Accident de muncă. Daune morale. Competenţă. Despăgubire. Recurs. Încălcarea normelor de procedură referitore la competenţă. Casare cu trimitere

Tematică: Despagubire

1. Raportat la prevederile art. 269 alin. (1) Codul muncii, pârâta a fost obligată la plata contravalorii sumei de 1000 EURO, sumă stabilită ţinând cont şi de despăgubirile de care a beneficiat reclamantul în baza Legii nr. 346/2002. 2. Sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competenţă, prin ignorarea flagrantă a sentinţei civile, pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia, şi cu nesocotirea prevederilor art. 15, alin. (2) din Constituţia României, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1025 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. (...) reclamantul E.E. a chemat în judecată pârâta SC N. T.H ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale rezultate în urma accidentului de muncă pe care l-a suferit la data de 26.12.2005.

În motivarea acţiunii se arată că reclamantul este angajatul pârâtei şi în data de 26.12.2005 a fost victima unei accident de muncă, medicii fiind nevoiţi să-i amputeze degetele 3-5, în prezent mai având un singur deget la mâna dreaptă, degetul mare, şi un D. din degetul arătător. Acest eveniment l-a marcat puternic, reclamantul devenind o persoană handicapată, care cu mâna dreaptă nu mai poate face nimic, fiind nevoit să înveţe să se descurce cu mâna T..

Judecătoria Hunedoara a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa civilă nr. (...) în temeiul art. 129 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 346/2002 coroborat cu dispoziţiile art. 158 alin. (1)-(3), art. 159 şi art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. civ. a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 205/LM/2007a declinat în favoarea Judecătoriei Hunedoara competenţa de soluţionare a cauzei, deoarece acordarea daunele morale nu se circumscrie legislaţiei muncii, ele putând fi întemeiate numai pe principiile răspunderii civile delictuale.

În temeiul art. 21 C. proc. civ., constatând conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat orice procedură şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 5/F/CC/2007 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul E.E. în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

După înregistrarea cauzei pe rolul judecătoriei Hunedoara sub nr. (...), urmare a modificărilor legislative în ceea ce priveşte art. 269 Codul muncii, judecătoria invocă din nou excepţia necompetenţei materiale şi declină prin sentinţa civilă nr. 2089/2007 competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, considerând că speţa trebuie soluţionată potrivit legislaţiei muncii. Tribunalul nu mai pune în discuţie competenţa sa şi procedează la administrarea probatoriului.

Pârâta SC B. H SA depune întâmpinare prin care invocă inadmisibilitatea daunelor morale, deoarece la data formulării cererii Codul muncii nu prevedea posibilitatea acordării daunelor morale. Se invocă totodată şi Decizia nr. XL/7.05.2007 a ÎCCJ.

Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nedovedită. Se susţine că reclamantul, încălcând instrucţiunile de lucru, se afla în mod greşit pe bare şi nu pe grătare aşa cum este prevăzut în instrucţiuni.

În speţă reclamantul nu a făcut dovada unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit şi nici existenţa vinovăţiei societăţii pârâte, în lipsa acestora neputând fi vorba de răspundere civilă delictuală. Se mai arată că societatea a plătit reclamantului, care este în continuare angajatul său, o despăgubire în sumă echivalentă a 1000 USD.

A fost depusă sentinţa civilă nr. 2473/2006 a Tribunalului Hunedoara, acte medicale. A fost luat un interogatoriu pârâtei şi s-au audiat martorii J.E. şi B.E.

Prin sentinţa civilă nr. 270/LM/2008 Tribunalul Hunedoara admite în parte acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul E.E. împotriva pârâtei SC B.H SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 1000 EURO la cursul BNR din ziua plăţii cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acţiunea. Pentru a pronunţa această hotărâre se reţine de către prima instanţă că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă, deoarece forma articolului 269 Codul muncii la data la care Tribunalul a fost sesizat a doua oară permite acordarea daunelor morale.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamantul în timpul programului de lucru a suferit un accident de muncă, prin strivirea mâinii strângi, cu amputarea degetelor 3, 4, 5.

Referitor la cauzele accidentului, instanţa a reţinut că accidentul s-a produs datorită unei culpe concurente a reclamantului şi manevrantei J.B., având în vedere că reclamantul se afla pe barele de metal şi nu pe grătare, iar manevranta J. a executat manevre greşite care l-a dezechilibrat pe reclamant. Culpa pârâtei constă în aceea că prin angajaţii săi care aveau sarcina de a supraveghea şi lua măsuri pentru respectarea instrucţiunilor de lucru nu a luat toate măsurile posibile pentru modernizarea metodelor de lucru în vederea protejării salariaţilor şi pentru prevenirea accidentelor de muncă.

Pe lângă indemnizaţia primită de la asigurator, instanţa a apreciat că reclamantul mai este îndreptăţit şi la plata de daune morale, având în vedere pierderea celor trei degete de la mâna dreaptă şi dificultăţile pe care le întâmpină atât la locul de muncă, cât şi în viaţa de zi cu zi.

În aceste condiţii, raportat la prevederile art. 269 alin. (1) Codul muncii, pârâta a fost obligată la plata contravalorii sumei de 1000 EURO, sumă stabilită ţinând cont şi de despăgubirile de care a beneficiat reclamantul în baza Legii nr. 346/2002.

S-a dispus respingerea celorlalte despăgubiri solicitate, având în vedere că şi reclamantul se face vinovat de nerespectarea instrucţiunilor de lucru, iar o parte din vină aparţine manevrantei care a declanşat practic accidentul, prin manevra greşită pe care a executat-o.

 

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs ambele părţi.

Reclamantul E.E. prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, considerând sentinţa atacată ca nelegală şi netemeinică. În motivarea recursului se arată că accidentul suferit de reclamant, urmat de amputarea a trei degete de la mâna dreaptă, a cauzat acestuia şi încă îi cauzează puternice suferinţe psihice. De aceea se consideră că soluţia primei instanţe este profund greşită când i-a acordat numai 1000 EURO despăgubiri ţinând cont că s-a depus la dosar o sentinţă din care rezultă culpa exclusivă a pârâtei în producerea accidentului, producere datorată modului învechit şi contrar normelor de protecţie a muncii în care se desfăşoară activitatea în cadrul societăţii pârâte.

Martorul J., soţul manevrantei, la audierea căruia reclamantul s-a opus, a încercat să susţină o altfel de stare de lucruri pentru că în caz contrar şi el s-ar fi făcut vinovat de producerea accidentului.

Instanţa de fond a greşit când a reţinut că desfacerea contractului de muncă al reclamantului s-a făcut pentru acoperirea unei prejudiciu material, precum şi atunci când a refuzat efectuarea unei expertize medicale.

Pârâta SC B.H prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii. În motivarea recursului se arată că reclamantul este cel care se face vinovat de producerea accidentului, încălcând instrucţiunile de lucru care stipulează că „circulaţia pe paturile de răcire se face numai pe căile de acces, pe pasarele sau când se intervine pe paturi se calcă pe gătare”.

Din întreg materialul probator administrat a reieşit că reclamantul se afla în momentul producerii accidentului pe bare şi nu pe grătare. Instanţa fondului în mod greşit a admis în parte acţiunea, deoarece reclamantul nu a reuşit să facă dovada raportului de cauzalitate între o faptă a pârâtei şi accident, respectiv a vinovăţiei societăţii pârâte, în lipsa acestora neputând fi antrenată răspunderea societăţii pârâte.

Se mai susţine că reclamantul nu era îndreptăţit să solicite daune morale în temeiul art. 269 Codul muncii, deoarece la data formulării acţiunii acest text de lege nu permitea acordarea de daune morale.

Intimata SC B.H. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant. Şi intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtă.

Prealabil analizării sentinţei sub aspectul temeiniciei sale, Curtea apreciază necesar a se discuta un motiv de ordine publică, respectiv competenţa Tribunalului Hunedoara, completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale de a soluţiona prezenta cauză.

În această privinţă se constată că acţiunea a fost formulată de către reclamant la data de 6.10.2004, dată la care art. 269 alin. (1) Codul muncii avea următoarea redactare: „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Este adevărat că ulterior textul menţionat a fost modificat prin recunoaşterea posibilităţii de acordare a daunelor morale, însă instanţa este ţinută să soluţioneze un litigiu în baza legii în vigoare la data sesizării ei, eventualele modificări legislative putând fi avute în vedere numai dacă sunt de ordin procedural – cu aplicare imediată – iar uneori şi de ordin substanţial, dacă legea prevede expres şi numai dacă cuprind dispoziţii mai favorabile, întrucât în caz contrar s-ar încălca unul din principiile constituţionale, respectiv cel al neretroactivităţii legii civile.

În consecinţă, în speţă nu are nicio relevanţă juridică faptul că textul art. 269 alin. (1) Codul muncii a suferit unele modificări, cât timp Curtea de Apel în cadrul unui regulator de competenţă a stabilit competenţa în favoarea judecătoriei Hunedoara, deoarece prevederile modificate sunt dispoziţii de drept substanţial şi sunt aplicabile numai litigiilor născute după intrarea lor în vigoare, nu şi litigiilor anterioare.

Faţă de cele menţionate, constatând că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la competenţă, prin ignorarea flagrantă a sentinţei civile nr. 5/F/CC/2007 pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia şi cu nesocotirea prevederilor art. 15, alin. (2) din Constituţia României, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri formulate în cauză, va casa sentinţa atacată şi va trimite dosarul spre competentă soluţionare judecătoriei Hunedoara. În rejudecare, instanţa va verifica şi celelalte motive de recurs formulate de către părţi şi a căror analiză nu se mai impune, dat fiind soluţia de casare dispusă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner