Contract de mandat. Condiţii. Anularea deciziei de revocare din funcţia de şef serviciu comercial.

Tematică: Contestatie decizie modificare unilaterala a contractului de munca

Susţinerile recurentei potrivit cărora intimatul reclamant a ocupat funcţia de director tehnic, în baza unui mandat, emis în condiţiile Legii nr. 31/1990 republicată, sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de decizia nr. 55/2006 de numire în funcţie, dovada plăţii salariului reclamantului pe luna februarie şi organigrama unităţii. În plus, art. 294 Codul Muncii defineşte salariatul cu funcţie de conducere, motiv pentru care în lipsa unor probe clare care să ateste numirea în funcţie a reclamantului, pe bază de mandat, nu poate fi reţinută aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 490 din 5 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

 

În deliberare se constată că prin acţiunea în conflict e drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr(...), s-a admis în parte acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul E.F.J. în contradictoriu cu pârâta S.C. „V. Mecanică Orăştie” S.A. Orăştie, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

- să se dispună anularea deciziei nr. 34/2.07.2007 emisă de pârâtă, prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de şef serviciu comercial;

- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 2.07.2007-17.09.2007;

- să fie obligată pârâta la plata de daune morale, în sumă de 50.000 lei, în favoarea reclamantului.

În motivarea acţiunii sale, a arătat că decizia nr. 34/2007, prin care conducerea societăţii pârâte a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director tehnic, începând din data de 2.07.2007, este abuzivă deoarece unitatea nu i-a adus la cunoştinţă care sunt motivele de fapt şi de drept care au stat la baza luării acestei măsuri. În drept, a invocat art. 268 Codul Muncii.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată cu motivarea că la baza măsurii de revocare din funcţie a reclamantului a stat referatul întocmit de către directorul general al societăţii prin care acesta a semnalat unele aspecte grave legate de comportamentul la locul de muncă al reclamantului. În plus, funcţia de director tehnic este una acordată prin mandat, în baza Legii nr. 31/1990, republicată, motiv pentru care persoana care a acordat mandatul îl poate şi revoca. Referitor la plata daunelor morale a învederat că reclamantul nu a dovedit că măsura dispusă de pârâtă l-a prejudiciat moral. În drept, a invocata rt.115 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1107/LM/29.11.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr(...), s-a admis în parte acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul E.F.J. împotriva pârâtei S.C. „V. Mecanică Orăştie” S.A. şi pe cale de consecinţă:

- s-a anulat decizia nr. 34/2.07.2007 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru funcţia de director tehnic, pe perioada 2.07.2007-17.09.2007.

- s-a respins în rest acţiunea.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că prin decizia cărei anulare se solicită prin cererea introductivă de instanţă este nelegală, deoarece această măsură cu caracter disciplinar, prevăzută la art. 264 alin. (1) lit. a) Codul Muncii, nu putea fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile art. 267 Codul Muncii.

Cum pârâta, în calitatea sa de angajator nu a dovedit îndeplinirea acestei proceduri prealabile, deşi avea această obligaţie, conform art. 287 Codul Muncii, şi nici faptul că reclamantul a fost numit în funcţie conform Legii nr. 31/1990, republicată, instanţa de fond a apreciat că acţiunea în conflict de drepturi este întemeiată sub acest aspect. Legat de plata daunelor morale a susţinut că reclamantul nu a dovedit prejudiciul moral suferit astfel încât nu poate fi admis.

 

Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificare ei în sensul respingerii în totalitate a acţiunii. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că soluţia primei instanţe este greşită deoarece funcţia deţinută de reclamant era una de conducere executivă, acesta nefiind subordonat decât directorului general, şi că în aceste condiţii , după modificarea Legii nr. 31/1990, directorii executivi ai unei societăţi comerciale funcţionează în baza unui mandat care le este acordat.

Prin urmare, cel care a acordat mandatul îl poate şi revoca, conform legii, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat. În drept, a invocat art. 299 şi urm. C. proc. civ.

În apărare, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat faţă de împrejurarea că numirea sa nu s-a făcut în baza unui mandat comercial, cum se susţine prin recurs, şi că măsura revocării din funcţie a fost una abuzivă, din moment ce nu i-au fost prezentate motivele înlăturării sale.

 

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în condiţiile art. 304/1 C. proc. civ., precum şi din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se constată că prezentul recurs este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin decizia nr. 34/2.07.2007 emisă de conducerea societăţii pârâte, s-a dispus începând cu data de 2.07.2007, revocarea reclamantului din funcţia de director tehnic al acestei unităţi şi numirea sa pe postul de tehnolog (f. 3).

Susţinerile recurentei potrivit cărora intimatul reclamant a ocupat funcţia de director tehnic, în baza unui mandat, emis în condiţiile Legii nr. 31/1990 republicată, sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de decizia nr. 55/2006 de numire în funcţie (f. 4), dovada plăţii salariului reclamantului pe luna februarie (f. 26) şi organigrama unităţii (f. 25). În plus, art. 294 Codul Muncii defineşte salariatul cu funcţie de conducere, motiv pentru care în lipsa unor probe clare care să ateste numirea în funcţie a reclamantului, pe bază de mandat, nu poate fi reţinută aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.

În raport de cele ce preced se constată că soluţia instanţei de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „V. Mecanică Orăştie”.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner