea reţine că acesta nu poate fi reţinut deoarece reclamanta nu a făcut dovada depunerii certificatelor de naştere ale minorilor la angajator mai devreme de luna aprilie 2007, ori aceste drepturi se cuvin de la data solicitării , neputând fi cerute în mod retroactiv.
Ultimul motiv de recurs este nefundat deoarece contestatoarea avea posibilitatea de a formula o cerere de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei împotriva deciziei de concediere numai în faţa primei instanţe , o astfel de cerere neputând fi formulată pentru prima oară în recurs (art. 294 alin. (1) raportat la art. 316 C. proc. civ.).
Faţă de aceste considerente, recursul reclamantei va fi admis în parte conform dispozitivului prezentei.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner