DECIZIA Nr.1.096 din 22 noiembrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(2) lit.c) şi m) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Tematică: Decizia Curtii Constitutionale

Publicată în Monitorul Oficial nr.850 din 11.12.2007
www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(2) lit.c) şi m) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr.16.130/54/2006 al Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepţiei prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România lasă la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate de autorul excepţiei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.16.130/54/2006, Curtea de Apel de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(2) lit.c) şi m) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Iovan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticat contravin prevederilor art.41 din Constituţie, art.8, 10 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, fără a arăta în ce mod.

Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că dreptul la muncă, prevăzut de textul constituţional invocat, nu are legătură cu întocmirea şi publicarea tabloului anual al avocaţilor şi nici cu măsura suspendării din funcţie a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege, deoarece art.1 alin.(1) din Legea nr.51/1995 prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei”. Instituirea, prin textele de lege criticate, a unor condiţii în exercitarea profesiei de avocat este justificată de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor şi intereselor legitime. De altfel, avocatul nemulţumit de decizia Consiliului Baroului de suspendare din exercitarea profesiei în cazul neplăţii taxelor are dreptul de a se adresa Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, iar în conformitate cu art.21 din Legea fundamentală, instanţei de judecată competente.

Avocatul Poporului arată că soluţia legislativă instituită prin dispoziţiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor şi intereselor legitime. Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor condiţii de exercitare a acestei profesii. Instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute, nu încalcă sub nici un aspect accesul liber la justiţie ori dreptul la apărare al avocatului suspendat, întrucât prin exercitarea căilor legale de atac împotriva deciziei Consiliului Baroului se oferă acestuia suficiente garanţii pentru a formula pretenţii şi apărări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.53 alin.(2) lit.c) şi m) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.113 din 6 martie 2001, dispoziţii modificate prin Legea nr.255/2004,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.559 din 23 iunie 2004. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Consiliul baroului are următoarele atribuţii:[…]

c) întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl comunică celor în drept;[…]

m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa acestora, dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s-a conformat obligaţiei;”.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.41 referitoare la munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, se invocă prevederile art.8, 10 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând sesizarea, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(2) lit.m) din Legea nr.51/1995 a mai fost invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar, cu o motivare asemănătoare.

Astfel, prin Decizia nr.406 din 14 iulie 2005,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.807 din 6 septembrie 2005, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Referitor la invocarea art.41 din Constituţie, Curtea a constatat că dreptul la muncă prevăzut de textul constituţional nu are legătură cu măsura suspendării din funcţie a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege, deoarece art.1 alin.(1) din Legea nr.51/1995 prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei”.

Tot cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza H. contra Belgiei, 1987 şi Cauza Albert şi Le Compte contra Belgiei, 1983, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art.53 alin.(2) lit.c) din Legea nr.51/1995, Curtea constată că acestea prevăd în sarcina consiliul baroului obligaţia de a întocmi, de a modifica şi de a da publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi de a-l comunica celor în drept, fără ca în acest mod să se încalce prevederile art.41 din Constituţie şi cele ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cât priveşte dispoziţiile art.8, 10 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cele ale art.13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin. (1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.53 alin.(2) lit.c) şi m) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr.16.130/54/2006 al Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner