Constatarea nelegalităţii grevei. Excepţie de necontituţionalitate. Respingere. Excepţia lipsei de obiect al recursului. Admitere

Tematică: Actiune in constatarea ilegalitatii grevei

Recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea pe cale separată a prezentului recurs datorită faptului că a fost pronunţată o hotărâre asupra fondului cauzei, respectiv sentinţa civilă nr. 510/16.04.2008. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de către pârâta recurentă a vizat doar dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999. Până la promovarea prezentului recurs, instanţa de fond a soluţionat cauza pe fond, prin sentinţa civilă nr. 510/16.04.2008, dispunându-se încetarea grevei ca fiind ilegală, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 168/1999. Faţă de această situaţie, chiar dacă instanţa de recurs ar fi înaintat dosarul Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 şi, ipotetic, s-ar fi declarat neconstituţional acest articol, recurenta nu mai justifică niciun interes atât timp cât instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei doar dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 168/1999 şi a precizat în mod expres că nu mai sunt necesare cercetarea celorlalte condiţii de nelegalitate a grevei invocate de reclamantă.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 367/R din 22 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin Încheierea de şedinţă din 15.04.2008 a Tribunalului Galaţi, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 168/1999.
Împotriva acestei Încheieri a declar recurs pârâta Sindicatul Solidaritatea al T.G, considerând-o nelegală şi netemeinică. A susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 rep. a Curţii Constituţionale. De asemenea, a invocat faptul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, fiind indusă în eroare şi de către apărările, reclamantei, cum că acţiunea pe care a formulat-o ar avea un caracter urgent.
A învederat că instanţa şi-a depăşit competenţa, prin examinarea constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor care revine în exclusivitate Curţii Constituţionale, cf. art. 146 lit. d) din Constituţia României, instanţa având doar obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale excepţiei invocate.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În drept, a invocat dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/2004, art. 299, art. 304 pct. 5, 7 8 şi 9 şi art. 304 indice 1 C. proc. civ.
La termenul din data de 21.05.2008, intimata a invocat excepţia lipsei de interes a formulării recursului de către pârâtă, pentru următoarele considerente.
Recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea pe cale separată a prezentului recurs datorită faptului că a fost pronunţată o hotărâre asupra fondului cauzei, respectiv sentinţa civilă nr. 510/16.04.2008.
Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepţia invocată de intimată este întemeiată pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. G S.A, s-a invocat nelegalitatea grevei declanşată de către pârâtă la nivelul societăţii pentru nerespectarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 168/1999 şi a art. 66 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de către pârâta recurentă a vizat doar dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999.
Până la promovarea prezentului recurs, instanţa de fond a soluţionat cauza pe fond, prin sentinţa civilă nr. 510/16.04.2008, dispunându-se încetarea grevei ca fiind ilegală, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 168/1999.
Instanţa de fond a considerat că nu mai este necesară cercetarea celorlalte condiţii de nelegalitate a grevei invocate de reclamantă deoarece sunt condiţii ulterioare iar verificarea lor ar fi fost inutilă.
Faţă de această situaţie, chiar dacă instanţa de recurs ar fi înaintat dosarul Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 şi, ipotetic, s-ar fi declarat neconstituţional acest articol, recurenta nu mai justifică niciun interes atât timp cât instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei doar dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 168/1999 şi a precizat în mod expres că nu mai sunt necesare cercetarea celorlalte condiţii de nelegalitate a grevei invocate de reclamantă.
Întrucât s-a analizat excepţia lipsei de interes care a fost considerată întemeiată, instanţa de recurs nu va mai analiza celelalte motive invocate de recurentă, văzând dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner