Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Concediere colectivă. Nulitate pentru nerespectarea procedurii legale. Aplicarea art. 78 alin. (1) Codul Muncii. Respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere şi respectarea preavizului

Tematică: Contestatie decizie concediere

Fiind o concediere colectiva, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzuta de art. 69 şi urm. Codul Muncii, ceea ce nu s-a făcut, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca şi o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovita de nulitate. Constatând nelegală măsura concedierii, instanţa are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura şi obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior. Instanţa nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voinţă al angajatorului. Pentru a obţine aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia Litigii de Muncă, Decizia civilă nr. 208 din 14 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2509/108/30.05.2007, reclamantul E.E. a chemat în judecată pârâta SC E. Nădlac SRL Nădlac solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 34/02.05.2007, să anuleze decizia de concediere, să dispună emiterea unei noi decizii de concediere cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC E. Nădlac SRL şi la nivelul SC E. SA, să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat şi reactualizat şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatului, să oblige unitatea la plata compensaţiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între E. SA şi federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al E. SA, procesul de reorganizare al E. SA, cât şi contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, când i-a fost comunicată decizia de concediere, în urma unei concedieri colective, fără ca intimata să respecte procedura prevăzută de lege şi termenul de preaviz de 45 de zile calendaristice. Totodată, se susţine că reclamantului nu i-au fost acordate compensaţiile prevăzute în planul social, în funcţie de vechime şi în funcţie de salariul mediu pe întreaga unitate.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 65, 66, 67, 68-72, 73-75, 76-78 Codul Muncii.

Prin întâmpinare, pârâta SC E. Nădlac SRL Nădlac a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arată că a fost respectat dreptul de preaviz de 15 zile lucrătoare, prevăzut de Codul Muncii, şi că au fost acordate despăgubirile ce cuvenite reclamantului.

Reclamantul face parte din salariaţii care nu au fost de acord să continue raporturile de muncă pe aceleaşi posturi, oferite de noul operator al staţiei de distribuţie carburanţi SC E. P. Distribution SRL. În prezent, SC E. Nădlac SRL Nădlac nu mai desfăşoară nicio activitate de administrare a staţiei. Pe de altă parte, SC E. Nădlac SRL Nădlac este o entitate juridică separată de SC E. SA, nefiind implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federaţia Sindicatelor Libere.

La termenul din 10.07.2007, s-a dispus conexarea dosarului nr. (...) la dosarul nr. (...).

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 2510/108/30.05.2007, reclamantul G.G. a chemat în judecată pârâta SC E. Nădlac SRL Nădlac solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 33/02.05.2007, să anuleze decizia de concediere, să dispună emiterea unei noi decizii de concediere cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC E. Nădlac SRL şi la nivelul SC E. SA, să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat şi reactualizat şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatului, să oblige unitatea la plata compensaţiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între E. SA şi federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al E. SA, procesul de reorganizare al E. SA, cât şi contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, când i-a fost comunicată decizia de concediere, în urma unei concedieri colective, fără ca intimata să respecte procedura prevăzută de lege şi termenul de preaviz de 45 de zile calendaristice. Totodată, se susţine că reclamantului nu i-au fost acordate compensaţiile prevăzute în planul social, în funcţie de vechime şi în funcţie de salariul mediu pe întreaga unitate.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 65, 66, 67, 68-72, 73-75, 76-78 Codul Muncii.

Prin întâmpinare, pârâta SC E. Nădlac SRL Nădlac a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arată că a fost respectat dreptul de preaviz de 15 zile lucrătoare, prevăzut de Codul Muncii, şi că au fost acordate despăgubirile ce cuvenite reclamantului.

Reclamantul face parte din salariaţii care nu au fost de acord să continue raporturile de muncă pe aceleaşi posturi, oferite de noul operator al staţiei de distribuţie carburanţi SC E. P. Distribution SRL. În prezent, SC E. Nădlac SRL Nădlac nu mai desfăşoară nicio activitate de administrare a staţiei.

Pe de altă parte, SC E. Nădlac SRL Nădlac este o entitate juridică separată de SC E. SA, nefiind implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federaţia Sindicatelor Libere.

Prin sentinţa civilă nr. 1260/5 noiembrie 2007, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii E.E. şi G.G., a constatat nulitatea absolută a deciziilor de concediere nr. 33/2.05.2007 şi nr. 34/2.05.2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, a anulat deciziile de concediere şi a dispus emiterea unor noi decizii cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC E. Nădlac SRL şi la nivelul E. SA, a obligat unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în caz contrar la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat precum şi celelalte drepturi salariale ce reveneau angajaţilor. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea societăţii la plata compensaţiilor prevăzute în Planul Social, încheiat între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administraţie al E. SA, procesul de reorganizare al E. SA, cât şi în contractele colective de muncă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au fost angajaţii pârâtei până la 2 mai 2007, dată la care pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al acestora în temeiul art. 65 din Codul Muncii. Fiind concediaţi un număr de peste 10 salariaţi din totalul de angajaţi, cuprins între 20-100 de angajaţi, concedierea a fost colectivă.

Prin urmare, pârâta trebuia să îndeplinească procedura prevăzută la art. 69 alin. (1) din Codul Muncii, iar salariaţii erau îndreptăţiţi să beneficieze de măsuri active de combatere a şomajului şi de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC E. Nădlac SRL, precum şi de cel încheiat la nivelul SNP E. SA, aplicabil în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 şi art. 69 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul SC E. Nădlac SRL. Nerespectarea prevederilor art. 70-71 din Codul Muncii atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere.

În legătură cu plata preavizului, a apreciat că prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel superior sunt mai favorabile, astfel încât pârâta trebuia să acorde reclamanţilor un preaviz corespunzător vechimii în muncă, iar în cazul nerespectării preavizului, să le plătească despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi actualizat.

Capătul de cerere privitor la plata compensaţiilor, prevăzute de art. 4 din Planul social, a fost respins, întrucât acest plan nu a fost depus la dosar.

În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 1260/05.11.2007 a Tribunalului Arad, au declarat recurs reclamanţii E.E. şi G.G., precum şi pârâta SC E. Nădlac SRL.

Prin recursul declarat, reclamanţii au solicitat modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul obligării pârâtei la plata compensaţiilor prevăzute la punctul 4 din Planul Social, încheiat la data de 21.04.2005 între E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română E..

În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit punctului B din contractul de colaborare încheiat între SC E. SA şi SC E. Nădlac SRL, şi depus la dosar, cele două societăţi fac parte din acelaşi grup de societăţi, astfel încât salariaţii pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariaţii din cadrul SC E. SA. Reclamanţii au depus la dosar proiectul de concediere colectivă nr. 357/19.04.2007, emis de către SC E. SA, din care rezultă că reclamanţilor, trebuia să li se achite 12 salarii medii nete pentru o vechime între 5 şi 15 ani, iar în situaţia în care societatea nu acordă termenul legal de preaviz de 60 de zile calendaristice aceasta va plăti o indemnizaţie egală cu salariul cuvenit reclamanţilor pe două luni, în baza contractului individual de muncă.

Totodată, se susţine că, deşi sarcina probei este în sarcina angajatorului, pârâta nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor prevăzute în cazul concedierilor colective şi a refuzat să depună la dosar Planul Social, cu care se putea dovedi cuantumul plăţilor compensatorii pe care era obligată să le acorde salariaţilor concediaţi.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. La cererea de recurs a fost anexată adresa nr. 241/06.11.2007 emisă de SC E. SA Zona E.A.

Prin recursul declarat, pârâta SC E. Nădlac SRL a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs se arată că măsura concedierii nu s-a datorat unor probleme financiare ale societăţii, cum greşit a reţinut instanţa de fond. Decizia de preluare a societăţii pârâte de către SC E. P. Distribution SRL a fost luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar SC E. SA, astfel încât s-a încheiat contractul de colaborare semnat la 15.03.2007.

În prezent societatea pârâta nu desfăşoară nicio activitate de administrare a staţiei, iar foştilor angajaţi li s-a oferit posibilitatea încheierii, în aceleaşi condiţii, a unor noi contracte de muncă cu persoana juridică care administrează, ulterior preluării sus – menţionate. Reclamanţii nu au dorit să continue raporturile de muncă, pe aceleaşi posturi, cu noul operator al staţiei.

În cazul reclamanţilor a fost respectat termenul de preaviz, fiindu-le acordate despăgubirile la care aveau dreptul, respectiv trei salarii compensatorii şi două salarii de bază. La data emiterii deciziei de concediere, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi-a încetat efectele prin ajungere la termen. Pe de altă parte, societatea pârâtă nu a fost implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federaţia Sindicatelor, astfel încât orice înţelegeri de acest gen nu îi sunt opozabile.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 65 şi art. 66 din Codul Muncii.

Pârâta SC E. Nădlac SRL a depus întâmpinare la recursul declarat de către reclamanţii E.E. şi G.G., precum şi memoriu, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată arătând că măsura concedierii nu s-a datorat unor probleme financiare ale societăţii, cum greşit a reţinut instanţa de fond. Decizia de preluare a societăţii pârâte de către SC E.P. Distribution SRL a fost luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar SC E. SA, astfel încât s-a încheiat contractul de colaborare semnat la 15.03.2007.

Pe de altă parte, societatea pârâta nu desfăşoară nicio activitate de administrare a staţiei, iar foştilor angajaţi li s-a oferit posibilitatea încheierii, în aceleaşi condiţii, a unor noi contracte de muncă cu persoana juridică care administrează, ulterior preluării sus menţionate. Reclamanţii nu au dorit să continue raporturile de muncă, pe aceleaşi posturi, cu noul operator al staţiei, deşi mai mulţi angajaţi au fost preluaţi de către noul operator al staţiei de distribuţie carburanţi.

Concedierea reclamanţilor a fost dispusă cu respectarea termenului de preaviz reglementat de lege, fiindu-le acordate despăgubirile la care aveau dreptul, respectiv trei salarii compensatorii şi două salarii de bază.

La întâmpinare şi memoriu au fost anexate următoarele înscrisuri: deciziile nr. 2, 4, 5, 7, 11-14, 17, 18, 21, 27, 28, şi 41 din anul 2007 privind încetarea unor contracte individuale de muncă, state de salarii pe lunile aprilie şi mai 2007 întocmite de societatea pârâtă

Reclamanţii recurenţi au depus concluzii scrise, prin care reiau susţinerile din cererea de recurs. La concluziile scrise au fost anexate certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad, cu privire la SC E. Nădlac SRL şi sentinţa civilă nr. 1323/15.11.2007.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., instanţa a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite, cu următoarea motivare:

Prin deciziile de concediere contestate, societatea pârâtă a dispus încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor, cu începere din data de 23.05.2007, în temeiul art. 65 din Codul Muncii, întrucât postul ocupat de către aceştia a fost desfiinţat în urma reorganizării activităţii, iar angajatorul nu dispune de posturi vacante compatibile cu pregătirea salariatului. Reclamanţilor le-a fost acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, cu începere de la data de 02.05.2007, precum şi o indemnizaţie de concediere de trei salarii nete.

În mod corect a constatat instanţa de fond ca în cauza a avut loc o concediere colectiva, fiind desfiinţate toate posturile din cadrul SC E. Nadlac SRL.

Pârâta nu a contestat şi nici nu a făcut dovada ca în speţă nu a fost vorba de o concediere colectiva, respectiv ca au fost concediaţi mai puţin de 10 salariaţi, deşi sarcina probei îi revenea. Apărările pârâtei în sensul ca angajaţii au refuzat sa continue raportul de munca cu noul angajat nu pot fi primite, câtă vreme raporturile de muncă au încetat din iniţiativa angajatorului în temeiul art. 65, iar prin numărul persoanelor concediate, concedierea a fost colectivă.

Fiind o concediere colectiva, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzuta de art. 69 şi urm. Codul Muncii, ceea ce nu s-a făcut, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca şi o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovita de nulitate.

Măsura concedierii fiind lovita de nulitate, potrivit art. 78 Codul Muncii, instanţa va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, aceste drepturi cuvenindu-se până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat reintegrarea în postul deţinut anterior.

Constatând nelegală măsura concedierii, instanţa are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura şi obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deţinut anterior.

Instanţa nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voinţă al angajatorului.

Pentru a obţine aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate şi va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat şi reactualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanţii cu începere de la data desfacerii contractului de muncă şi până la pronunţarea deciziei – 13.02.2008 –, urmând a respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere şi respectarea preavizului. Totodată va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner