Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Înlocuirea judiciară a sancţiunii disciplinare. Reducerea salariului de bază pe timp de trei luni. Aplicarea art. 78 Codul Muncii

Tematică: Contestatie decizie concediere

Potrivit art. 61 lit. a) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancţiune disciplinară. Abaterile săvârşite de contestator nu sunt deosebit de grave care să ducă la desfacerea contractului de muncă, urmează a se admite recursul formulat şi a se modifica în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că se va anula decizia emisă şi se va dispune înlocuirea sancţiunii aplicate cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 496/R-CM din 17 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 8.06.2007 T.G a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 678/21.05.2007 emisă de S.C. B.T. Italia prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. a) şi art. 263-268 din Codul Muncii, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă. A mai solicitat contestatorul şi obligarea intimatei la plata daunelor morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 207/CM din 4 martie 2008, a respins contestaţia formulată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal contestatorul T.G. Se arată în motivarea recursului formulat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit s-a reţinut săvârşirea abaterilor menţionate în decizia de concediere şi că acestea ar fi deosebit de grave ducând la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Nu s-a avut în vedere că deşi anterior desfăşura o muncă de birou şi coordonare a procesului de producţie în Compartimentul mecanizare, în ultima perioadă supraveghea zona în care erau amplasate grinzile de beton în construcţia autostrăzii. Lipsa unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea activităţii a determinat modificarea stării sale de sănătate prin dobândirea sensibilităţii oculare, situaţie adusă la cunoştinţa conducerii prin înscrisurile aflate la dosar.
O. s-a reţinut faptul că se apela singur de la telefonul firmei deşi în perioada respectivă contestatorul deţinea un abonament la un operator de telefonie mobilă cu 3 numere.
Instanţa a reţinut în mod greşit împrejurarea întârzierii sale la locul de muncă bazându-se pe referatele aflate la dosar, fără a exista probe în acest sens, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultând că acesta păzea de fapt nişte grinzi aparţinând societăţii, singur şi izolat în câmp.
În mod greşit s-a reţinut de instanţă săvârşirea abaterii de a nu purta echipamentul de protecţie fără a exista vreo dovadă în acest sens, rezultând situaţia contrară, iar contestatorul a făcut o sesizare la I.T.M. pentru lipsa echipamentului de protecţie, care nu i-a fost dat.
Se arată astfel că din actele dosarului nu rezultă săvârşirea abaterilor reţinute în sarcina sa, situaţie în care se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Recursul formulat de contestator este întemeiat.
Recurentul-contestator a lucrat la societatea intimată în funcţia de inginer mecanic, aşa cum se menţionează în contractul individual de muncă depus la dosar.
Prin decizia nr. 678/21 mai 2007, acesta a fost concediat în temeiul art. 61 lit. a) din Codul Muncii, raportat la art. 263-268 din acelaşi cod, reţinându-se şi încălcarea dispoziţiilor art. 16, 17, 29, 30, 71, 72, 73-79 din regulamentul intern şi art. 13, 69 şi 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, precum şi art. 5 din fişa postului.
Se arată în decizia de concediere emisă că recurentul-contestator întârzia la programul normal de lucru, în timpul orelor de program stătea în autoturismul proprietate personală fiind găsit şi dormind, acesta precizând că din cauza problemelor oftalmologice deosebite, atunci când vântul E. puternic sau este E., temporar se adăposteşte în maşină.
Potrivit art. 61 lit. a) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancţiune disciplinară.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus concedierea recurentului-contestator reţinându-se abaterile arătate. Analizând aceasta, se constată că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârşeşte cu vinovăţie o abatere disciplinară. Rezultă astfel că elementele esenţiale ale răspunderii disciplinare sunt calitatea de salariat, existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea faptei cu vinovăţie, un rezultat dăunător şi legătura de cauzalitate între faptă şi rezultat.
Existenţa faptei ilicite constituie condiţia necesară pentru existenţa răspunderii disciplinare şi potrivit art. 263 alin. (2) Codul Muncii constă în încălcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului individual sau contractului colectiv de muncă aplicabil ordinelor şi dispoziţiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este sancţiunea disciplinară maximă cea mai severă care duce la îndepărtarea salariatului din colectivul de muncă prin voinţa unilaterală a angajatorului.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, prin decizia de concediere nr. 678 din 21 mai 2007, s-a reţinut că recurentul-contestator a fost găsit în data de 7 mai 2007, în jurul orelor 1000 stând în maşina proprietate personală, ignorând programul de lucru, iar din nota de constatare nr. 637 din 11 mai 2007, întocmită de şeful R.S.P.P.C. rezultă că a fost descoperit în timp ce dormea în autoturismul proprietate personală, ocazia cu care a şi fost fotografiat, iar din referatul nr. 620 din 9 mai 2007, rezultă că în mod frecvent a fost găsit în autovehicul în poziţie de repaus şi din referatul din 17 aprilie 2007, întocmit de H. Moaca rezultă că întârzia în mod regulat de la programul de muncă.
Recurentul-contestator a depus la dosar un certificat de concediu medical din 18 aprilie 2007 şi un număr de adeverinţe medicale din luna aprilie 2007, din care rezultă că acesta avea sensibilitate oculară şi conjunctivită acută OD efectuând mai multe tratamente în acest sens şi i s-a recomandat evitarea contactului cu E., vânt, fum în perioada 18 aprilie-30 iunie 2007.
Acesta s-a arătat arătând că datorită faptului că îşi desfăşura activitatea de supraveghere în zona în care erau depozitate grinzile de beton utilizate în construcţia de autostrăzi şi nu avea un spaţiu amenajat corespunzător pentru desfăşurarea activităţii, din care cauză a început să aibă probleme de sănătate, fapt adus la cunoştinţa conducerii unităţii prin certificatul de concediu medical şi adeverinţa medicală depusă la dosar, şi că din acest motiv era nevoit să se ducă de multe ori în autoturismul său, neavând un alt loc în care să se retragă.
Referitor la abaterea reţinută în sarcina contestatorului că nu ar fi purtat echipament de protecţie, nu rezultă din nicio probă a dosarului aceasta, şi în toate fotografiile depuse la dosar acesta purta cască de protecţie. Într-adevăr din actele dosarului, rezultă că recurentul-contestator a fost găsit de mai multe ori în maşina personală, odată chiar dormind în autoturism, însă nu s-a făcut dovada că acesta ar fi avut un alt loc unde ar fi putut să se retragă atunci când avea probleme legate de vizibilitate.
Contestatorul a săvârşit abaterile reţinute în sarcina sa în sensul întârzierilor de la serviciu, cu care ocazie i s-au tăiat din fişa de pontaj orele respective, a fost surprins în maşina proprietate personală stând în timpul programului de lucru, menţionate în decizia de concediere, însă, având în vedere gravitatea faptei săvârşite, se apreciază că nu este de natură a duce la desfacerea contractului de muncă.
Potrivit art. 264 alin. (1) din Codul Muncii, printre sancţiunile care se pot aplica în cazul abaterilor disciplinare în afară de desfacerea disciplinară a contractului de muncă care este sancţiunea maximă, există şi reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 până la 3 luni cu 5-10%.
Cum în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, abaterile săvârşite de contestator nu sunt deosebit de grave care să ducă la desfacerea contractului de muncă, urmează a se admite recursul formulat şi a se modifica în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că se va anula decizia emisă şi se va dispune înlocuirea sancţiunii aplicată cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni.
Pe cale de consecinţă, potrivit art. 78 alin. (2) din Codul Muncii, la cererea contestatorului se va repune salariatul în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, sens în care se va dispune reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii, iar în baza art. 78 alin. (1) din Codul Muncii, va fi obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrare.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner