Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Concediere colectivă. Nulitate pentru nerespectarea procedurii legale. Aplicarea art. 78 alin. (1) Codul Muncii. Respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere şi respectarea preavizului

Tematică: Contestatie decizie concediere

Fiind o concediere colectiva, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzuta de art. 69 şi urm. Codul Muncii, ceea ce nu s-a făcut, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca şi o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovita de nulitate. Constatând nelegală măsura concedierii, instanţa are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura şi obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior. Instanţa nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voinţă al angajatorului. Pentru a obţine aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.
(Curtea de Timişoara, Secţia Litigii de Muncă, Decizia civilă nr. 177 din 13 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 30 mai 2007 sub nr. 2504/108, reclamantul N.E.J. a chemat în judecată pe pârâta (...) E. Nădlac SRL Nădlac solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 30 din 2 mai 2007, să anuleze decizia de concediere şi să dispună emiterea unei noi decizii cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul (...) E. Nădlac SRL şi la nivelul (...) E. SA; să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatorului; să oblige intimata la plata compensaţiilor prevăzute în Planul social încheiat între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al (...) E. SA, procesul de reorganizare al (...) E. SA, cât şi contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1259 pronunţată la 5 noiembrie 2007, instanţa a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 30/2 mai 2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege; a anulat decizia de concediere şi a dispus emiterea unei noi decizii cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul (...) E. Nădlac SRL şi la nivelul E. SA, a obligat unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în caz contrar obligarea unităţii la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajaţilor; a respins capătul de cerere privind obligarea unităţii la plata compensaţiilor prevăzute în Planul social încheiat între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al (...) E. SA, procesul de reorganizare al E. SA; cât şi în contractele colective de muncă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, dată la care pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în temeiul art. 65 Codul Muncii, concedierea fiind colectivă, deoarece au fost concediaţi un număr de 10 angajaţi din totalul cuprins între 20-100 de angajaţi.

A apreciat că fiind vorba de o concediere colectivă, pârâta trebuie să îndeplinească procedura prevăzută la art. 69 alin. (1) Codul Muncii, salariaţii fiind îndreptăţiţi să beneficieze de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Nerespectarea acestei proceduri legale atrage nulitatea măsurii de concediere.

În legătură cu plata preavizului, a apreciat că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior sunt mai favorabile, pârâta trebuia să acorde un preaviz corespunzător vechimii în muncă, în cazul nerespectării preavizului, pârâta fiind obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi actualizat.

Capătul de cerere privitor la plata compensaţiilor acordate conform art. 4 din Planul social a fost respins motivat de faptul că acest act nu se regăseşte la dosarul cauzei.

In termen legal, impotriva sentinţei menţionate mai sus, a declarat recurs reclamantul N E.J. şi pârâta (...) E. Nădlac SRL, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timişoara sub nr. (...).

Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii reclamantului, în sensul obligării pârâtei şi la plata compensaţiilor prevăzute în pct. 4 din Planul social încheiat la data de 21 aprilie 2005 între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română.

Arată că a depus la dosarul cauzei contractul de colaborare între (...) E. şi (...) E. Nădlac SRL în care se menţionează că cele două societăţi fac parte din acelaşi grup de societăţi; că salariaţii pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariaţii din cadrul (...) E. SA; că a depus la dosar proiectul de concediere din care rezultă că în cazul contestatorului trebuiau achitate 12 salarii medii nete pentru o vechime între 5 şi 15 ani; că în proiectul de concediere se menţionează că în cazul în care societatea nu acordă termenul legal de preaviz de 60 de zile calendaristice se va acorda o indemnizaţie egală cu salariul ce-i revine în baza contractului său individual pe două luni.

Mai arată că deşi sarcina probei cade în sarcina angajatorului, pârâta nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor prevăzute în cazul concedierilor colective.

Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, pârâta (...) E. Nădlac SRL Nădlac a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

Arată că interpretarea dată de instanţa de fond conform căreia măsura concedierii s-a datorat problemelor financiare cu care se confruntă societatea este greşită, decizia de preluare a pârâtei de către (...) E.P. Distribution SRL fiind luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar (...) E. SA, în aceste condiţii fiind încheiat contractul de colaborare semnat la 15 martie 2007.

Mai arată că pârâta nu mai desfăşoară nicio activitate de administrare propriu-zisă a staţiei, iar foştilor angajaţi li s-a oferit posibilitatea încheierii în aceleaşi condiţii a unor noi raporturi de muncă cu persoana juridică care administrează staţia în prezent; că reclamantul nu a dorit să continue raporturile de muncă pe aceleaşi posturi cu noul operator al staţiei.

Apreciază că reclamantului i-a fost respectat termenul de preaviz şi că li s-au acordat despăgubirile la care avea dreptul – 3 salarii compensatorii şi 2 salarii de bază – şi că nu este implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federaţia Sindicatelor; că la data emiterii deciziei de concediere, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate îşi încetase efectele prin ajungere la termen.

Reclamantul recurent a depus la dosar concluzii scrise în care reia susţinerile din cererea de recurs şi sublinează că salariaţii pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariaţii din cadrul (...) E. SA, art. 54 din contractul colectiv de muncă la nivelul (...) E. Nădlac SRL menţionându-se că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între SNP E. SA şi salariaţii reprezentaţi de G. E. se aplică în mod corespunzător şi salariaţilor firmei (...) E. Nădlac SRL, dacă clauzele sunt superioare reglementărilor din Codul Muncii şi că art. 1 din planul social prevede că toate drepturile şi obligaţiile care derivă din acest plan social sunt aplicabile doar acelor angajaţi care au contract de muncă valabil încheiat cu E. SA sau alte companii asociate la care (...) E. SA are o participare de cel puţin 50%, iar (...) E. Nadlac SRL are 98, 51%.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 3041 C. proc.civ., instanţa a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:

În mod corect a constatat instanţa de fond că în cauză a avut loc o concediere colectivă, fiind desfiinţate toate posturile din cadrul (...) E. Nadlac SRL. Pârâta nu a contestat şi nici nu a făcut dovada că în speţă nu a fost vorba de o concediere colectivă, respectiv ca au fost concediaţi mai puţin de 10 salariaţi, deşi sarcina probei îi revenea.

Apărările pârâtei în sensul ca angajaţii au refuzat sa continue raportul de munca cu noul angajat nu pot fi primite, câtă vreme raporturile de muncă au încetat din iniţiativa angajatorului în temeiul art. 65, iar prin numărul persoanelor concediate, concedierea a fost colectivă. Fiind o concediere colectivă, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzută de art. 69 şi urmatoarele Codul Muncii, ceea ce nu a făcut, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca şi o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovită de nulitate.

Măsura concedierii fiind lovita de nulitate, potrivit art. 78 Codul Muncii, instanţa va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficait salariatul, aceste drepturi cuvenindu-se până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat reintegrarea în postul deţinut anterior.

Constatând nelegală măsura concedierii, instanţa are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura şi obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior.

Instanţa nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voinţă al angajatorului.

Pentru a obţine aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul cu începere de la data desfacerii contractului de muncă şi până la pronunţarea deciziei – 13.02.2008.

Va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere, respectarea preavizului şi va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner