Plata daunelor morale. Competenţă materială. Casare cu trimitere

Tematică: Despagubire

Competenţa instanţelor după materie este dată întotdeauna de norma specială, iar nu de cea generală. În consecinţă, despăgubirile solicitate prin acţiune îşi au izvorul în raporturile de muncă care au existat între părţi, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Braşov.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 140/M din 12 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1272/2007 a Tribunalului Braşov a fost declinată în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC E.E. Commmunication SRL B având ca obiect obligarea acesteia din urmă la plata de daune morale pentru prejudiciul cauza printr-o serie de acţiuni ce au vizat concedierea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

G. de obiectul si motivarea în fapt, acţiunea astfel cum a fost precizată reprezintă o forma de exercitare a acţiunii în despăgubiri civile întemeiata pe răspunderea civila delictuala reglementata de dispoziţiile art. 998-999 C. civ. Ea nu se încadrează în noţiunea de conflict de munca în accepţiunea art. 248 şi art. 281 Codul muncii.

In atare condiţii potrivit dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenta de a soluţiona aceasta cauza în prima instanţa revine judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de competenta în dreptul civil si nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. care stabilesc în competenta tribunalului soluţionarea în prima a conflictelor de munca.

Aceste dispoziţii legale sunt de ordine publica potrivit dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii de declinare a formulat recurs reclamantul T.E.J. iar prin motivele de recurs soluţia atacată este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că pretenţiile din acţiune îşi au izvorul în raporturile de muncă care au existat între părţi şi trebuie să fie analizate sub aspectul dreptului material şi procesual ca fiind pretenţii generate de raporturile de muncă.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 281 Codul muncii.

 

Recursul este fondat.

Prin acţiunea dedusă judecăţii înregistrată la Tribunalul Braşov secţia conflicte de muncă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 Ron daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin acţiunile ce au vizat pretinsa concediere a reclamantului, acţiuni soluţionate prin sentinţa 608/2006 a Tribunalul Braşov şi decizia 468/M/2006 a Curţii de Apel Braşov. Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 269 alin. (1) Codul muncii care constituie cadrul legal special al reglementării răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru prejudiciile materiale sau morale cauzate angajatului. Chiar dacă ulterior reclamantul a adus o precizare cu privire la temeiul de drept al acţiunii invocând şi prevederile art. 998-999 C. civil, aceste dispoziţii constituie norma generală în raport cu norma specială menţionată anterior, temeiuri care nu se exclud ci, dimpotrivă, se completează reciproc. Toate aceste dispoziţii constituie dreptul material aplicabil pretenţiilor deduse judecăţii alcătuit din norme generale şi speciale.

Competenţa instanţelor după materie este dată întotdeauna de norma specială, iar nu de cea generală.

În consecinţă, Curtea reţine că despăgubirile solicitate prin acţiune îşi au izvorul în raporturile de muncă care au existat între părţi astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Braşov, drept care în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. dosarul va fi trimis spre judecare acestei instanţe
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner