Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Întrucât recursul a fost înregistrat la tribunal, la data de 29.01.2008, iar termenul de recurs s-a împlinit la 28.01.2008, s-a constatat tardivitatea căii de atac promovate de reclamantă.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 399 din 7 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

În deliberare se constată că prin acţiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. (...), reclamanta E.Ş.B. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.„ F.” S.A. B şi S.C. „ F.” S.A. – Sucursala D solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 533/11.05.2007;
- să fie obligată pârâtele să o menţină pe reclamantă pe postul deţinut respectiv cel de economist;
- să fie obligată pârâta de ordinul îi la plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei, începând cu luna mai 2007 şi până la zi, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie;
- să fie obligată pârâta de ordinul îi la acordarea către reclamantă a salariului majorat, conform art. 40 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din C.C.M. pe anii 2007-2011, pe luna ianuarie;
- să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că este salariata pârâtei de ordinul 2 din anul 2003, pe postul de economist, în temeiul contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 148/2003, încheiat între reclamantă şi această pârâtă.
A mai arătat că în data de 1.04.2005, raportul juridic de muncă dintre părţi s-a suspendat, consecinţă a faptului că reclamanta a intrat în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, şi că după reluarea activităţii la cererea ei, în data de 20.12.2006 între părţi s-a încheiat actul adiţional nr. 161/26.12.2006, confirmat prin decizia nr. 3/10.01.2007 a pârâtei de ordinul I.
Referitor la decizia nr. 533/11.05.2007 de desfacere a contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin. (1) Codul Muncii, reclamanta a susţinut că măsura dispusă este nelegală deoarece desfiinţarea postului nu are o cauză reală, societatea neavând greutăţi financiare.
Un alt motiv de nulitate a deciziei s-a referit la nemotivarea în fapt a măsurii concedierii şi lipsa menţiunii referitoare la durata preavizului.
Sub un ultim aspect a învederat că societatea a făcut angajări la interval de câteva luni de la data la care reclamanta a fost concediată.
În drept, a invocat art. 65 şi urm. Codul muncii, art. 282-283 Codul Muncii, art. 112 C. proc. civ., art. 40 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din C.C.M.
Prin întâmpinarea depusă în condiţiile art. 115 C. proc. civ., pârâta S.C. „F.” S.A. B a solicitat respingerea acţiunii de dreptul muncii ca fiind neîntemeiată deoarece desfiinţarea postului ocupat de reclamantă a fost determinată de reducerea substanţială a volumului de activitate având o cauză reală. De asemenea a mai arătat că şi sub aspectul condiţiilor de formă susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate deoarece decizia a fost emisă cu respectarea cerinţelor impuse sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 65 şi urm. Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1058/LM/16.11.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. (...), s-a respins acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta E.Ş.-B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. „F.” S.A. B şi S.C. „ F.” S.A. – Sucursala D.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului că acţiunea este neîntemeiată deoarece decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de art. 65 şi urm. Codul Muncii.
Pe fond, s-a reţinut că desfiinţarea postului de economist ocupat de reclamantă a fost una reală şi serioasă determinată de dificultăţile economice, de măsurile de reducere a producţiei şi de necesitatea limitării cheltuielilor cu forţa de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E.Ş.B. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că soluţia primei instanţe a fost dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 65 şi urm. Codul Muncii precum şi cu aprecierea eronată a probelor depuse la dosar.
Anterior examinării temeiniciei şi legalităţii hotărârii atacate, Curtea constată din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., că recursul reclamantei a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, cu depăşirea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Astfel, din dovada de comunicare a sentinţei civile nr. 1058/LM/2007 depusă la fond, la fila 77, rezultă că reclamanta a primit hotărârea la data de 17 ianuarie 2008, dată de la care a început să curgă termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Întrucât recursul a fost înregistrat la tribunal, la data de 29.01.2008, iar termenul de recurs s-a împlinit la 28.01.2008, Curtea constată, din oficiu, tardivitatea căii de atac promovată de reclamantă. În raport de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea recursului,ca tardiv declarat, formulat de reclamanta E.Ş.B.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner