Litigii de muncă. Contestaţie la executare. Recurs

Tematică: Contestatie la executare

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, care dispune asupra obligativităţii instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiei de procedură, verificând data comunicării sentinţei şi data înregistrării căii de atac, excepţia de tardivitate este în mod obligatoriu admisa de Curtea de Apel.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 786/M din 18 august 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1106/3.06.2008 a Tribunalului Braşov s-a respins contestaţia la titlu, formulată şi precizată de contestatorul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta B., in contradictoriu cu intimaţii E.H. şi Societatea Civila de Executori Judecătoreşti E
Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Reorganizarea activităţii angajatorului. Decizie de desfiinţare a postului de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Legalitate
Modificarea organigramei societăţii, inclusiv cu privire la desfiinţarea postului contestatorului, a avut loc de către organe competente delegate legal de către conducerea unităţii. Deci, la nivelul unităţii a avut loc o desfiinţare a unor locuri de muncă, inclusiv cel deţinut de contestator, având loc dintr-o cauză reală şi serioasă în sensul disp.art. 65 alin. (1) din Codul Muncii în temeiul cărora s-a impus concedierea.
Intimata şi-a respectat şi obligaţia legală de oferire a unui loc de muncă vacant din unitate corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului în calitate de maistru, prin adresa nr. 6851/17 mai 2007, ofertă neacceptată însă de contestator.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 379 din 19 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
Contestatorul E.J.-E. a solicitat anularea deciziei nr. 282 din 9 mai 2007, emisă de intimata SC „P.J.” SA Târgovişte prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat între părţi în temeiul art. 55 lit. c) şi 65 din Codul Muncii urmare reorganizării activităţii intimatei.
În motivarea contestaţiei s-a reţinut că măsura dispusă de intimată este nelegală, întrucât nu i-a fost oferit un alt post corespunzător pregătirii sale profesionale conform art. 64 alin. (1) şi (3) din Codul Muncii în condiţiile în care în preajma luării acestei măsuri pe acelaşi post a fost încadrată o altă persoană, astfel că nu a avut loc pretinsa desfiinţare a postului respectiv prin reorganizare.
Intimata a formulat întâmpinare-cerere reconvenţională, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată deoarece a avut loc prin reorganizare o desfiinţare reală şi efectivă a postului deţinut anterior de contestator, că acestuia i-a fost oferit un alt post pe care l-a refuzat categoric cum s-a constatat prin proces verbal în cele 3 zile prevăzute de lege, iar în eventualitatea admiterii contestaţiei a solicitat intimata să fie obligat contestatorul la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de plăţi compensatorii în cuantum de 54.400 lei (RON) şi respectiv 3.143 lei reprezentând indemnizaţie de preaviz. În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri şi interogatoriu.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1460 din 27 decembrie 2007, a respins contestaţia ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că măsura reorganizării activităţii societăţii intimate prin reducerea reală şi efectivă a unor posturi, iar unitatea şi-a îndeplinit obligaţia oferirii pentru contestator a unui alt post vacant corespunzător pregătirii sale profesionale pe care însă acesta nu l-a acceptat în termen legal, măsura încetării contractului de muncă fiind legală sub toate aspectele inclusiv de organele competente ale unităţii prin delegare.
Împotriva acestei sentinţe contestatorul a declarat recurs criticându-l pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată. Criticând sentinţa, contestatorul a reluat în motivarea recursului toate apărările formulate la fond, susţinând că prima instanţă a ignorat în mod vădit prevederile legale aplicabile, probele şi excepţiile invocate şi i-a fost încălcat dreptul de apărare, inclusiv prin audierea unor martori, fiind folosite împotriva sa şi mijloace dolosive.
Curtea, analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este nefondat.
Din înscrisurile existente la dosar, inclusiv din raportul nr. 6557/30 aprilie 2007 prin care s-a aprobat reorganizarea activităţii departamentului secţiei de ţevi sudate şi desfiinţarea postului de şef atelier producţie a acestui sector, aceasta pentru asigurarea funcţionării raţionale şi eficiente a procesului de producţie în condiţiile reducerii substanţiale a comenzilor de ţevi sudate, situaţie rezultată şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Modificarea organigramei societăţii, inclusiv cu privire la desfiinţarea postului contestatorului, a avut loc de către organe competente delegate legal de către conducerea unităţii. Deci, la nivelul unităţii a avut loc o desfiinţare a unor locuri de muncă, inclusiv cel deţinut de contestator, având loc dintr-o cauză reală şi serioasă în sensul disp.art. 65 alin. (1) din Codul Muncii în temeiul cărora s-a impus concedierea.
Intimata şi-a respectat şi obligaţia legală de oferire a unui loc de muncă vacant din unitate corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului în calitate de maistru, prin adresa nr. 6851/17 mai 2007, ofertă neacceptată însă de contestator. Aşadar, intimata a respectat în tot condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, măsura contestată fiind pe deplin legală, situaţie constatată şi de instanţa de fond care a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică sub toate aspectele.
Societatea intimată a invocat nulitatea recursului cu prilejul dezbaterilor întrucât nu este motivată în drept excepţia care este nefondată faţă de motivele de fapt invocate de către contestatorm iar netrimiteres expresă la textele de lege fiind încadrarea în drept a motivelor de recurs nefiind de natură a duce la nulitatea recursului din moment ce motivele recursului au fost formulate în declaraţia de recurs, iar încadrarea lor în drept rezultă din această motivare, fiind aplicabile de drept.
În atare situaţie urmează a fi respinsă ca nefondată excepţia nulităţii recursului.
Pe fond, în raport de cele ce preced, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, situaţie în care nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul de faţă ca nefondat în baza art. 312 din acelaşi cod.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner