Modificare unilaterală contract de muncă. Anularea deciziei privind delegarea. Inexistenţa culpei reclamntului-intimat în ceea ce priveşte loialitatea faţă de societatea de asigurări. Respectarea principiului disponibilităţii. Reucerea cheltuielilor de judecată.

Tematică: Contestatie decizie modificare unilaterala a contractului de munca

1. Nu poate fi primită critica invocată de recurenta Asigurarea Româneasca – B. Vienna Insurance H. Sa – Sucursala D –, şi anume că decizia prin care s-a dispus ca consilierul juridic să fie delegat pe o perioadă de 60 zile la Sucursala B.A., fiind avută în vedere vechimea acestuia în domeniul asigurărilor şi situaţia deosebită cu care se confrunta la momentul respectiv Sucursala B.A., situaţie concretizată în lipsa unui consilier juridic cu experienţă în domeniul asigurărilor, câtă vreme dispoziţiile art. 10 din Legea 54/2003 a Sindicatelor, sunt imperative. 2. Nu este fondată nici critica referitoare la faptul că intimatul reclamant este în culpă faţă de societatea de asigurări, în sensul că deşi acesta era în posesia unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia Sindicatul Salariaţilor dobândea personalitate juridică, iar V.N., care avea calitatea de preşedinte nu a comunicat oficial Sucursalei B.D. această hotărâre, întrucât legea nu distinge dacă modificarea contractului individual de muncă, respectiv delegarea reprezentantului sindicatului a intervenit înainte sau după comunicarea hotărârii judecătoreşti prin care sindicatul a dobândit personalitate juridică. 3. Curtea reţine că avocatul Sindicatului Salariaţilor din Asigurări s-a prezentat la 2 termene de judecată la instanţa de fond, iar prima instanţă a reţinut întemeiat că faţă de obiectul şi întinderea pricinii, se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată. Totodată, potrivit art. 723 C. proc. civ. drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9759 din 11 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

Prin contestaţia înregistrată pe rolul instanţei la data de 16 aprilie 2008, Sindicatul Salariaţilor din Asigurări pentru contestator V.N. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 10/17 martie 2008, emisă de intimata Sucursala B.D, solicitând instanţei să constate nulitatea deciziei contestate.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia contestată nr. 10 din 17.03.2008, s-a dispus delegarea consilierului juridic V.N., preşedinte al Sindicatului salariaţilor din ASIGURĂRI D, la Sucursala B.A, pe o perioadă de 60 zile, fără acordul scris al organului colegial de conducere ales al sindicatului, încălcându-se astfel dispoziţiile speciale de art. 10 alin. (1) din Legea 54/2003. La contestaţie s-a anexat decizia nr. 10/17.03.2008, procesul-verbal din 04.02.2008 şi sentinţa civilă nr. 9 din 14.02.2008 a Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. nr. 3503 din 21.05.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. (...), s-a admis contestaţia în parte, privind pe contestator Sindicatul Salariaţilor din Asigurări, jud.D, pentru V. N., în contradictoriu cu intimata S.C. B. SA D. A anulat decizia nr. 10/17.03.2008 emisă de intimată şi a obligat intimata către contestator la plata sumei se 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

 

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât (...) B. Românească – B.E. Insurance H. SA şi Sindicatul salariaţilor din Asigurări pentru V.N.

În motivarea recursului, (...) B. Românească – B.E. Insurance H. SA – a arătat că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Decizia nr. 10 din 17.03.2008 care a făcut obiectul contestaţiei este o decizie temeinică, fiind emisă avându-se în vedere vechimea în domeniul asigurărilor a intimatului reclamant, şi fără a avea cunoştinţă de calitatea acestuia de preşedinte al sindicatului salariaţilor din asigurări, considerându-se că putea fi ajutată Sucursala B.A., care se confrunta la momentul respectiv cu o situaţie deosebită, concretizată prin lipsa unui consilier juridic cu experienţă în domeniul asigurărilor.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii rezidă din faptul că decizia contestată este emisă în data de 17.03.2008, intimatul reclamant fiind în culpă în ceea ce priveşte loialitatea faţă de societatea de asigurări, în sensul că deşi acesta era în posesia unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia Sindicatul Salariaţilor din Asigurări dobândea personalitate juridică, iar V.N. avea calitatea de preşedinte, nu a comunicat oficial Sucursalei B. D această hotărâre.

În motivarea recursului, Sindicatul Salariaţilor din Asigurări a arătat că deşi a făcut dovada plăţii a 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prima instanţă reducând aceste cheltuieli de judecată a făcut trimitere la obiectul şi întinderea pricinii.

Această apreciere a primei instanţe este eronată, întrucât o organizaţie sindicală constituită în luna februarie 2008 sesizează instanţa de judecată despre faptul că la o lună de la constituirea sa, unitatea angajatoare în cadrul căreia a luat fiinţă sindicatul, a dispus în mod abuziv delegarea pe perioadă maximă admisă a preşedintelui sindicatului, astfel cauza dedusă judecăţii fiind una complexă, prin prisma calităţii contestatorului.

Un alt motiv de recurs este acela că instanţa de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilităţii acţiunii civile şi a redus onorariul avocatului fără să fi fost investită cu judecarea unei astfel de cereri.

Art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu are caracterul unei norme imperative deoarece nu instituie nicio obligaţie procesuală în sarcina instanţei, ci este o normă dispozitivă şi pe cale de consecinţă, analizarea din oficiu a onorariului de avocat reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii.

 

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată următoarele :

Nu poate fi primită critica invocată de recurenta (...) Asigurarea Româneasca – B. Vienna Insurance H. Sa Sucursala D –, şi anume că decizia nr. 10/17.03.2008 prin care s-a dispus ca începând cu 24.03.2008 domnul V.N., consilier juridic să fie delegat pe o perioadă de 60 zile la Sucursala B.A., fiind avută în vedere vechimea acestuia în domeniul asigurărilor şi situaţia deosebită cu care se confrunta la momentul respectiv Sucursala B.A., situaţie concretizată în lipsa unui consilier juridic cu experienţă în domeniul asigurărilor, câtă vreme dispoziţiile art. 10 din Legea 54/2003 a Sindicatelor, sunt imperative.

Aceste dispoziţii arată că în timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale.

Nu este fondată nici critica referitoare la faptul că intimatul reclamant este în culpă faţă de societatea de asigurări, în sensul că deşi acesta era în posesia unei hotărâri judecătoreşti în baza căreia Sindicatul Salariaţilor dobândea personalitate juridică, iar V.N., care avea calitatea de preşedinte nu a comunicat oficial Sucursalei B.D. această hotărâre, întrucât legea nu distinge dacă modificarea contractului individual de muncă, respectiv delegarea reprezentantului sindicatului a intervenit înainte sau după comunicarea hotărârii judecătoreşti prin care sindicatul a dobândit personalitate juridică.

Recursul Sindicatului salariaţilor din Asigurări este nefondat.

Instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii, nefiind încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. – instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. –, micşorând onorariul avocat de la 5000 lei conform chitanţei depuse la dosar, la 1000 lei.

Textul de lege menţionat mai sus nu arată în mod expres că micşorarea onorariilor se va face la solicitarea părţii adverse, ci doar statuează că judecătorii au acest drept, dacă constată motivat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Curtea reţine că avocatul Sindicatului Salariaţilor din Asigurări s-a prezentat la 2 termene de judecată la instanţa de fond, iar prima instanţă a reţinut întemeiat că faţă de obiectul şi întinderea pricinii, se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată. Totodată, potrivit art. 723 C. proc. civ. drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, Curtea în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge ambele recursuri.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner