Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Existenţa unor dosare civile neînaintate în căile de atac, deşi recursurile purtau date din 2002, 2003, 2004, neîndeplinirea demersurilor obligatorii de verificare a procedurii de comunicare, neataşarea declaraţiilor de recurs, nu se pot subscrie unei întârzieri justificate de volumul mare de muncă, întrucât nu există nicio sesizare adresată conducerii tribunalului cu privire la imposibilitatea gestionării unor astfel de situaţii, nu există o îmbunătăţire a calităţii muncii după sancţionarea anterioară, ceea ce conduce la concluzia că aptitudinile profesionale ale contestatorului nu corespund condiţiilor prevăzute de lege pentru postul ocupat.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 707/M din 11 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 632/M/2008 a Tribunalului Braşov a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul T.A împotriva deciziei nr. 1290/9.10.2007 a Curţii de Apel Braşov şi înlocuită sancţiunea disciplinară a excluderii din profesie aplicată contestatorului, cu sancţiunea reducerii cu 15 % a salariului, pe o durată de 3 luni.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin decizia nr. 1290 din 9.10.2007, emis[ de intimata s-a aplicat contestatorului, în calitate de grefier arhivar la tribunalul B, sanctiunea disciplinara a excluderii din profesie, prevazuta de art. 85 lit. f) din Legea nr. 567/2004 şi art. 149 alin. (3) lit. f) din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005.
În considerentele deciziei s-a retinut că în urma cercetărilor prelabile s-a constatat că există 12 dosare civile neînaintate în căile de atac. Verificându-se aceste dosare s-a constatat cã unele din ele au toate dovezile de comunicare a hotãrârii judecãtoreşti către toate pãrţile în cauzã, iar din alte dosare lipse dovada de comunicare cu câte o parte, fãrã că grefierul arhivar sã facã demersurile obligatorii la Compania naţionalã Poşta românã în vederea comunicãrii dovezilor sau a relaţiilor din care sã rezulte data îndeplinirii procedurii de comunicare, deşi exista rezoluţia preşedintelui secţiei civile din acea perioadã în acest sens.
Altã situaţie priveşte dosarul nr. 1441/2002 lipseau dovezile de comunicare cu ambele pãrţi şi existau relaţii de la poştã cu privire la data îndeplinirii procedurii de comunicare, dar dosarul nu a fost înainta în calea de atac.
Totodatã, dosarul nr. 571/2004 a fost înaintat Curţii de Apel Braşov în vederea soluţionãrii cãii de atac, dar a fost restituit tribunalului cu solicitarea remiterii dovezilor de comunicare a hotãrârii judecãtoreşti atacate. Adresa de restituire dateazã din 27.10.2004, dată de la care dosarul a rãmas la arhiva Tribunalului Braşov şi nu a mai fost înaintat curţii pentru soluţionarea recursului.
De asemenea, grefierul arhivar nu a ataşat la dosare 10 declaraţii de recurs. înregistrate în perioada 10.11.(...)-24.02.2007 şi care s-au gãsit într-o mapã în arhivã în nelucrare. O parte din dosare au fost înaintate Curţii de Apel Braşov cu unul sau unele dintre recursurile declarate de pãrţi în proces, acestea fiind soluţionate, în timp ce recursurile neataşate la dosare şi neînaintate au rãmas nesoluţionate.
Obligaţia de îndeplinire a acestor sarcini de serviciu a subzistat permanent în sarcina grefierului arhivar. Efectuarea din oficiu de verificãri de cãtre judecãtorul desemnat conform legii a dus la constatarea acestor nereguli care nu au fost înlãturate de grefierul arhivar pânã la data de efectuãrii acestor verificãri
S-a mai mentionat că aparararile invocate de grefierul arhivar relativ la volumul mare de munca, la faptul că din durata programului de lucru jumatate este destinat programului cu publicul şi la faptul că nu a existat spatiu suficient de depozitare a dosarelor, au fost inlaturate
Având în vedere intervalul foarte mare de timp care a trecut de la sãvârşirea abaterilor disciplinare şi pânã la constatarea lor din oficiu de cãtre judecãtorul desemnat în acest sens şi faptul că motivele invocate de grefier în apãrarea să nu sunt susţinute în mod obiectiv de vreo situaţie care sã îl împiedice în exercitarea atribuţiilor sale şi care sã, justifice aceste întârzieri precum şi H. omisiune de indeplinire a atribuţiilor de serviciu ce îi revin conform legii.
In final se retine că intrucat este a treia sanctiune disciplinara aplicata în cursul anului 2007 contestatorului, pentru acelasi gen de fapte, fata de gravitatea sporita a faptelor, de repetarea lor, de multiplele prejudicii cauzate justitiabililor în dreptul lor de a avea acces la o instanta de recurs şi de necesitatea că sanctiunea să fie proprotionala faptelor comise se impune aplicarea, sanctiunii prevzute de art. 85 lit. f) din Legea nr. 567/2004 modificata.
În contestaţia ce face obiectul prezentei cauze contestatorul nu a criticat decizia menţionata în ceea ce priveşte abaterile reţinute în sarcina să ci doar a inţeles să conteste sancţiunea aplicata, invocând că aceasta este prea B. fata de împrejurările savarsirii abaterilor disciplinare.
În acest sens instanţa retine din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza, că în cursul anului 2007 activitatea în arhiva civila a Tribunului B era deosebit de încărcata, necesitând cu regularitate lucru peste programul normal.
În acest context contestatorul a lucrat o perioada singur fara niciun alt ajutor iar începând cu luna martie 2007 a fost angajat un grefier debutant insa şi în aceste condiţii din partea contestatorului a fost necesar un efor sporit în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Instanţa mai retine că elocvent pentru determinarea volumului de munca la care a fost nevoit contestatorul să faca fata faptul că şi în prezent, când sarcinile acestuia sunt îndeplinite de trei persoane, acestea sunt nevoite să presteze zilnic inca doua ore de lucru peste program.
Potrivit art. 85 din Legea nr. 567/2004 şi art. 149 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) reducerea cu 5-15% a salariului şi/sau a indemnizaţiei de conducere, pe o durată de 1-3 luni;
c) retrogradarea în gradul profesional sau treapta profesională în cadrul aceleiaşi funcţii, pe o durată de 1-3 luni;
d) revocarea din funcţia de conducere ocupată;
e) mutarea disciplinară la o altă instanţă sau parchet din circumscripţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel sau, după caz, a aceluiaşi parchet de pe lângă Curtea de apel, pe o durată de 1-3 luni;
f) excluderea din profesie.
Instanţa are în vedere, de asemenea, faptul că anterior, la data de 26.06.2007 contestatorului i s-a aplicat sancţiunea avertismentului iar la data de 4.09.2007 sancţiunea reducerii cu 15% a salariului pe o durată 3 luni, sancţiunea ce face obiectul deciziei contestate în prezenta cauza fiind cea de a treia sancţiune aplicata contestatorului în cursul anului 2007.
Cu toate acestea, instanţa apreciază că fata de împrejurările savarsirii abaterii disciplinare reţinute anterior, sancţiunea excluderii din profesie aplicata contestatorului nu se justifica.
De asemenea, instanta are în vedere faptul că Legea prevede, în raport de gravitatea abaterii savarsite sase sancţiuni disciplinare a căror severitate creste treptat iar cea mai B. este cea a excluderii din profesie insa contestatorului i s-au aplicat primele doua sancţiuni pentru că apoi să se treacă direct la ultima sancţiune, cea de asprime maxima.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Curtea de Apel Braşov, criticând-o în temeiul art. 304/1 şi 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât aplicarea sancţiunii excluderii din profesie este pe deplin justificată ţinându-se seama de faptul că, în speţa dată au fost aplicate trei sancţiuni, graduale, iar contestatorul nu numai că nu şi-a îmbunătăţit calitatea activităţii desfăşurate, dar aceasta chiar s-a deteriorat şi, de asemenea acesta nu a sesizat conducerea Tribunalului cu privire la situaţiile invocate în apărarea sa (efectuarea orelor suplimentare, spaţiu de lucru mic, volum de muncă mare) dovedind astfel că reclamantul nu se poate adapta cerinţelor postului.
Nerespectarea sistematică a obligaţiilor de serviciu, aplicarea repetată şi graduală de sancţiuni precum şi producerea de vătămări în dreptul justiţiabililor de a fi soluţionate recursurile de către instanţa de control judiciar conduc în mod clar la aplicarea sancţiunii excluderii din profesie.
Aplicarea altei sancţiuni, aşa cum apreciază instanţa de fond ar fi condus la perpetuarea stării descrise şi la vătămarea în continuare a drepturilor justiţiabililor cu urmarea firească a înrăutăţirii situaţiei iniţiale.
Curtea de Apel Braşov, ţinând seama de gravitatea abaterilor săvârşite a „crescut treptat sancţiunile aplicate” şi, numai, în ultimă instanţă, a trecut la aplicarea celei mai severe sancţiuni, aceea a excluderii din profesie, considerând, în mod temeinic că aptitudinile profesionale ale contestatorului nu corespuns cerinţelor postului de arhivar.
Recursul este fondat.
Aplicarea sancţiunii disciplinare a excluderii din profesie, aşa cum este reglementată de art. 85 lit. f) din Legea nr. 567/2004 şi de art. 149 alin. (3) lit. f) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti este întemeiată.
Astfel, atitudinea recidivistă în încălcarea obligaţiilor de serviciu sancţionate pentru a treia oară în cursul aceluiaşi an, gravitatea faptelor ce au cauzat prejudicii reale şi evidente justiţiabililor prin împiedicarea judecări cu celeritate şi într-un termen rezonabil a cauzelor, încălcarea printr-o atitudine neglijentă a dreptului de acces la justiţie, respectiv la un recurs au fost corect constatate că abateri grave ce au impus măsura disciplinară atacată.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 567/2004 constituie abateri disciplinare întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor şi neglijenţa gravă ori neglijenţa repetată în rezolvarea acestora.
Existenţa unor dosare civile neînaintate în căile de atac, deşi recursurile purtau date din 2002, 2003, 2004, neîndeplinirea demersurilor obligatorii de verificare a procedurii de comunicare, neataşarea declaraţiilor de recurs, nu se pot subscrie unei întârzieri justificate de volumul mare de muncă, întrucât nu există nicio sesizare adresată conducerii tribunalului cu privire la imposibilitatea gestionării unor astfel de situaţii, nu există o îmbunătăţire a calităţii muncii după sancţionarea anterioară, ceea ce conduce la concluzia că aptitudinile profesionale ale contestatorului nu corespund condiţiilor prevăzute de lege pentru postul ocupat.
Această culpă profesională s-a dovedit a fi deosebit de gravă, aptă să determine prin ea însăşi aplicarea sancţiunii maxime. Faţă de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ, recursul va fi admis şi spre acest final respinsă contestaţia formulată.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner