Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Anulare decizie concediere. Reintegrarea fostului angajat în funcţia deţinută anterior. Revizuire. Recurs

Tematică: Contestatie decizie concediere

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. astfel cum este invocat de către recurenţi are ca ipoteză descoperirea după pronunţarea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Descoperirea antecedentelor penale ale angajatului, menţionate în certificatul de cazier judiciar, cu ocazia reintegrării sale în funcţie în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu se subsumează condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 2098/R din 29 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 793 din 20.06.2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienţii Consiliul local S. şi Primarul Comunei S. în contradictoriu cu intimatul D.U.D. şi au fost obligaţi revizuienţii să-i plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 226 din 26.02.2007 a Tribunalului Maramureş a fost anulată dispoziţia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 205/01.09.2005 şi s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă.
S-a reţinut nulitatea absolută a dispoziţiei desfacerii contractului de muncă întrucât aceasta nu cuprinde dispoziţiile art. 268 (1) lit. b), c) şi f) din Codul Muncii.
Ca urmare a anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă s-a dispus şi reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă. Această sentinţă a fost şi executată întrucât s-a emis în baza hotărârii dispoziţia nr. 336/28.12.2007 de reintegrare a contestatorului (în cuprinsul dispoziţiei se reţine, greşit, că este vorba de încadrare).
Faptul că prin sentinţa penală nr. 243/09.11.2005, a Tribunalului Maramureş, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, nu poate constitui un motiv de revizuire (art. 322 pct. 5 C. proc. civ.) a sentinţei civile sus amintite, întrucât chiar dacă s-ar fi cunoscut cazierul judiciar al contestatorului, această situaţie de fapt nu ar fi schimbat cu nimic temeiul anulării dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă [respectiv nulitatea acestei dispoziţii întrucât nu cuprinde elemente prevăzute de art. 268 (2) lit. b), c), d) şi f) din Codul muncii].
Revizuienta poate emite o altă decizie de desfacere a contractului de muncă pe alt temei legal dacă sunt întrunite cerinţele legale.  Pentru aceste considerente cererea de revizuire este nefondată, în temeiul art. 322 pct. 5 C. procedură civilă
Împotriva acestei hotărâri revizuienţii Consiliul Local S. şi Primarul Comunei S. au declarat recurs prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.
În motivarea recursului s-a apreciat că existenţa unor antecedente penale ale intimatului pe care nu le-a adus la cunoştinţa angajatorului, se subsumează cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Se mai arată că art. 5 pct. d) din O.U.G. nr. 53/2000 interzice admiterea în corpul silvic a unei persoane condamnate penal pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. astfel cum este invocat de către recurenţi are ca ipoteză descoperirea după pronunţarea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Or, este evident că descoperirea antecedentelor penale ale angajatului, menţionate în certificatul de cazier judiciar, cu ocazia reintegrării sale în funcţie în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu se subsumează condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În acest sens, Curtea de Apel reţine că semnificaţia noţiunii de înscrisuri doveditoare este cea a unor mijloace de probă care sunt de natură să influenţeze în mod decisiv hotărârea pronunţată, fiind imperios necesar să aibă relevanţă şi concludenţă în cauza dedusă judecăţii.
Cum însă, în cadrul unui conflict de drepturi în care se solicită şi reintegrarea fostului angajat în funcţia deţinută anterior, ca urmare a anulării deciziei de concediere emisă pentru alt caz de cel al condamnării penale, nu prezintă relevanţă împrejurarea că angajatul are antecedente penale, deoarece controlul judiciar se exercită numai cu privire la legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere şi la repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Din moment ce acest motiv nu a stat la baza măsurii concedierii, angajatorul nu îl mai poate invoca în faţa instanţei, după cum stabileşte în mod expres art. 77 Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece pretinsul înscris doveditor nu este să conducă la pronunţarea altei soluţii, va respinge în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ca nefondat recursul revizuientelor.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner