Prin sentinţa civilă nr. 1056/5 noiembrie 2007 s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul E.O. în contradictoriu cu pârâta SC E. Zilei SRL, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 297/19 septembrie 2007 pârâta a decis concedierea reclamantului începând cu data de 20.09.2007, în temeiul art. 60 lit. a) din Codul Muncii.
Contestaţia împotriva acestei decizii are un caracter accesoriu, reclamantul solicitând – ca petit principal –, anularea înscrisului denumit, „fişa postului”, şi ca urmare a acestui fapt anularea tuturor consecinţelor ce derivă din acest înscris (în speţă decizia de concediere).
Orice funcţie presupune îndeplinirea unor atribuţii de serviciu, atribuţii ce se regăsesc în fisa postului – înscris ce emană de la angajator şi care trebuie adus la cunoştinţa salariatului. Orice angajator – persoană fizică sau juridică – are dreptul atunci când încadrează în muncă o persoană să-i stabilească atribuţiile specifice funcţiei pe care o va ocupa. Salariatul nu poate interveni în această privinţă (în sensul de a elimina sau adăuga vreo atribuţie),având numai opţiunea acceptării sau refuzării postului respectiv. Acesta se poate adresa instanţei de judecată numai în cazul în care sunt încălcate norme legale care reglementează în mod imperativ relaţiile de muncă.
În speţă, fisa postului reclamantului nu contravine nici unei dispoziţii legale imperative din Codul Muncii sau din alte acte normative ce reglementează raporturile de muncă , care să justifice intervenţia instanţei în sensul anulării înscrisului.
Cu privire la decizia de concediere emisă, instanţa apreciază că acesta este legală, fiind evident din actele dosarului (cuprinsul acţiunii, răspunsul la interogatoriu) că reclamantul nu şi-a îndeplinit atribuţiile din fişa postului, fapt ce justifică măsura luată de societate.
Cât priveşte petitul privind anularea actului adiţional la contractul individual de muncă, având în vedere că acest fapt se poate solicita doar în cursul derulării raportului de muncă, întrucât între reclamant şi pârâtă raporturile de muncă au încetat la data de 20.09.2007, se va respinge şi acest petit.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs reclamantul E.O. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cele patru înscrisuri contestate nu au număr de înregistrare, semnătura emitentului şi parafa. Aceste înscrisuri au fost contestate de reclamant prin cinci adrese, la care nu a primit nici un răspuns. Angajatorul a întocmit o nouă fişă a postului cu atribuţii specifice unui post de execuţie în locul celor specifice unui post de conducere.
Orice modificare a unuia din elementele prevăzute la alin. 2 în timpul executării contractului de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, în termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului.
Actul adiţional al administratorului societăţii, nesemnat şi neînregistrat este şi actul de încunoştinţare în scris a salariatului. Se solicită în acest sens prezentarea celui de-al doilea înscris conform art. 17 (4) prin care recurentul a fost de acord la schimbarea programului de lucru, a sarcinilor de serviciu.
Solicitările administratorului sunt create special pentru a înlătura o persoană care a rămas în cadrul societăţii printr-o hotărâre judecătorească definitivă. De la data înregistrării, bonurile de masă nu i-au fost acordate reclamantului şi , deşi a solicitat primei instanţe pronunţarea în acest sens, aceasta a fost omisă.
Intimata a ocolit să înmâneze recurentului acele înscrisuri care trebuia să-i fie comunicate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile invocate, instanţa constată că recursul este nefondat. Criticile invocate în recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 17 alin. (2) Codul Muncii obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului, se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.
În contextul dispoziţiei legale menţionate, se constată că recurentul reclamant a semnat şi deci a acceptat actul adiţional nr. 2/22 august 2007, precum şi fişa postului de care a luat cunoştinţă şi a semnat-o în aceeaşi zi. Aceste înscrisuri au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă în data de 23 august 2007.
Refuzul de a accepta noile atribuţii stabilite în fişa postului după exprimarea voinţei de a modifica contractul individual de muncă, reprezintă o atitudine culpabilă a recurentului reclamant. Actul adiţional a cărui anulare se cere nu cuprinde clauze contrare sau drepturi sub nivelul stabilit prin acte normative, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 11 Codul Muncii.
Raporturile juridice de muncă individuale, au un caracter consensual, deoarece depind exclusiv de voinţa părţilor, în condiţiile în care manifestarea lor de voinţă este suficientă şi determinantă în naşterea acestor raporturi. Numai lipsa consimţământului ar putea atrage sancţiunea nulităţii actului ce nu poate fi confirmat prin modalităţile asemănării acestuia conform dreptului comun. Aşadar contestaţiile adresate conducerii de către recurentul reclamant cât şi lipsa unui eventual răspuns sunt irelevante în raport cu împrejurarea că acesta se poate adresa pentru eventualele nereguli constatate numai instanţei de judecată şi numai pentru încălcarea normelor legale ce reglementează raporturile de muncă.
Or, exprimarea consimţământului la încheierea actelor juridice contestate produce efectele pentru care s-au încheiat.
Pretenţiile cu privire la neacordarea bonurilor de masă, lipsa comunicării deciziei de sancţionare nr. 287 şi a celorlalte adrese, emise de intimată exced obiectului supus judecăţii, instanţa nefiind sesizată cu o cerere în acest sens.
Faţă de considerentele ce preced, recursul declarat urmează să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
