Nelegalitatea declanşării grevei. Parcurgerea obligatorie a etapelor necesare declansarii grevei.

Tematică: Actiune in constatarea ilegalitatii grevei

2. Atâta timp cât dreptul la grevă nu este un drept absolut, el fiind supus, conform legilor ţării, unor condiţii necesare pentru exercitarea cu bună credinţă şi valorificarea drepturilor părţilor conflictului de interese, Curtea constată că prima instanţă în mod corect a apreciat că greva declanşată la 19.07.2007 este ilegală, stabilind just că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie indiferent de voinţa sindicatului de a declanşa şi de a menţine greva. 3. Odată declanşat conflictul de interese, în condiţiile prev. de art. 16, sindicatul are obligaţia conform art. 17, să sesizeze Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale, în vederea negocierii, legea prevăzând şi menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă această sesizare, precum şi procedura înregistrării acesteia la Direcţia de muncă şi protecţie socială. 3. Dată fiind atitudinea sindicatului, recurent-pârât în cauză, de a nu respectă procedura prevăzută de lege pentru soluţionarea conflictului de interese apărut, este legală şi temeinică soluţia primei instanţe care a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională prin care se solicita obligarea reclamantei să negocieze încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 587 din 22 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată sub numărul 4607 din 20 iulie 2007 reclamanta (...) D. Românesc SA a chemat în judecată pe pârâtul U. din cadrul (...) D. Românesc SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună încetarea grevei ca fiind ilegal declanşată de pârât la 19 iulie 2007.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că începând cu luna mai 2007 pârâtul a notificat-o în vederea începerii negocierilor pentru încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, însă, în mod nejustificat la 18 iulie 2007 pârâtul a anunţat încetarea lucrului nefiind de acord cu majorările salariale propuse de patronat astfel încât la 19 iulie 2007 angajaţii reclamantei la instigarea reprezentantului pârâtului au încetat activitatea deşi nu au fost respectate procedurile prealabile obligatorii privind concilierea conflictului de interese apărut între părţi, intrându-se în grevă pe timp nelimitat.
La data de 24 iulie 2007 pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea cererii în condiţiile în care reclamanta refuză negocierea contractului, fiind respectate condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea grevei, precum şi o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei să treacă la negocierea CCM şi să încerce soluţionarea conflictului de interese în termenul legal conferit de Legea nr. 130/1996 motivându-se că reclamanta refuză sub diferite pretexte negocierea contractului schimbând şi echipa de negociere.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 1011 din 24 iulie 2007 a admis cererea formulată de reclamanta (...) D. Românesc împotriva pârâtului Sindicatul U. din cadrul D. Românesc şi a dispus încetarea grevei ca fiind ilegal declanşată de Sindicatul U. începând cu 19 iulie 2007. S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârât împotriva reclamantei ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Sindicatul U. din cadrul (...) D. Românesc, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A arătat recurentul că la (...) D. Românesc există un conflict de interese soluţionat parţial prin concilierea efectuată la data de 6 august 2003, conflictul rămânând deschis pentru că nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă, conform voinţei salariaţilor. Mai susţine recurentul că înainte de declanşarea grevei a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 168/1999, respectiv: la data de 13.07.2007 a avut loc o grevă de avertisment de 2 ore, există voinţa membrilor de sindicat de a menţine greva, la dosarul cauzei s-a depus procesul verbal încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese prin care a fost sesizată Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie.
Astfel, arată recurentul, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că greva este ilegală întrucât nu au fost epuizate toate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese (concilierea, medierea şi arbitrajul) şi a respins cererea reconvenţională a sindicatului privind obligarea reclamantei la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, atâta timp cât există o rea voinţă din partea angajatorului.
Prin motivele de recurs recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 41 din Legea nr. 168/1999, ale cărui dispoziţii pun sindicatul într-o situaţie de inferioritate faţă de patronat, iar în aceste condiţii sindicatul nu mai are posibilitatea de a apăra drepturile salariaţilor şi de a încheia un contract colectiv de muncă la nivel de unitate. A arătat recurentul că aceste dispoziţii intră în contradicţie cu art. 41 alin. (2), (3), (4), (5) şi art. 43 alin. (1) din Constituţia României.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, respingerea acţiunii promovată de (...) D. Românesc SA şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de sindicat.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 41 din Legea nr. 168/1999, Curtea reţine că la data de 10.10.2007 a fost admisă cererea formulată de Sindicatul U., sens în care a fost sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei şi a fost înaintat dosarul la Curtea Constituţională spre competentă soluţionare.
Curtea Constituţională, prin decizia nr. 162/26.02.2008 a respins excepţia de neconstituţionalitate a disp.art. 41 din Legea nr. 168/1999. Curtea a constatat că prevederea condiţiilor din Legea nr. 168/1999 pentru exercitarea dreptului la grevă nu poate fi privită ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale care consacră acest drept ori celor care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor civile. Astfel, art. 43 din Constituţie prevede că legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă. A apreciat Curtea că dreptul la grevă nu este un drept absolut astfel că exercitarea sa poate fi supusă unor condiţii pe care legiuitorul le consideră necesare.
Nici în contextul reglementărilor internaţionale dreptul la grevă nu apare ca un drept absolut. Astfel, art. 8 din Pactul internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale consacră dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare ţară.
În ceea ce priveşte aspectele particulare invocate de autorul excepţiei şi care ar determina neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, Curtea a stabilit că acestea privesc modul de aplicare a legii, respectiv modul în care părţile conflictului de interese cu înţeles să-şi exercite cu sau fără bună-credinţă drepturile, urmând să fie soluţionate de instanţa de judecată, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, investită cu soluţionarea recursului declarat de către sindicatul U.
Referitor la fondul cauzei, instanţa reţine că dispoziţiile incidente în soluţionarea cauzei sunt cele prev. de art. 14-66 din Legea nr. 168/1999.
Conform art. 14, în cazurile în care într-o unitate există premisele declanşării unui conflict de interese, sindicatele vor sesiza unitatea despre această situaţie. În cazul în care unitatea nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se consideră declanşat (art. 16).
Sub aspectul acestor dispoziţii legale şi din analiza probelor administrate, Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a constatat existenţa conflictului de interese întemeiat pe discuţiile purtate în perioada iunie-iulie 2007, în vederea negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul societăţii, negocieri în urma cărora au apărut neînţelegeri.
Odată declanşat conflictul de interese, în condiţiile prev. de art. 16, sindicatul are obligaţia conform art. 17, să sesizeze Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale, în vederea negocierii, legea prevăzând şi menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă această sesizare, precum şi procedura înregistrării acesteia la Direcţia de muncă şi protecţie socială.
Or, în cauza de faţă, în urma apariţiei neînţelegerilor între părţi privind încheierea contractului colectiv de muncă, recurentul a declanşat greva la data de 19.07.2007, dată la care a fost înştiinţată şi Direcţia de muncă şi protecţie socială P. Din adresa nr. 42/19.07.2007 (fila 21 dosar fond) rezultă că recurentul a adus la cunoştinţa Direcţiei de muncă faptul că salariaţii societăţii au decis să declanşeze greva pe termen nelimitat şi a fost suspendată negocierea contractului colectiv de muncă.
Această adresă de sesizare nu întruneşte cerinţele prev. de art. 17 şi urm. din Legea nr. 168/1999 privind sesizarea în vederea concilierii, astfel încât Curtea constată nerespectarea de către recurent a acestei obligaţii care constituie o etapă prealabilă obligatorie înainte de declanşarea grevei. În fapt, neexistânnd o asemenea sesizare, în cauză nu s-a putut realiza nici procedura concilierii conflictului de drepturi, aşa cum este ea prevăzută de art. 17-25 din Legea nr. 168/1999.
Susţinerile recurentului în sensul că procesul-verbal din data de 7.08.2003 încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese face dovada respectării procedurii legale întrucât acest proces verbal încheiat în urma concilierii prevede faptul că respectivul conflict de interese rămâne deschis, astfel încât procedura parcursă cu acea ocazie le profită în prezent, nu pot fi reţinute de către C.
Din cuprinsul acestui proces verbal aflat la filele 26-29 dosar fond, rezultă că a fost încheiat cu ocazia concilierii conflictului de interese sesizat de către sindicat şi înregistrat la Direcţia pentru E., Familie şi Solidaritate Socială P sub nr. 12444/31.07.2003, având ca obiect aspecte privind concedierea, salariile, ajutoarele pentru evenimente deosebite.
Se menţionează faptul că administraţia a propus rezolvarea conflictului prin arbitraj şi că reprezentantul sindicatului a luat în considerare şi procedura medierii, conflictul rămânând deschis.
Sub un prim aspect, se remarcă faptul că procesul verbal amintit se referă la un alt conflict de interese, cu un obiect distinct faţă de cel declanşat în lunile iunie-iulie 2007, acest ultim conflict privind neîncheierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2007. Astfel, acest proces-verbal, chiar dacă relevă unele revendicări nesoluţionate în anul 2003, revendicări care oricum sunt diferite faţă de cele actuale, nu poate face dovada parcurgerii procedurii prealabile legale şi nici nu poate constitui baza legală pentru o grevă declanşată în anul 2007.
Greva declanşată la 19.07.2007 are ca temei neîncheierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2007 şi cum încheierea acestui contract este o operaţiune anuală, nu poate fi influenţată de un proces-verbal încheiat anterior, privind concilierea unui conflict de interese cu un obiect diferit.
În aceste condiţii procesul verbal amintit nu produce efecte juridice în speţă aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Mai mult decât atât, disp.art. 41 di Legea nr. 168/1999 prevăd că greva poate fi declarată numai dacă în prealabil au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procesurile prevăzute de prezenta lege şi că înainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul sunt obligatorii dacă părţile au decis parcurgerea acestor etape.
Din procesul verbal încheiat la data de 18.07.2007 şi aflat la filele 6-7 dosar fond, rezultă că sindicatului i s-a recomandat, în cadrul discuţiilor purtate, de către reprezentantul administraţiei, parcurgerea etapelor prealabile declanşării grevei, respectiv concilierea, medierea şi arbitrajul.
Or, din actele dosarului rezultă că pârâtul-recurent nu a respectat dispoziţiile legale privind sesizarea Direcţiei de muncă pentru efectuarea concilierii şi nici parcurgerea procedurilor privind medierea şi arbitrajul.
În aceste condiţii, atâta timp cât dreptul la grevă nu este un drept absolut, el fiind supus, conform legilor ţării, unor condiţii necesare pentru exercitarea cu bună credinţă şi valorificarea drepturilor părţilor conflictului de interese, Curtea constată că prima instanţă în mod corect a apreciat că greva declanşată la 19.07.2007 este ilegală, stabilind just că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie indiferent de voinţa sindicatului de a declanşa şi de a menţine greva.
Dată fiind atitudinea sindicatului, recurent-pârât în cauză, de a nu respectă procedura prevăzută de lege pentru soluţionarea conflictului de interese apărut, este legală şi temeinică soluţia primei instanţe care a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională prin care se solicita obligarea reclamantei să negocieze încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate de către recurent, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică, sens în care potrivit art. 312 C. proc. civ. rercursul urmează să fie respins ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner