Calitatea de gestionar a şefului de unitate. Răspunderea patrimonială pentru pagubele produse ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.

Tematică: Despagubire

1. îndeplinind funcţia de şef fermă, recurentul avea calitatea de gestionar, conform art. 31 din Legea nr. 22/1969, situaţie care atrage răspunderea sa patrimonială pentru pagubele produse urmare îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu. 2. Faptul că nu i s-a constituit garanţie materială, nu înlătură calitatea sa de gestionar şi răspunderea sa ca atare. De altfel, şeful de fermă nu poate să nu fie asimilat gestionarului de bunuri întrucât el primeşte, la preluarea funcţiei patrimoniul firmei. Predarea-primirea bovinelor paznicului, aşa după cum rezultă din actele dosarului, era făcută de către recurent, care, aşa cum arată şi el, le avea în gestiune şi deci era responsabilitatea lui să nu producă prejudiciu societăţii. 3. În cauză sunt întrunite cerinţele art. 271 şi următoarele Codul Muncii pentru stabilirea răspunderii materiale a recurentului-pârât. În ceea ce priveşte valoarea animalelor dispărute, aceasta se stabileşte la nivelul valorii de înlocuire a acestora. Societatea reclamantă a făcut dovada valorii prejudiciului produs, recurentul necombătând cu nimic aceasta nedepunând acte din care să rezulte ce valoare de înlocuire ar avea.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 577/R din 17 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

 

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 7012/121 din 22.10.2007 la Tribunalul Galaţi reclamanta (...) B.(...)T a chemat în judecată pe pârâtul N.O. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7900 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societăţii. În motivarea acţiunii civile reclamanta a susţinut că pârâtul N.O. a fost angajat ca inginer zootehnist la (...) B. (...) T în perioada 11.01.2005 -20.04.2006.

S-a mai arătat de reclamantă că pe data angajării 11.01.2005 pârâtul a luat efectiv în primire, în baza unui proces verbal de predare-primire, animalele fermei zootehnice asumându-şi din momentul semnării procesului verbal, obligaţiile de a supraveghea şi administra în mod corespunzător efectivele de animale, pârâtul deţinând anterior timp de 5 ani funcţia de şef fermă zootehnică.

A mai arătat reclamanta că pârâtul a fost cercetat penal pentru gestiune frauduloasă fiind scos e sub urmărire penală prin Ordonanţa nr. 2282/P/2006 din 07.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, urmând ca prejudiciul să fie recuperat pe calea unei acţiuni civile.

A mai susţinut reclamanta că pârâtul nu a luat măsuri pentru a preîntâmpina sustragerea animalelor, astfel că în ziua de 21.09.2005 au dispărut, în timp ce pârâtul se afla în fermă, 2 (două) bovine rasa I. pârâtul susţinând că în ziua respectivă a venit mai târziu, nu a luat în primire şi nu a numărat efectivul de bovine, deşi avea această obligaţie.

Faptul că nu a observat lipsa celor două bovine din fermă în cursul zilei de 21.09.2005, nu îl exonerează de răspundere pe pârât, în timpul urmăririi penale el declarând că a efectuat în fermă, cu personalul, toate operaţiunile specifice programului zilnic - mulgerea, furajarea, curăţirea adăposturilor, etc., a mai arătat reclamanta.

O. şi dezinteresul manifestat de pârât faţă de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu a continuat prin părăsirea locului de muncă din fermă la ora 13, 00 fără a preda animalele în baza unui proces verbal şi fără a informa conducerea societăţii, a mai arătat reclamanta.

Pârâtul, aşa cum a susţinut a luat cunoştinţă de dispariţia celor două bovine în dimineaţa zilei de 22.09.2005 de la paznicul de noapte care ştia de dispariţia celor două bovine din ziua precedentă 21.09.2005, acelaşi paznic afirmând că în dimineaţa zilei de 21.05.2005, a predat bovinele pârâtului, fără nicio lipsă.

Pârâtul, a mai arătat reclamanta, chiar dacă nu avea calitatea de gestionar, el îndeplinea în fapt atribuţiile unui gestionar, astfel că potrivit art. 31 din Legea nr. 22/1969 răspunde integral pentru paguba stabilită.

Prin întâmpinarea depusă pârâtul N.O. a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii civile formulate.

A arătat pârâtul că în perioada 11.01.2005-20.04.2006 a fost angajat ca inginer zootehnist la reclamanta (...) B.(...)T. În această perioadă, a arătat pârâtul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

A arătat că împotriva lui a fost formulată plângere penală care s-a soldat cu scoaterea sa de sub urmărire penală pentru gestiune frauduloasă, putându-se reţine o eventuală răspundere materială a sa. A mai susţinut pârâtul că prejudiciul este exagerat chiar dacă fapta nu este săvârşită de el.

Reclamanta, a arătat pârâtul, trebuie să demonstreze valoarea corectă a prejudiciului respectiv, cu cât au fost cumpărate cele două vaci, cu cât sunt înregistrate în contabilitate, să probeze dispariţia lor şi neglijenţa lui.

Prin sentinţa civilă nr. 266/13.02.2008 s-a admis acţiunea civilă a reclamantei (...) B.(...)T. A obligat pârâtul N.O. să plătească reclamantei suma de 7900 lei reprezentând prejudiciu produs.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul N.O. considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului declarat pârâtul a susţinut că deşi a făcut dovada că în perioada când s-a produs dispariţia celor două bovine a îndeplinit funcţia de şef fermă la societatea reclamantă instanţa în mod eronat a apreciat că această funcţie se asimilează cu funcţia de gestionar potrivit Legii nr. 22/1969 întrucât din obligaţiile de serviciu stipulate în contractul individual de muncă nu rezultă că îndeplinea atribuţii de primirea, păstrarea, manipularea şi eliberarea de valori materiale aflate în gestiunea societăţii.

În afara procesului-verbal de primire a animalelor fermei la data angajării sale, nu a încheiat cu reclamanta niciun document prin care să stipuleze obligaţiile şi garanţiile necesare, ori conform legii încredinţarea gestiunii unei persoane se face prin contract, iar gestionarului i se reţine garanţie materială de către societate în vederea recuperării unui eventual prejudiciu a mai arătat recurentul pârât.

A mai susţinut recurentul pârât că instanţa de fond a reţinut eronat faptul că în ziua de 21.09.2005 nu se afla în fermă şi că nu a sesizat acest fapt conducerii societăţii, deşi din probele dosarului rezultă că a sesizat conducerea societăţii şi că a efectuat demersuri pentru aflarea adevărului în cazul dispariţiei celor două bovine.

Ferma, a arătat recurentul pârât, dispunea de personal de pază fără carte de muncă, pe care el îl coordona şi care lua în primire sau preda efectivele de bovine la intrarea şi ieşirea din serviciu.

Instanţa de fond, a mai susţinut recurentul pârât, nu a ţinut cont de faptul că prejudiciul solicitat nu este real şi cert luând ca bază o ofertă emisă de (...) B. (...) N. referitoare la bovine din rasa I. aflate în patrimoniul genetic al unor firme de elită fapt ce nu este cazul (...) B. (...) T care nu a deţinut niciodată astfel de animale.

Prejudiciul solicitat de reclamantă, a mai arătat recurentul pârât, nu se bazează pe niciun inventar, numere matricole obligatorii a animalelor dispărute aflate în evidenţa societăţii precum pe nicio evidenţă a societăţii din care să rezulte ce fel de animale deţine, mişcarea acestora.

Instanţa de fond, deşi a cerut reclamantei fişa postului său, ulterior a renunţat la aceasta, a mai arătat recurentul pârât.

În unitatea (...) B.(...)T se obişnuia de către conducere să se ţină în fermă şi proprietatea unor şefi din societate neînregistrate în evidenţa fermei, a arătat recurentul pârât.

A considerat recurentul că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 271 alin. (1) Codul Muncii. A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii civile formulate. În drept recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă în cauză reclamanta intimată (...) B.(...)T a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.

A arătat intimata reclamantă că pârâtul în funcţia de şef fermă are calitatea de gestionar, fiind dator să constate şi să prevină lipsa animalelor, obligaţie care-i revenea potrivit Legii nr. 22/1969, el nedovedind cu nimic lipsa culpei lui.

A mai arătat intimata că prin semnarea procesului verbal de predare-primire încheiat la data de 11.01.2005 recurentul pârât a luat efectiv în primire animalele fermei zootehnice asumându-şi obligaţiile de administrare, îngrijire, supraveghere a lor, obligaţii pe care le cunoştea, după cum chiar el a declarat tot el a declarat că ştia modul în care se făcea predarea animalelor, spre pază, la sfârşitul zilei de muncă.

Recurentul-pârât, a arătat intimata, invocă propria culpă când se referă la faptul că nu a încheiat un document de garanţie materială conform Legii nr. 22/1969. Recurentul-pârât se afla în fermă la data dispariţiei animalelor pe 21.09.2005, el părăsind ferma în jurul orei 13, 00 situaţie confirmată şi de declaraţiile unor martori el nepredând animalele cu proces verbal şi fără a informa conducerea societăţii a mai susţinut intimata reclamantă.

Ferma avea angajat paznic care lua în primire şi preda animalele la intrarea şi ieşirea din serviciul de noapte situaţie recunoscută şi de către recurentul-pârât, acesta însă nu menţionează şi faptul că preda personal animalele spre pază la sfârşitul programului lucru pe care nu l-a făcut la data de 21.09.2005 a arătat intimata.

Evaluarea bovinelor dispărute se face la valoarea de înlocuire a acestora, luându-se în calcul preţurile bunurilor existente în societăţile de profil, astfel că la dosarul cauzei a depus adresa nr. 451/27.03.2006 a (...) B.(...)N. din care rezultă preţul cu care puteau fi cumpărate alte animale, pentru înlocuirea celor dispărute, el ştiind ce rasă de bovine a avut în grijă, a arătat intimata.

Recurentul-pârât a recunoscut că îşi cunoştea atribuţiile de serviciu, că a ştiut despre dispariţia bovinelor, declarând: „pe data de 22.09.2005 am constatat lipsa a 2 capete bovine din gestiunea mea, luate din ferma pe care o aveam în grijă”, a susţinut intimata. Recurentul-pârât „uită” că la data de 11.01.2005 a luat în primire un număr de 58 bovine, în baza unui inventar întocmit pe categorii animale şi a încheierii unui proces verbal de predare-primire, pe care el însuşi l-a semnat, a mai arătat intimata. Nu s-a dovedit afirmaţia recurentului pârât că în fermă se aflau animale ce aparţineau conducerii societăţii.

 

Analizând hotărârea pronunţată în raport de probele administrate în cauză, de dispoziţiile legale incidente, de criticile formulate de recurentul-pârât, cât şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a apreciat corect că îndeplinind funcţia de şef fermă, recurentul avea calitatea de gestionar, conform art. 31 din Legea nr. 22/1969, situaţie care atrage răspunderea sa patrimonială pentru pagubele produse urmare îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.

Or, calitatea de gestionar nu este legată strict de îndeplinirea cu caracter de permanenţă a unor atribuţii legate de primirea, păstrarea, manipularea şi eliberarea de valori materiale sau băneşti din gestiunea societăţii, această calitate de gestionar având-o şi cei care sporadic execută unele operaţii care au caracter de manipulare-gestionare a bunurilor materiale primite, ei răspunzând de aceste bunuri. Or, însuşi faptul că el preda şi prelua zilnic şi o recunoaşte şi el efectivul de animale de la şi la paznicul de noapte este atribuţie de manipulare a bunurilor, deci o activitate gestionară.

Faptul că nu i s-a constituit garanţie materială, nu înlătură calitatea sa de gestionar şi răspunderea sa ca atare. De altfel, şeful de fermă nu poate să nu fie asimilat gestionarului de bunuri întrucât el primeşte, la preluarea funcţiei patrimoniul firmei.

Or, aşa după cum rezultă şi din actele dosarului şi corect a reţinut instanţa de fond şi de fapt o recunoaşte şi recurentul conform procesului verbal din 11.01.2005 (f. 7 dosar fond) asupra căruia nu a făcut nicio obiecţiune a primit printre altele şi un număr de 58 capete bovine. Că aceste bovine erau din rasă I. rezultă din formularele de identificare a animalelor (bovine) din 01.07.2005 (f. 23-25 recurs) acte care de asemenea nu au fost contestate de recurent.

Predarea-primirea bovinelor paznicului, aşa după cum rezultă din actele dosarului, era făcută de către recurent, care, aşa cum arată şi el, le avea în gestiune şi deci era responsabilitatea lui să nu producă prejudiciu societăţii.

Că era în fermă la data de 21.05.2005 rezultă din actele dosarului, că a sesizat conducerea societăţii la fel cât şi faptul că nu a preluat efectivul de animale de la paznicul de noapte şi plecând în jurul orei 13, 00 nu le-a mai predat acestuia rezultă din probele dosarului şi o recunoaşte şi recurentul-pârât.

Faptul că nu-şi controla personalul din subordine – paznici de noapte – cei care duceau animalele la E. este tot o neîndeplinire a atribuţiilor sale de serviciu.

Deci, instanţa de fond a apreciat corect că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 271 şi următoarele Codul Muncii pentru stabilirea răspunderii materiale a recurentului-pârât.

În ceea ce priveşte valoarea animalelor dispărute, aceasta se stabileşte la nivelul valorii de înlocuire a acestora.

Or, valoarea de înlocuire a acestora a fost stabilită conform ofertei de vânzare nr. 451 din 27.03.2006 a (...) B.(...)N. pentru bovine rasa I. de 1500 Euro + TVA bucata echivalând 7900 lei. Deci, societatea reclamantă a făcut dovada valorii prejudiciului produs, recurentul necombătând cu nimic aceasta nedepunând acte din care să rezulte ce valoare de înlocuire ar avea.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că, criticile formulate de recurentul pârât nu sunt întemeiate astfel că, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 266/2008.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner