Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

1. Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 101 alin. (5) C. proc. civ pe care o invocă recurentul N.J. la calculul curgerii termenului de recurs, nu poate fi acceptată de instanţă deoarece este în afara legii. 2. În speţă contestaţia a fost expediată prin poştă la instanţă în data de 26.02.2008, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ, care prevede că „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor de judecată se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui”.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 737/M din 25 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 359/2008, Tribunalul Covasna a admis în parte contestaţia formulată şi precizată de contestatorul N.J., în contradictoriu cu intimata S.C. E. S. S.R.L., şi în consecinţă:
A constatat nulitatea absolută a Dispoziţiei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1/25.01.2008 emisă de intimata. A obligat intimata la plata de despăgubiri către contestator în cuantum de 528 lei lunar, indexate, majorate şi reactualizate şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă, 25.01.2008 până la data introducerii contestaţiei, respective 28.02.2008. A obligat intimata la plata sumelor cuvenite în cuantum actualizat în raport de indicii de inflaţie de la data pronunţării sentinţei până la data plăţii efective.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 700 lei reprezentând onorariu pentru avocat şi respinge restul cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei. A respins restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin contestaţia formulată şi precizată ulterior contestatorul N.J. prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata S.C. E.S. SRL din I Buzăului a solicitat instanţei că prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze Dispoziţiei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1/25.01.2008 că nelegală, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data emiterii dispoziţiei, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit Dispoziţiei nr. 1 din 25 ianuarie 2008 emisă de societatea intimată (...) E.S. SRL I BUZĂULUI s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului încadrat pe funcţia de paznic.
Temeiul de drept al sancţiunii disciplinare este art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
Potrivit art. 63-1 din Codul Muncii în cazul în care concedierea intervine pe motiv că salariatul a săvârşit o abatere disciplinară sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263-268 din Codul Muncii.
Analizând dispoziţia atacată din prisma îndeplinirii acestor dispoziţii imperative ale Codului Muncii, se constată că din cuprinsul acesteia nu rezultă care obligaţii anume nu au fost respectate din „Fişa postului” şi „Regulamentul de ordine interioară”de către contestator, în ce constă abaterea disciplinară de o asemenea gravitate pentru care contestatorul a fost sancţionat cu desfacerea contractului ce muncă .
Totodată nu se face nicio referire la cercetarea disciplinară prealabilă, efectuată sau neefectuată, la dosarul cauzei nu există nici dovada convocării în acest sens.
Nu sunt cuprinse nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea ţinând cont de cele prevăzute la alin. (4) al art. 267 din cod, potrivit cărora în cursul anchetei disciplinare salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.
Conform art. 76 din acelaşi cod concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
În consecinţă nulitatea deciziei are că efect repunerea salariatului în situaţia anterioară încetării raporturilor de muncă cu societatea şi având în vedere că există solicitarea salariatului expres în acest sens, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (1) instanţa a obligat intimata la plata de despăgubiri către contestator a sumei de 528 lei lunar, conform fluturaşului salariului de pe fila 17, indexate majorate şi reactualizate şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data introducerii contestaţiei respectiv 28.02.2008.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat contestatorului că urmare a plăţii cu întârziere a drepturilor salariale cuvenite instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 161 alin. (4) din Codul muncii, coroborat cu prevederile 1082 şi 1084 Cod civil, în sensul că va dispune obligarea intimatei la plata sumelor cuvenite în cuantum actualizat în raport cu indicele de inflaţie de la data pronunţării sentinţei până la data plăţii efective.
Totodată a obligat intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat fiind depusă chitanţa nr. 30/9.04.2008 în acest sens pe fila 19 din dosar.
Instanţa în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu a acordat restul cheltuielilor de judecată solicitate de contestator pe considerentul că acestea sunt exagerat de mari faţă de complexitatea cauzei.
A. Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul N.J. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea în integralitate a pretenţiilor formulate prin contestaţia de la judecata în fond a cauzei, obligarea intimatei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
B. Intimata (...) E.S. SRL Î Buzăului a formulat recurs solicitând casarea sentinţei şi invocând pentru prima dată excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de N.J. împotriva deciziei de sancţionare că urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 268 alin. . 5 Codul Muncii.
A. Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului de către reclamantul N.J., excepţie invocată din oficiu, instanţa constată că este întemeiată. Potrivit dovezii de comunicare a sentinţei către N.J., fila 28 dosar fond, acestuia i-a fost comunicată în data de 16.05.2008 . De la această dată curge termenul special de recurs de 10 zile, care se calculează pe zile libere, conform art. 101 C. proc. civ. „neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”, în speţă ultima zi de depunere a recursului fiind 27.05.2008, însă în realitate acesta s-a depus la poştă în 28.05.2008 încălcându-se dispoziţiile art. 104 C. proc. civ.
Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 101 alin. (5) C. proc. civ pe care o invocă recurentul N.J. la calculul curgerii termenului de recurs, nu poate fi acceptată de instanţă deoarece este în afara legii.
Astfel art. 101 alin. (5) C. proc. civ se referă la situaţia în care termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală şi se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, însă dispoziţiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ nu pot fi aplicabile şi pentru situaţia invocată de recurent, respectiv pentru prelungirea începerii curgerii termenului până la prima zi lucrătoare din săptămână, atunci când ar cădea într-o zi nelucrătoare.
În consecinţă, recursului reclamantului este tardiv formulat, instanţa îl va respinge pentru acest considerent şi nu va acorda cheltuieli de judecată acestei părţi.
B. În ceea ce priveşte recursul formulat de societatea intimată, Curtea constată că nu este fondat. Excepţia tardivităţii contestaţiei nu este fondată.
Potrivit menţiunilor din cererea de recurs formulată de (...) E.S. SRL, contestatorului N.J. i-a fost comunicată decizia de sancţionare în 26.01.2008, având la dispoziţie termenul de 30 de zile ce curge de la comunicarea deciziei, pentru formularea contestaţiei.
În speţă contestaţia a fost expediată prin poştă la instanţă în data de 26.02.2008, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ, care prevede că „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor de judecată se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui”.
Prin urmare, contestaţia a fost formulată în termen şi drept consecinţă excepţia invocată de recurenta intimată este neîntemeiată, iar recursul acestei părţi va fi respins.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner