Demisie. Plata contravalorii cursurilor de formare profesională. Actualizare cu indicele de inflaţie.

Tematică: Despagubire

1. Este adevărat că, potrivit art. 195 Codul Muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în conf. cu art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursului sau stagiului de formare profesională. Dar aceste prevederi trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile art. 3 ale aceluiaşi articol în sensul că „salariatul care nu-şi respectă obligaţia asumată va trebui să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională proporţional cu perioada nelucrată. 2. Între părţi s-a încheiat un contract individual de muncă la data de 24 octombrie 2005 iar ulterior o serie de angajamente prin care intimatul se obliga să suporte contravaloarea cursurilor în cazul în care iniţiază încetarea contractului de muncă mai înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data finalizării cursului de formare profesională. La data de 25.02.2008 au încetat raporturilor de muncă prin demisie aşa cum rezultă din decizia nr. 394/2008. 3. Cum intimatul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin angajamentele încheiate acesta a cauzat recurentei un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui salariat şcolarizat şi în consecinţă obligat la restituirea contravalorii cursului proporţional cu perioada nelucrată conf. dispoziţiile art. 195 alin. (3) Codul muncii.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 719/R din 27 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

Prin sentinţa civilă nr. 893/31.07.2008 Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta (...) B. SRL G, în contradictoriu cu pârâtul H.D. A fost obligat pârâtul H.D. să achite reclamantei (...) B. SRL G suma de 456, 22 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizate la rata inflaţiei cu începere de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 4650/121/24.06.2008 reclamanta (...) B. SRL G a chemat în judecată pe pârâtul H.D. pentru a fi obligat la plata sumei de 2936 lei cu titlu de pretenţii (c/v cursuri de formare profesională) actualizate la rata inflaţiei până la data plăţii efective a debitului.

În fapt a susţinut că pârâtul a fost angajat al societăţii reclamante în perioada 24.10.2005-25.02.2008. Raporturile de muncă au încetat la iniţiativa pârâtului prin denunţarea unilaterală a contractului prin decizia nr. 394/25.02.2008. În calitate de angajat pârâtul a urmat cursuri de formare profesională în datele de: 20-21.01.2006; 24.02.-25.02.2006; 7.11.2006 şi 2.-3.02.2007, sens în care acesta a semnat angajamente prin care s-a obligat să nu părăsească unitatea pe o perioadă de 3 ani sub sancţiunea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională. Pârâtul nu a respectat aceste angajamente şi a demisionat la data de 25.02.2008, mai înainte de expirarea termenului de 3 ani. În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 195 alin. (3) Codul Muncii reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata c/v cursurilor de formare profesională.

În drept a invocat art. 270 alin. (1) Codul Muncii.

În susţinerea acţiunii a solicitat proba cu acte.

Pârâtul citat la adresa indicată de reclamantă nu s-a prezentat în instanţă.

La data de 31.07.2008, reclamanta a precizat că pârâtul a achitat suma de 600 lei cu titlu de c/v cursuri profesionale şi a solicitat diminuarea sumei pretinse prin acţiune cu 600 lei.

 

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta (...) B. SRL considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că prima instanţă şi-a motivat hotărârea prin prisma prev. art. 195 alin. (3) Codul Muncii, neţinând cont de faptul că aceste angajamente sunt încheiate de comun acord între salariat şi angajator, anexă la contractul individual de muncă, fiind incidente în cauză şi prev. art. 969 C. civ. În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul deşi legal citat nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare la dosar.

 

Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept în conf. cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit art. 195 Codul Muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în conf. cu art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursului sau stagiului de formare profesională.

Dar aceste prevederi trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile art. 3 ale aceluiaşi articol în sensul că „salariatul care nu-şi respectă obligaţia asumată va trebui să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională proporţional cu perioada nelucrată.

Astfel, între părţi s-a încheiat un contract individual de muncă la data de 24 octombrie 2005 iar ulterior o serie de angajamente prin care intimatul se obliga să suporte contravaloarea cursurilor în cazul în care iniţiază încetarea contractului de muncă mai înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data finalizării cursului de formare profesională.

La data de 25.02.2008 au încetat raporturilor de muncă prin demisie aşa cum rezultă din decizia nr. 394/2008.

Cum intimatul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin angajamentele încheiate acesta a cauzat recurentei un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui salariat şcolarizat şi în consecinţă obligat la restituirea contravalorii cursului proporţional cu perioada nelucrată conf. dispoziţiile art. 195 alin. (3) Codul muncii.

O soluţie contrară încalcă prevederile imperative ale art. 195 alin. (3) Codul muncii iar faptul că intimatul a semnat angajamente de plată pentru restituirea întregii sume nu echivalează cu o renunţare la beneficiul acordat de lege cum corect a reţinut instanţa de fond.

În atare condiţii, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi prin urmare, în temeiul dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner