Direcţie silvică. „Încetarea delegaţiei”. Modificare unilaterală contract de muncă. Recurs. Anularea deciziei de retrogradare definitivă.

Tematică: Contestatie decizie modificare unilaterala a contractului de munca

1. Măsura denumită de angajator „încetarea delegaţiei” reprezintă o sancţiune disciplinară aplicată contestatorului pentru nerealizarea sarcinilor de serviciu. Prin schimbarea funcţiei ocupate de contestator, chiar pe durată determinată până la organizarea concursului, angajatorul a aplicat sancţiunea retrogradării definitive, sancţiune contrară dispoziţiilor legale, potrivit cărora retrogradarea ca sancţiune disciplinară poate fi aplicată numai cu caracter temporar, pe o perioadă ce nu poate depăşi 60 de zile [art. 264 alin. (1) lit. c)]. Procedând în acest fel, recurenta a încălcat dispoziţiile art. 264, ale art. 41 şi art. 48 din Codul muncii. 2. Modificarea contractului individual de muncă reglementată de CAP III al Codul muncii, se referă la un contract de muncă pur şi simplu, aflat in derulare şi nu la un contract de muncă suspendat, perioada suspendării contractul individual de muncă neproducând efecte in ceea ce priveşte prestarea muncii de către salariat şi a plătii drepturilor de natură salarială de către angajator.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 3926 din 2 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 4932 de la 29 noiembrie 2007 a admis contestaţia formulată de contestatorul E.E., împotriva deciziei nr. 442/15.10.2007, emisă de intimata Direcţia Silvică C.  A anulat decizia nr. 442/15.10.2007 emisă de intimată. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei şi a obligat intimata să plătească contestatorului diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv încasate de la emiterea deciziei şi până la punerea în executare a prezentei hotărâri.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art 41 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

Este posibilă modificarea unilaterală de către angajator a contractului individual de muncă potrivit art 42 Codul muncii cu privire la locul muncii, în forma dereglării şi detaşării salariatului.

Aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei criticate salariatului care se afla in ipoteza unui loc de muncă stabilit prin delegaţie, de această dată i se modifică felul muncii, respectiv trece din funcţia de şef birou fond forestier in funcţia de inginer principal responsabil fond forestier in cadrul Ocolului Silvic E.

Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în ceea ce priveşte felul muncii este prohibită de art. 41 alin. (1) din Codul muncii.

Pe de altă parte, salariatul se afla in situaţia prev de art 50 lit. b) Codul muncii, respectiv in concediu pentru incapacitate temporară de muncă.

Modificarea contractului individual de muncă reglementată de CAP III al Codul muncii, se referă la un contract de muncă pur şi simplu, aflat in derulare şi nu la un contract de muncă suspendat, perioada suspendării contractul individual de muncă neproducând efecte in ceea ce priveşte prestarea muncii de către salariat şi a plătii drepturilor de natură salarială de către angajator.

Din această perspectivă, decizia criticată este nelegală dar şi prematură.

Acordul despre care vorbeşte Codul muncii in art. 41 putea să fie manifestat de către salariat numai in condiţiile in care era prezent la muncă, respectiv era parte intr-un contract aflat in derulare. Aşadar, nu contestaţia salariatului împotriva deciziei de schimbare a felului muncii şi a locului de muncă apare ca prematură, ci însăşi emiterea deciziei unilaterale este afectată şi de prematuritate pe lângă condiţiile de legalitate despre care am făcut vorbire.

 

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata S. ROMSILVA – Direcţia Silvică C, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Critică sentinţa pentru faptul că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii deduse judecăţii, instanţa de fond interpretând în mod greşit actele juridice deduse judecăţii, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Recurenta susţine că decizia nr. 442/15.10.2007 urma să-şi producă efectele după prima zi de prezentare la serviciu, deoarece contestatorul se afla în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 50 lit. b) din Codul muncii. Datorită faptului că unitatea se afla în plin proces de producţie, iar contestatorul ocupa funcţia de şef birou fond forestier, trebuia urgent numit un alt înlocuitor care să organizeze procesul desfăşurării licitaţiilor de masă lemnoasă pe picior, activitate preponderentă sectorului silvic.

Pe de altă parte, urmare a analizării activităţii acestui birou, s-a constatat că pe primele 9 luni ale anului nu s-au realizat indicatorii de masă lemnoasă valorificată, dar şi neimplicarea şefului acestui birou în aplicare legilor fondului funciar privind retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră către foştii proprietari

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 129 alin. (5) şi ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

 

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat şi urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 302/02.07.2007, contestatorul a fost trecut în funcţia de şef birou fond forestier pe o perioadă determinată, până la organizarea, susţinerea şi ocuparea postului prin concurs. Salariatul a acceptat să ocupe funcţia respectivă pe durata stabilită. A operat astfel o modificare convenţională a contract individual de muncă, chiar dacă această modificare viza o perioadă determinată, respectiv până la ocuparea postului prin concurs.

În Hotărârea nr. 32 adoptată la data de 10.10.2007 de Comitetul Director al Direcţiei Silvice C, a fost consemnat rezultatul analizei indicatorilor fizici şi sintetici pentru perioada 01.01.2007-30.09.2007, stabilindu-se luarea unor măsuri pentru nerealizările constatate.

Hotărârea nr. 32 adoptată la data de 10.10.2007 a stat la baza emiterii deciziei nr. 442/15.10.2007, contestate în cauza de faţă, prin care contestatorul a fost schimbat din funcţia de şef de birou fond forestier şi trecut în funcţia de inginer principal-responsabil fond forestier în cadrul Ocolului Silvic E., salariul acestuia fiind diminuat de la clasa 42 la clasa 37 de salarizare.

Întreaga argumentaţie pe care se bazează apărarea recurentei-intimate la judecata pe fond este aceea că măsura a fost determinată de nerealizarea indicatorilor şi de neimplicarea contestatorului în aplicarea legilor fondului funciar, situaţie care, în opinia angajatorului a impus înlocuirea contestatorului din funcţie.

Potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlul de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului.

În speţa de faţă, măsura denumită de angajator „încetarea delegaţiei” reprezintă o sancţiune disciplinară aplicată contestatorului pentru nerealizarea sarcinilor de serviciu. Prin schimbarea funcţiei ocupate de contestator, chiar pe durată determinată până la organizarea concursului, angajatorul a aplicat sancţiunea retrogradării definitive, sancţiune contrară dispoziţiilor legale, potrivit cărora retrogradarea ca sancţiune disciplinară poate fi aplicată numai cu caracter temporar, pe o perioadă ce nu poate depăşi 60 de zile [art. 264 alin. (1) lit. c)]. Procedând în acest fel, recurenta a încălcat dispoziţiile art. 264, ale art. 41 şi art. 48 din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este nefondat, că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner